Arhiva
Urletul dinaintea alegerilor!
Dumnezeu să-l ierte!
Aud cu tristețe în suflet de plecarea în ceruri a doctorului Vladimir Hotineanu!
Mă rog Domnului să-l ierte și să-l așeze în rând cu drepții!
Chiar dacă, acum mai bine de trei ani, în calitatea lui de președinte al Comisiei parlamentare pentru învâțâmânt, cultură și mass-media, a votat, împreună cu D. Diacov și alți deputați PD, PLDM, PPEM și, bineînțeles, PSRM, precum și comuniștii lui Voronin, împotriva candidaturii subsemnatului la funcția de membru al Consiliului de observatori Teleradio Moldova.
Asta după ce, cu câteva luni înainte, membrii Consiliului de observatori ai Teleradio Moldova, băgați sub sutana PD-ului în frunte cu Plahotniuc, blocaseră candidatura mea în încă alte două concursuri: cel pentru funcția de Director general al Companiei Teleradio și cel pentru funcția de Director al Postului Național de Radio.
Așa se întâmplă atunci când cauți să respecți condiția esențială în exercitarea meseriei de ziarist: să fii în opoziție cu cel care guvernează!
Chiar și cu doctorii care ajung să guverneze!
Dumnezeu să-l odihnească!
Guleai politic în toată legea la basarabeni!
Mi se spune că „deputatul independent” Ion Groza, fost președinte al raionului Cahul din partea PLDM, trecut mai apoi la PPEM, susținut la alegerile din 24 februarie de PD, unul dintre concurenții mei pe circumscripția uninominală 43, nu era de găsit în timpul „crizei constituționale” de la Chișinău.
Te pomenești că, de azi înainte, va fi anunțat drept „deputat independent PSRM” sau „deputat independent ACUM”, de vreme ce, cu câteva zile în urmă, o majoritate de 19 consilieri raionali din Cahul, compusă din simpatizanții PSRM, ai partidului lui Usatâi, ai comuniștilor și ai ACUM, anunțau și votau victorios sprijinul lor pentru Guvernul M. Sandu.
Te mai pomenești că toate primăriile cu mai toate primărițele de pe malul Prutului până la Giurgulești, ajunse în acest fotoliu cu sprijinul PL, dar care au lucrat vârtos la alegerile din februarie pentru PD și pentru victoria „baptistului independent” Groza, se vor declara în curând reprezentante înfocate ale PSRM sau ACUM.
Guleai politic în toată legea la basarabeni!
Scrisoarea nescrisă a deputatei Maria Ciobanu
Citesc o știre:
„Deputata Maria Ciobanu îl îndeamnă pe democratul Sergiu Sîrbu, prin intermediul unei scrisori deschise, să își retragă plângerea pe care a depus-o la poliție împotriva activistului Pavel Grigorciuc (…)”.
Nu încape în mintea mea cum poate o „unionistă” (am înțeles că doamna Maria Ciobanu reprezintă „unioniștii din lista electoarală ACUM”) să ia apărarea unui instigator ordinar!
Cred că anume astfel de provocatori de meserie, de regulă, rusofoni și antiromâni, numiți, mai nou, de către cercurile „civice moldovenești”, și „activiști”, sunt folosiți de orice grupare politică aflată la putere (inclusiv cea de azi din care face parte și „pătimitul” Sârbu) pentru compromiterea oricărei acțiuni cetățenești, mai ales a unei acțiuni împotriva „furtului miliardului”.
Într-o societate ca a noastră, elemente ca Shor sau ca Grigorciuc, sau ca alți atâția „ciudici” ai neokaghebismului mafiot basarabean, sunt uneltele perfecte folosite de rețelele banditești de extracție rusească pentru jăcmănirea acestui teritoriu românesc și pentru menținerea la libertate a autorilor adevărați ai crimelor de acest fel.
„Îndemnul” de azi al „deputatei Maria Ciobanu” îmi amintește, fără să vreau, de îndârjirea aceleiași persoane de acum câțiva ani, cu care, în calitatea ei de atunci de responsabilă cu învățământul la Nisporeni, proaspăt înregimentată în partidul lui Filat, o amenința pe directoarea Liceului din s. Iurceni, Valentina Buliga (din întâmplare, verișoara mea dreaptă, care nu are absolut nicio legătură cu Valentina Buliga de la PD și care a fost și a rămas, ca și mine, o susținătoare consecventă a PPCD-ului nostru, cel românesc) cu eliberarea din funcție în situația în care refuză să se înscrie în PLDM!
Anume amănunte de acest fel mă fac să înțeleg de ce distinsa noastră deputată nu a lansat până în această clipă nicio „scrisoare deschisă” prin care să demaște și să condamne hotărât rădăcinile kaghebiste antiromânești, de sorginte lucinschistă, ale grupării Filat din care dânsa face parte, grupare care se constituie în unul dintre autorii direcți ai dezastrului economic, social și politic instaurat în stânga Prutului de la 2009 încoace și, implicit, în unul dintre participanții decidenți la „furtul secolului”.
Un inconștient politic, A. Năstase!
A. Năstase dă de înțeles că PLDM și PL nu trebuie să participe la alegerile parlamentare din februarie 2019, în schimb, „unii exponenți ai celor două formațiuni ar putea să se regăsească pe lista Blocului „ACUM” și în unele circumscripții”.
Tot acest individ, programat, cred, de laboratoare obscure și antiromânești să constituie „opoziția politică” din RM, amenință că formațiunea sa și PAS „nu negociază nimic cu reprezentanții PLDM și PL, deoarece blocul electoral nu se va extinde în niciun caz”.
Dacă acest intrus politic „nu negociază” sau, mai bine zis, nu dorește și nici nu știe a negocia în situația în care este imperios necesar ca în cel de-al doilea stat românesc de dincoace de Prut să fie posibilă obținerea cu orice pret a unei majorități parlamentare prooccidentale și prounioniste, atunci, pur și simplu, insul în cauză și toți cei cu el nu trebuie votați!
Trebuie ignorați cu desăvârșire și îndemnați PL-ul și PLDM-ul să formeze neîntârziat un nou bloc electoral proromânesc spre care să se orienteze voturile basarabenilor dezamăgiți atât de guvernanți cât și de opoziția fudulă și nesimțită!
Noi nu avem nevoie ACUM și după alegerile din februarie de o opoziție leșinată cu douăzeci și ceva de mandate, ci de o majoritate parlamentară capabilă să decidă viitorul românesc al acestui teritoriu aflat sub pericolul de a fi menținut iremediabil sub control rusesc!
Numai un idiot politic, inflexibil și inconștient, nu este în stare a înțelege această evidență.
PLDM „purificat”!
Citesc azi o știre despre „purificare”. Iată ce spune un lider de la PLDM:
„Congresul VIII Extraordinar al PLDM, din 9 septembrie 2018, are menirea să finalizeze un proces de reformare internă, care a durat aproape trei ani, dar care în final va aduce în fața alegătorului o formațiune purificată, cu noi lideri, noi viziuni, gata să servească această țară și poporul ei”.
„Purificarea”, știam, este o necesitate a sufletului.
Când simți nevoia acestei „purificări”, marii duhovnici români insistă în mod deosebit asupra rugăciunii lui Iisus, care ne purifică mintea de gândurile cele păcătoase. Atunci când primim în trup „mâncărurile aducătoare de boală”, trebuie să căutăm leacul prin care să scăpăm de ele; „la fel şi mintea, când a primit să înghită gândurile şi simte amărăciunea lor”, trebuie să se lepede de ele „prin rugăciunea lui Iisus, strigată din adâncurile inimii”.
Din adâncurile inimii vine adevărata purificare.
Pledoarie pentru unitatea noastră
Iulian Chifu și „steagul identitar românesc” din Basarabia
Citesc un comentariu al prietenului nostru de la București, Iulian Chifu, ubicuu și prolific, cum îl știm, pe marginea recentei vizite la Chișinău a liderului PNL din România, Ludovic Orban, din care aflu că „platforma de statut reală a PNL în Republica Moldova este constituită din PLDM”.
Carismaticul lider opozant de peste Prut, am înțeles, a fost în Basarabia să transmită niște „mesaje PPE” și „poziționările de perspectivă”, sugerând o „formulă de aglutinare a opoziției” în baza „triunghiului PAS-PPDA-PLDM”, chiar dacă unii au uitat să „pronunțe numele partidului lui Filat”.
„Nu contează ratingul PLDM de astăzi ci contează solidaritatea, continuitatea și memoria instituțională”, arată Chifu, subliniind că „pe linia PLDM s-a construit miezul pentru o posibilă platformă pentru curentul susținător al integrării europene, unioniștii puri și duri rămânând apanajul noului partid al lui Anatol Șalaru, cu steagul identitar românesc reprezentat de fostul președinte Traian Băsescu”.
Am înțeles că din formula de opoziție aglutinată indicată lipsește PL-ul, stigmatizat de Chifu drept „grup minuscul”, aceasta, formula, putând a reuni „pe viitor” doar „structuri ale PL”.
Mă întreb și eu de ce să nu includem în „opoziția aglutinată” și PL-ul, și PNL-ul de aici de la noi, din stânga Prutului?
Cu atât mai mult cu cât „nu contează ratingul de astăzi” al unei formațiuni, „ci contează solidaritatea, continuitatea și memoria instituțională”!
Altfel vom înțelege că eliminarea PL-ului de pe scena politică din Basarabia, inclusiv ofensiva asupra primăriei Chișinău din ultimele luni de zile, se înscrie într-o altă „formulă de poziționare” sugerată tot de la București?
Mai ales dacă, după cum ni se spune, „unioniștii puri și duri” rămân a fi „apanajul noului partid al lui Anatol Șalaru”, care are și „steag identitar românesc”.
Pe noi, pe ceilalți, „unioniști puri și duri”, mulți și proști (înțeleg, fără „steag identitar românesc”), care nu suntem „apanajul lui Șalaru”, în ce „formulă de poziționare” ne includeți?
27 septembrie 2017
Răspuns unuia care mă întreabă de ce îl susțin pe Ghimpu
Prietenul meu de pe Fb Filip Eftode îmi zice:
„Ma tot mir de ce tu, Stefane, cheltui atita energie pentru a apara in disperare de cauza pe un slujitor al clanului de tilhari ai lui Plaha care este Gimpu….”
Răspunsul meu este următorul:
Filip, eu știu foarte bine ce fac.
I-am luat apărarea lui Ghimpu și atunci când Plahotniuc de mână cu Filat și Voronin l-au înlăturat din AIE.
Cum de nu-ți amintești asemenea lucruri?
Cum de nu-ți amintești de toată liota de țucălari media ai acestora care îl huiduiau atunci pe Ghimpu?
Cum de nu-ți amintești cum Ghimpu, după alegerile parlamentare din 2014, a respins ideea guvernului minoritar Gaburici susținut de PLDM, PD și Voronin, insistând asupra uni guvern al AIE fără comuniști și asupra tragerii la răspundere a celor care au devalizat sistemul bancar?
Cum de nu-ți amintești că Maia Sandu a făcut parte din acest guvern, precum și din Guvernul Leancă care au votat furturile bancare?
Cui să-i dau dreptate: Maiei Sandu care a încuviințat crima bancară prin votul în două guverne sau lui Ghimpu care s-a opus acestui furt condamnându-l, fiind pus în situația de a tolera, în vara lui 2015, o guvernare cu Plahotniuc, în detrimentul imaginii formațiunii sale, pentru a nu admite alegerile anticipate dorite atât de mult de Usatâi, Dodon de mână cu DA-ul și Maia Sandu pe post de luptătoare întâziată?
Poate te ogoiești un pic și analizezi lucrurile la rece. Am trecut prin multe încercări ca să pot fi luat de valul manipulărilor cu eroi și eroine crescuți în eprubetă!
18 octombrie 2016
Despre pedepsirea furătorilor de miliarde
Un președinte nou ales de basarabeni nu va fi implicat în niciun fel în jefuirea sistemului bancar al statului.
Anume un asemenea președinte va fi în drept să ceară tragerea la răaspundere a tuturor persoanelor care au luat parte la săvârșirea acestei crime.
Primii care se fac vinovați de comiterea acestei crime, după mine, sunt toate persoanele care au exercitat actul de guvernare în perioada furtului bancar și au încuviințat prin votul lor, în ședință de guvern, arendarea păguboasă a aeroportului și demiliardizarea țării.
Aceștia sunt miniștrii PLDM-ului, inclusiv Maia Sandu, și ai PD-ului în frunte cu prim-miniștrii lor Leancă și Gaburici (Anume în această perioadă PL-ul a fost înlăturat de la guvernare).
După care vor urma, bineînțeles, toți ceilalți furători de miliarde: păpușarii și toată șleahta din jurul schemelor lor diabolice, administratorii de la BNM, de la băncile devalizate etc, etc.
Să nu ne lăsăm acum manipulați de „eroinele” care au votat în guvern demiliardizarea statului la indicația directă a șefului lor de partid, aflat deja la pușcărie, dar o fac, de la ecran, pe virginele antioligarhice.
Este mai mare crima săvârșită de cel care a furat miliardele prin votul său în guvern decât crima comisă de cel care a scos banii din bănci cu sacul!
18 octombrie 2016
Vladimir Socor și imPASul „frontului antioligarhic”
Vladimir Socor a aterizat electoral la Chișinău cu misiunea creării neîntârziate a „frontului antioligarhic”.
„Este târziu, dar nu este prea târziu, fiindcă mai poate fi constituită o echipă de campanie electorală comună a Partidului Platforma DA, Partidului PAS şi nucleului sănătos din PLDM”, indică neobositul comisar.
Apar câteva nedumeriri în legătură cu misiunea și indicațiile domnului comisar:
- Cum să creezi un „front antioligarhic” din oligarhi? Toată lumea s-a dumirit: Partidul Platforma DA cu A. Năstase în frunte nu este o structură capabilă să combată oligarhia și nedreptatea comisă de aceasta, așa cum au așteptat zeci și sute de mii de basarabeni amăgiți și manipulați de presa din buzunarul țopilor, ci este propietatea (afacerea) acestora și se constituie într-o altă fațetă a oligarhiei din RM.
- Cum să creezi un „front antioligarhic” din structuri ale KGB-ului? N. Chirtoacă, unul dintre liderii Platformei DA, este cadru cu acte-n regulă ale structurilor secrete ale regimului sovietic de ocupație. Potrivit presei, acesta, în perioada 1977-1990, a fost angajat al GRU. El a făcut parte din cei 47 de spioni sovietici expulzați de la Ambasada URSS din Franța în 1983. Mai mult, potrivit Jurnal de Chișinău, Nicolae Chirtoacă a fost una dintre persoanele cheie care a negociat cu Rusia acordul de încetare a focului în 1992, acord calificat drept ”rușinos” de mai mulți politicieni și experți și care, practic, a recunoscut independența Transnistriei.
Prin exemplul N. Chirtoacă, Platforma DA, ca și PD-ul, ca și alte structuri politice oculte de la Chișinău, reprezintă grupuri de presiune, formate din elementele fostei elite de partid şi cadrele de ofiţeri KGB, care au degenerat astăzi în grupări oligarhice şi menţin controlul asupra unor sectoare întregi ale economiei naţionale. Totodată aceste grupări practică şantajul politic ca formă de presiune asupra unor factori de decizie, care din teama de a nu fi deconspiraţi ca foşti agenţi secreţi, execută cu docilitate indicaţiile lor, materializate deseori în trafic de influenţă şi protecţionism cu tendinţa acaparării întregii puteri în stat.
- Cum să creezi un „front antioligarhic” din „nucleul sănătos din PLDM” când PLDM, ca orice entitate politică a avut un singur nucleu, iar acel singur nucleu a fost „nesănătos” și se află acum la pușcărie? Toată lumea știe că orice lucru, orice organism, inclusiv politic, poate avea doar un singur nucleu, nu mai multe. Potrivit Dicționarului Explicativ al Limbii Române, noțiunea de nucleu este definită astfel: element esențial, central al unui lucru, al unei acțiuni. ♦ grup restrâns de persoane care acționează în mod organizat și în jurul căruia se formează sau tinde să se formeze o grupare mai mare.
- Cum să creezi un „front antioligarhic” cu Maia Sandu, care, în timpul guvernării comuniste a lui Voronin, a exercitat funcția de consilier al premierului Tarlev, încă o fațetă a oligarhiei basarabene?
- Cum să creezi un „front antioligarhic” când A. Năstase pur și simplu nu o iubește pe Maia Sandu?
Mai rău! Maia Sandu se simte profund jignită din această cauză, obiectând că A. Năstase ar avea o atitudine negativă faţă de femei, adică ar fi un misogin! Tocmai din acest motiv ea a respins ideea unificării cu Platforma DA răspunzând simplu de tot: PAS!
- Și, în cele din urmă, cum să creezi un „front antioligarhic” cu A. Năstase când acesta respinge pur și simplu femeile, este un misogin?
23 septembrie 2016
Crima și pedeapsa lui Voronin
Voronin, perdant după alegerile locale?
Bineînțeles! ”Negocierile” din umbră de astă iarnă cu PD și PLDM pentru înjghebarea unui guvern minoritar au urmărit de fapt și salvarea lui Voronin!
Salvarea făptașului și complicelui la crimele comune din 7 aprilie 2009…
A venit vremea când lui Voronin îi rămâne un singur lucru să mai facă: să răspundă în fața legii pentru aceste crime…
Împreună cu toți țucălarii lui de atunci: Roșca, Tkaciuk, Reșetnicov, Reidman, Țurcanu, Papuc, Greceanâi…
Împreună cu mafioții cu care a furat și s-a îmbogățit pe parcursul mandatelor sale de șef al statului și care, ajunși la putere după 2009, îl atrag în schemele lor criminale șantajându-l…
Împreună cu Eduard Baghirov, Natalia Morari și toată șleahta de provocatori și prădalnici de la Moscova, de peste Nistru și din alte părți care au incitat, au manipulat și au devastat țara și instituțiile ei…
Împreună cu nemernicii de presă, slugile scârboase și ciocănitoarele de serviciu ale SISTEMULUI, veșnicii propagandoni ai regimurilor corupte și antinaționale instalate la Chișinău de la 1991 încoace, care au partciipat la pregătirea din timp și la desfășurarea acestor tragedii…
Voronin trebuie să răspundă pentru că:
La ordinul lui, a fost arsă Declarația de Independență a Republicii Moldova în ziua de 7 aprilie 2009!
La ordinul lui, au fost aprinse și devastate clădirile a două instituții ale statului – Președinția și Parlamentul (Semnalul către provocatorii din stradă pentru a începe acțiunile devastatoare a fost dat din biroul său de la etajul doi din clădirea Președinției)!
La ordinul lui, au fost maltratați sute de protestatari și polițiști!
La ordinul lui, au fost șterse urmele și probele crimei la locul unde a avut loc crima (chiar a doua zi după tragicele evenimente, o întreprindere de construcții din subordinea lui directă a început lucrările de restaurare a clădirilor arse și devastate înainte ca organele de anchetă să le examineze și să adune probele necesare potrivit codului penal).
La ordinul lui, un grup de ”protestatari” a arborat în chip provocator steagul României de asupra clădirii Președinției Republicii Moldova!
La ordinul lui, Roșca i-a scris textul declarației sale din 8 aprilie 2009 la Televiziunea Națională prin care România era învinuită de producerea acțiunilor devastatoare de la Chisinău…
Voronin trebuie să răspundă pentru aceste fapte împotriva Republicii Moldova și a cetățenilor ei!
De rând cu Voronin, vor răspunde, mai devreme sau mai târziu, puternicii zilei de la Chișinău care au oprit ancheta asupra acestor crime, care l-au eliberat din închisoare pe unul dintre cei mai importanți făptași și martori ai crimelor din 7 aprilie 2009, Eduard Baghirov, ajutat tot de ei să părăsească teritoriul țării…
Vor răspunde, fără îndoială, și procurorii care au ales să slujească bandiților politici, și nu acestei țări și legilor ei!
Ștefan Secăreanu
18 iunie 2015
PICIORUL DE DINCOLO DE PRAG AL LUI FILAT
După umila mea părere, cuvântul hotărâtor în constituirea așa-zisei ”coaliții proeuropene” la Chișinău (cu participarea obligatorie a PL-ului, așa cum așteaptă alegătorii celor trei partide declarat proeuropene) îl are Filat! Partenerul lui Băsescu și al lui Iohannis!
Liderul PLDM a mers, cand a fost chemat, la consultări peste Prut… Și înainte, și după alegeri… Pozele cu Băsescu și Filat erau adevărate lozinci electorale înainte de 30 noiembrie, iar relația cu noul președinte al României a fost una la vedere la alegerile prezidențiale din 16 noiembrie.
Lui Filat, insă, îi convine de minune o guvernare fără Ghimpu! O guvernare confortabilă pe care i-o asigură, de această dată, doar comuniștii!
Se pare că in acest sens are si acordul Bucureștiului, rolul căruia în ”criza de la Chișinău” este mai degrabă de ”comisar” al americanilor, care au declarat, cu gura lui Socor, că ”preferabil” pentru ”alianță” este Voronin, iar Ghimpu ar fi un ”irațional”…
Asta ar explica de fapt și lipsa inopinată a premierului român Victor Ponta de la ”consultările” de marți de la aeroport…
Dacă Filat, președintele unui partid membru PPE, ar dori cu tot dinadinsul să respecte înțelegerile de marți cu ”europenii” privind formarea noii coaliții, așa cum s-ar cădea să procedeze în asemenea situații un lider de partid cu afiliere internațională care ține cont în mod prioritar de părerea partenerilor externi, acesta ar fi trebuit să pună, pur și simplu, piciorul în prag!
Dar noi nu nu ne facem iluzii! Filat nu este în stare să-și respecte propriul alegător de aici, darămite pe niște naivi cu capul în nori de la Bruxelles…
Așa că, vom avea un ”guvern minoritar”, pentru că așa ”s-a convenit”…
Socor a pus toate accentele… când a trebuit.
In rest, totul e spectacol… de prost gust.
Astazi va fi ”aleasă” conducerea Parlamentului… In fruntea lui va fi cineva de la PD… Comuniștilor li se va da un fotoliu de vicepreședinte…
In timpul cel mai apropiat, domnul Ion Păduraru, cavaler al Ordinului Republicii, o va desemna pe Natalia Gherman la funcția de prim-ministru…
Și totul va fi bine la vamă… și la BEM-BEM-BEM…
Ștefan Secăreanu
Ispita rusă sau Ambasadorul României, un fidel sub omoforul Patriarhiei Moscovei
Îşi poate imagina cineva ca, să zicem, ambasadorul extraordinar şi plenipotenţiar al Federaţiei Ruse la Chişinău şi familia sa să frecventeze o biserică a Mitropoliei Basarabiei din cuprinsul Patriarhiei Române? Vi-l puteţi imagina pe Excelenţa Sa, Valeri Kuzmin, cu soţia şi copiii, închinându-se la icoane într-o biserică în care răsună ectenii de sănătate pentru Mitropolitul şi Exarhul Petru Păduraru şi pentru Patriarhul Daniel Ciobotea de la Bucureşti? Întrebările sunt desigur retorice, pentru că nimeni şi niciodată nu va lua în serios o asemenea posibilitate. Există lucruri posibile şi există lucruri imposibile, excluse principial şi categoric.
Dată fiind simetria de percepţie pe care o au românii de la răsărit de Prut şi pentru a avea termenii de comparaţie în faţă, să reluăm întrebarea altfel. Îşi poate imagina cineva ca ambasadorul extraordinar şi plenipotenţiar al României la Chişinău şi familia sa să frecventeze o biserică a structurii locale de sub jurisdicţia Patriarhiei Ruse? Vi-l puteţi imagina pe Excelenţa Sa, Marius Lazurca, cu soţia şi copiii, închinându-se la icoane într-o biserică în care răsună ectenii de sănătate pentru mitropolitul „întregii Moldove” Vladimir Cantarean şi pentru Patriarhul Kiril Gundiaev de la Moscova? Aici întrebările nu mai sunt retorice, pentru că pornesc de la un caz ieşit din comun, când chiar şeful misiunii diplomatice române la Chişinău a luat în serios o asemenea posibilitate şi… a făcut-o realitate.
Aflăm acest lucru, cu oarecare întârziere, dintr-un interviu acordat de ambasadorul României la Chişinău revistei VIP-magazin. Interviul, apărut în numărul 77 din luna septembrie 2010, este intitulat simplu: „Ambasadorul român topit în peisajul basarabean”. Întrucât subiectul pe care, ca etnic român de confesiune ortodoxă şi cu dublă cetăţenie, moldo-română, încerc să-l abordez aici este unul delicat şi de sensibilitate, este potrivit să cităm puţin din materialul apărut în pretenţioasa revistă chişinăuiană.
Aşadar, aflăm că frecventarea parohiilor de obedienţă rusă este o tradiţie mai veche în familia domnului ambasador. Această tradiţie este continuată şi în spaţiul românesc. VIP-magazin face cunoscut opiniei publice: „Pentru Marius Lazurca, familia este conţinutul vieţii, măsura tuturor lucrurilor. Soţia Mirela, medic de profesie, a renunţat de ceva timp la carieră şi se ocupă de copii. Speră că atunci când soţul său îşi va încheia misiunea la Chişinău, vor vorbi liber rusa. Sunt din şcoală îndrăgostiţi de Tolstoi şi ar vrea să-l citească în original. De aici vin şi numele primilor copii – Vladimir şi Olga. Dar şi de la parohia pariziană unde a fost botezat Vladimir, frecventată de urmaşi ai aristocraţiei ruse din diasporă. Urmează Matei, Toma, Theodora şi Sebastian. Cât vor fi la Chişinău, şcolarii vor merge la „Prometeu”.
Duminica merg cu toţii la parohia „Sf. Dumitru”, la recomandarea „mamei Ala”, doamna care se ocupă de Sebastian şi Theodora. Le-a plăcut. Şi biserica, şi părintele Pavel. „Acolo merge lume foarte diferită, spune ambasadorul. Parohia asta e ca un portret în miniatură al societăţii moldoveneşti”…”
La întrebarea „Ce vă place la Chişinău?”, Excelenţa sa a răspuns simplu: „Oh, sunt foarte multe, e greu să fac o listă exhaustivă. Într-o ordine întâmplătoare, îmi plac: cocoşul matinal al vecinilor, kvasul vândut direct pe stradă, parohia „Sfântul Dumitru”, Asif Chaudry, Casa Herţa, laptele concentrat rusesc şi icrele de lostriţă, şoseaua de la Leuşeni la Chişinău, cafenelele cu reţea wi-fi la discreţie, AIE, consilierii străluciţi ai Premierului Filat (Nicu Popescu, Stela Mocanu, Daniel Diviriceanu), Niagara Orange Fitness, rutierele, Savatie Baştovoi, chipiul larg al poliţiştilor, româna Nataliei Morari, plăcinta cu brânză, cozile la spovedanie…”.
Jurnaliştii de la VIP-magazin au fost curioşi să afle şi alte lucruri din gura Excelenţei sale: „Nu e obositor sa fiţi în permanenţă diplomat? Mă refer la calitate, nu la meserie…” Şi pentru că nu doar plăcerea, ci şi talentul de diplomat, precum şi prudenţa îngemănată şi naturaleţea sunt la mijloc, ambasadorul Lazurca a răspuns astfel la această întrebare: „Se spune despre diplomaţie că e mai curând o artă, decât o meserie. Cred, prin urmare, că diplomaţia solicită tot atât talent, înzestrare nativă, cât cer pictura, muzica, baletul clasic. În alţi termeni, avem de-a face cu o ocupaţie pe care o poţi exercita cel mai bine dacă eşti tu însuţi, dacă eşti firesc, natural în cea mai mare parte a timpului. Am norocul de a fi diplomat fără efort, din simplul motiv că sunt destul de ceremonios şi de prudent din fire. Nu am, deci, prea multe merite.”
De ce ne-a atras atenţia acest interviu cu mărturisirile ambasadorului Lazurca? Pentru că nu e vorba de un cetăţean oarecare, ci de un oficial român aflat în misiune diplomatică. Şi pentru că ţara de acreditare este Republica Moldova, în care un diferend canonic româno-rus marchează profund peisajul în care Excelenţa sa „se topeşte”, ca să rămânem la expresia jurnaliştilor de la VIP-magazin. Orice alegere sau preferinţă canonică se pune în balanţă şi conturează adevărata personalitate şi devotamentul celui împricinat. Interviul ne-a atras atenţia şi pentru că reţinusem bine cuvintele atât de adevărate ale preşedintelui Traian Băsescu, pronunţate în faţa camerelor reunite ale Parlamentului României, la 14 aprilie 2009: „A rosti slujba în limba română şi a oficia într-o biserică aparţinând Mitropoliei Basarabiei a fost, adesea, un act de eroism, deşi libertatea religioasă trebuie respectată ca orice drept universal”. Am spus-o şi voi repeta cât va fi nevoie: Mitropolia Basarabiei reprezintă un adevărat test pentru clasa politică. Şi nu este vorba doar de clasa politică de la Chişinău.
Pentru cei care nu cunosc, trebuie să constatăm cu titlu de precizare că parohia „Sfântul Dumitru” din sectorul Botanica a municipiului Chişinău ţine canonic de mitropolia Chişinăului şi a „întregii Moldove” din cadrul Patriarhiei Moscovei. Parohul bisericii este preotul Pavel Borşevschi.
Parohia este un centru propagandistic important al mitropoliei de obedienţă moscovită, cu care este cofondatoare a publicaţiei „Curierul ortodox” (cu versiunea rusă „Pravoslavnâi vestnik”). Cota de participare la „Curierul ortodox SRL” este următoarea: mitropolia Chişinăului şi a „întregii Moldove” – 70%, parohia „Sf. Dumitru” – 30%. Redacţia acestui organ de presă este din 1995 şi până azi situată în casa parohială a bisericii „Sf. Dumitru”.
Ambasadorul Lazurca ar fi trebuit să cunoască şi faptul că preotul paroh Pavel Borşevschi a fost principalul actor al lucrării de smulgere a parohiei „Sf. Nicolae” din Chişinău (fosta catedrală provizorie a Mitropoliei Basarabiei între 1992 şi 1999) de sub oblăduirea Patriarhiei Române şi înregistrarea ei în subordinea Patriarhiei Moscovei. El a pus la cale şi a dirijat întreaga operaţiune împreună cu ministrul de atunci (şi de acum, din partea PLDM!) de Interne, generalul Victor Catan, un prigonitor pe faţă a Mitropoliei Basarabiei. Anul trecut am scris despre asta în FLUX şi am publicat şi documente doveditoare, pe care, la timpul respectiv, le reţinuse şi Curtea Europeană a Drepturilor Omului, ca probe concludente pentru tratamentul discriminatoriu şi destul de sălbatic aplicat Bisericii noastre.
Tot acest preot este mentorul unui grup disident de preoţi din raioanele Călăraşi şi Ungheni care, cu doi ani în urmă (vara lui 2008), au organizat o campanie de denigrare a Înaltpreasfinţitului Petru Păduraru, Arhiepiscop al Chişinăului, Mitropolit al Basarabiei şi Exarh al Plaiurilor.
Pentru mine, ca şi pentru multă altă lume, de la Chişinău şi Bucureşti, cu care am discutat zilele acestea, lucrurile sunt clare. Ambasadorul Lazurca şi familia sa, aflându-se fizic în cuprinsul Patriarhiei Române, şi-au făcut, cu de la sine putere, ieşirea de sub omoforul ei şi s-au adăpostit sufleteşte sub omoforul Bisericii Ortodoxe Ruse, pentru care nutresc o evidentă simpatie. Fascinaţia pentru tot ce este rusesc, de la limbă, literatură, antoponimie, până la laptele concentrat, icrele de lostriţă şi accentul Nataliei Morari, ne este chiar mărturisită! Nu reproşăm însă acest lucru. Luăm act de el şi mergem mai departe la aspectele geoconfesionale.
Faptul că un membru al corpului diplomatic român a intrat sub jurisdicţia canonică a Patriarhiei din preajma Kremlinului, „topindu-se” în acel mediu pe care l-am numit întotdeauna „prizonierat canonic rus”, arată cât se poate de limpede o lipsă de solidaritate şi comuniune directă cu românii ortodocşi persecutaţi şi nedreptăţiţi în continuare de Biserica Rusă şi de guvernul AIE condus de Vladimir Filat, un alt fidel al Patriarhiei Moscovei. Ambasadorul Marius Lazurca este încântat de AIE şi de guvernul Filat, împănat cu tot felul se securişti mai vechi şi mai noi, uitând cu o suspectă uşurinţă că tocmai acest guvern se arată a fi complice făţiş al mitropoliei „întregii Moldove” împotriva Mitropoliei Basarabiei, căreia refuză să-i recunoască până şi unele drepturi acordate de guvernele anterioare, opunându-se restituirii arhivelor sale şi proprietăţilor spoliate de regimul sovietic de ocupaţie.
Ca român ortodox, nu doar topit aici, ci crescut din solul basarabean, nu-mi pot explica, deocamdată, de ce un ambasador al României în Republica Moldova îşi alege subordonarea canonică „la recomandarea „mamei Ala”, doamna care se ocupă de Sebastian şi Theodor”. Mă întreb legitim şi cu toată îndreptăţirea de ce Excelenţa sa nu este fidel al Mitropoliei Basarabiei, implicit al Patriarhiei Române? Este firesc să aşteptăm un răspuns. Mă mai întreb ce ar fi fost dacă dătătoarea de tonalitate „mama Ala” era de confesiune eterodoxă? Niciodată nu te pui cu gusturile omului, mai ales ale unui ambasador, dar o altă întrebare vine: de ce îi place oare Excelenţei sale Savatie Baştovoi, unul dintre denigratorii activi ai Mitropoliei Basarabiei şi ai Patriarhului Daniel? Sper să nu fi fost iarăşi o „recomandare a mamei Ala”, invocată delicat drept scuză pentru propria alegere canonică într-un spaţiu marcat de uzurparea rusească a drepturilor Bisericii româneşti. Văzând alegerea benevolă a reprezentantului oficial al Statului Român, trebuie să înţeleagă românul de rând de la răsărit de Prut că aflarea în comuniune directă – canonică şi euharistică – cu Patriarhia Moscovei în Republica Moldova este un lucru bun şi de urmat? Că Mitropolia Basarabiei şi Patriarhia Română nu mai contează în interfluviul pruto-nistrean, că pot fi tratate ca şi inexistente aici, de vreme ce până şi trimisul Bucureştiului evită o relaţie de comuniune directă cu ele, la ele acasă? A fost reactivarea Mitropoliei Basarabiei un act reparator de dreptate sau ambasadorul extraordinar şi plenipotenţiar al României nu pune preţ de două parale pe lucrarea noastră, a basarabenilor, şi a Sfântului, Marelui şi Îndreptătorului nostru Sinod din 1992 şi-şi ghemuieşte sufletul la sânul Bisericii moscovite? Ce crede despre asta Centrala, adică Ministerul Afacerilor Externe al României şi ce crede şeful Statului Român? Vor avea ei oare înţelepciunea, inspiraţia şi curajul să reacţioneze adecvat?
Bineînţeles că partea culturală, confesională, lingvistică şi tot ceea ce ţine de identitate şi suflet privesc domeniul privat. Aceasta este regula generală. Dar probabil nu vom greşi susţinând că ea nu li se aplică şi reprezentanţilor oficiali ai Statului Român peste hotare. Mai ales când acest „peste hotare” nu este şi „în străinătate”, ci în „spaţiul nostru cultural comun”. Bineînţeles că şi relaţiile dintre Bisericile Ortodoxă Română şi Rusă trebuie să reintre odată şi odată în normalitate. Doar că această normalitate, ca stare de împăcare şi de pace în Hristos, nu se poate sprijini decât pe dreptate şi adevăr. Nu cred însă că acest tip de soluţie ar fi posibil prin aruncarea diplomaţilor români în braţele foarte primitoare ale Patriarhiei din preajma Kremlinului şi ale neosteniţilor ei râvnitori din Republica Moldova. Şi am impresia că, oricât de subiectiv aş fi, nu spun un lucru greşit sau nedrept.
Am fost unul dintre oamenii care s-au bucurat sincer la aflarea veştii despre desemnarea lui Marius Lazurca în funcţia de ambasador al României la Chişinău. Am insistat ca FLUXUL să-i facă o prezentare cât mai generoasă şi să-i publice unele dintre eseuri, ceea ce s-a şi întâmplat. Bucuria şi speranţa mea erau legate de faptul că acest ambasador tânăr venea dintr-o misiune la Vatican, că ar fi trebuit să fie pe deplin edificat nu doar în chestiuni de teologie, dar şi de geospiritualitate în general şi de geopolitică a Ortodoxiei în particular. Pe cât de mare au fost bucuria şi speranţa mea la început, pe atât de profundă este dezamăgirea de azi.
Am mai avut un sentiment asemănător în cazul antecesorului lui Marius Lazurca în funcţia de ambasador la Chişinău. Este pentru prima dată când trebuie totuşi să mărturisesc că Excelenţa sa Filip Teodorescu, pe care mi l-am făcut neprieten din cauza veşnicelor lui şicane la adresa Mitropoliei Basarabiei, a fost omul căruia i-am spus în faţă încă acum 3 ani, în ajunul zilei naţionale a României: „Excelenţă, voi fi primul om care se va bucura sincer la încheierea misiunii dumneavoastră la Chişinău. Aştept ziua asta, ca să pot vedea vreodată un ambasador care să iubească Mitropolia Basarabiei cu adevărat”. De ce? Ambasadorul Teodorescu nu ezita să afişeze un soi de dispreţ sincer faţă de Mitropolia Basarabiei, reproşându-i că are pretenţii prea mari, că se dedă ridicării unor „construcţii faraonice”, având în vedere singura Catedrală-mausoleu înălţată în cuprinsul Patriarhiei Române, la Cania, Cantemir, pe Prut, în memoria miilor de ostaşi români căzuţi cu moarte de erou în 1941. I-am spus atunci, cu multă strângere de inimă, ambasadorului Teodorescu: „Excelenţă, nu biserica-mausoleu de la Cania este mare, ci sufletul dumneavoastră este mic”.
De ce oare sufletul ambasadorilor pe care Bucureştiul îi trimite la Chişinău nu poate cuprinde Mitropolia Basarabiei, în care să se topească frumos şi româneşte, chiar dacă în aceste suflete poate încăpea, iată, o întreagă Patriarhie a Moscovei, sora nedreaptă şi prigonitoarea noastră? De ce?
Comentarii recente