Arhiva

Posts Tagged ‘PPCD’

Cenzura ca un „atac nocturn” asupra Casei Radio

Un fost coleg de la Radioteleviziune îmi amintește în această seară de greva noastră din vara lui 2004, cerându-mi amănunte despre ziua în care s-a încheiat protestul…
 
În vara asta se împlinesc 14 ani de la greva din fata Radioteleviziunii.
 
S-a protestat atunci împotriva cenzurii de la această instituție instalată și reinstalată de regimul Voronin, cenzură prezentă și azi…
 
Mulți dintre colegii noștri de la Radioteleviziune, susținuți și de alți cetățeni: poetul Anatol Codru, luptători în războiul de la Nistru din 1992 etc, s-au aflat mai multe zile în greva foamei…
 
Cât privește încheierea memorabilei acțiuni de protest, îmi amintesc că aceasta nu s-a produs ziua, ci noaptea!
 
Mai bine zis, într-o noapte de august 2004…
 
Era după miezul nopții. Țin minte că plecasem cu mașina la tipografie s-aduc ziarul Flux, proaspăt tipărit. Când m-am întors, am găsit toate corturile și lozincile aruncate peste parapetul Șoselei Hâncești de la înălțimea pe care acesta îl are în dreptul Casei Radio, iar toți colegii mei protestatari încă nu-și puteau reveni după cele întâmplate…
 
Dar iată ce s-a întâmplat!
 
În lipsa mea (eram deputat și aveam un grafic de prezență a deputaților la aceste proteste pe timp de noapte astfel încât să nu fie admis atacul nocturn al poliției asupra protestatarilor) poliția a tăbărât peste „orășelul” protestatarilor „curățind” tot în calea ei și a… dat bir cu fugiții! S-a ascuns după clădirea Casei Radio.
 
Am mers într-acolo și i-am văzut! Am stat de vorbă cu ei. Erau câteva zeci de polițiști de la Comisariatul Râșcani al capitalei.
 
Au acționat exact în minutele cât am fost lipsă eu, cel care aveam atunci asupra mea mandatul de deputat. Exact ca hoții!
 
Nu aveam cum să știu atunci ori barem să-mi dau seama de un lucru:
 
Atacul mârșav asupra protestatarilor din fața Casei Radio a fost coordonat de „protestatarul” Iu. Roșca! Așa cum foarte multe „atacuri nocturne” asupra Orășelului Libertății de la protestele din 2002, inclusiv furtul Crucii, instalată de noi în locul statuilor lui Marx și Enghels din fața clădirii Parlamentului, erau coordonate tot de Iu. Roșca.
 
Mai târziu aflasem și detalii interesante: Voronin plecase în concediu și îi dăduse ordin minstrului de Interne ca, până la întoarcerea lui din concediu, corturile să nu mai fie în fața Casei Radio!
 
Poliția a executat întocmai ordinul lui Voronin!
 
După cinci ani, în vara lui 2009, „coordonatorul” Iu. Roșca avea să fie numit de Voronin viceprim-ministru pentru probleme de securitate.
 
Bineînțeles, fără acordul nostru, al colegilor de la PPCD…
 
Imaginea de mai jos (ziarista Angela Aramă alături de subsemnatul) este de la începutul protestelor din vara lui 2004 din fața Casei Radio…
 
Reclame

Unele explicații în legătură cu votul meu de duminica viitoare

Celor care fac presiuni asupra mea sau mă îndeamnă, inclusiv prin mesaje în privat, să votez sau să chem lumea să voteze duminică cu C. Codreanu, le dau următorul răspuns:
Niciodată nu voi vota cu un candidat al PUN!
Am considerat și consider că PUN-ul este o structură conjuncturistă care constituie „plutonul unionist” al grupării de la guvernarea Republicii Moldova, una criminală, de sorginte kaghebistă, care a ajuns la putere prin metode huliganice, șantaj și corupere.
Menirea „plutonului unionist” al lui Plahotniuc este ademenirea celui mai sensibil și mai conștient segment al populației din stânga Prutului – cel românesc – în vederea compromiterii ideii de unitate românească (mimarea Unirii) prin transformarea acestuia în masă de manevră pentru acoperirea crimelor comise de gruparea de la guvernare, inclusiv furtul banilor din sistemul bancar al basarabenilor.
Celor care nu cunosc, le amintesc că, la sfârșitul anului trecut, am fost eliminat de la microfonul postului de radio „Vocea Basarabiei” în urma unui denunț mincinos, ticluit împotriva mea în chip securistic de reprezentanta PUN, Ana Guțu, și expediat de aceasta Consiliului Coordonator al Audiovizualului, controlat în totalitate de actuala putere.
Voi vota duminică, așa cum am declarat de la bun început, cu un alt candidat – Valeriu Munteanu, care este un bun român, un bun familist, un unionist convins și un bun cunoscător al problemelor cu care se confruntă capitala Basarabiei, capabil să le facă față.
Repet, în viața mea am făcut parte dintr-un singur partid – Partidul Popular Creștin Democrat, organizație de respirație creștină și românească, explodată de rețeaua securistică rusească cu ajutorul uneltelor ei din interiorul organizației, cea mai odioasă dintre acestea fiind personajul din fruntea PPCD – I. Roșca.
Explicațiile pe marginea acestui subiect le-am adus în repetate rânduri în intervențiile mele publice. Nu voi reveni la ele pentru a nu cădea în cursa justificărilor pe care mulți mi le incriminează.
Totodată, țin să subliniez că subsemnatul nu este în măsură să ofere explicații pe marginea implicării în constituirea și activitatea PUN a unor factori politici și mediatici de dincolo de Prut.
Întrebările și explicațiile pe marginea acestui subiect, vă rog să le adresați sau să le cereți factorilor în cauză sau instituțiilor care i-au delegat în Basarabia cu asemenea misiuni.
Vă chem pe toți să ieșiți la alegerile de duminică pentru a nu da Chișinăul pe mâna partidei rusești.
Doamne, ajută!
 
Hristos a Înviat!

Slugă a mafiei și detractor

aprilie 22, 2018 Lasă un comentariu
Petru Bogatu, prim-cronicar al mafiei aflată la guvernare, mai scrie un denunț.
Și de data asta el lovește în organizația de unde s-a hrănit timp de peste zece ani.
Este vorba de un denunț împotriva unui vechi frontist de la Bălți, Simion Guțu, pe care îl cunosc foarte bine – a fost șef al filialei fostului PPCD, cel românesc, mai mulți ani la rând.
Aflu acum, din întâmplare, că Simion este candidatul PAS pentru alegerile primarului de la Bălți.
Nu știam de asta, dar m-am bucurat că un fost coleg din organizația în care mi-am petrecut peste douăzeci de ani din viață ia parte la niște alegeri.
Mai puțin mă interesează acum dacă partidul care îl promovează în funcția de primar la Bălți este sau nu al Maiei Sandu, fapt pe care pune accent Bogatu în denunțul său:
„Candidatul Maiei Sandu la Bălți e un fost colaboraționiist al regimului președintelui Voronin”, scrie acesta incriminând.
„Simion Guțu, candidatul PAS pentru alegerile primarului din Bălți, ar avea serioase probleme de integritate. Este mult prea delicat spus. Acest personaj, un apropiat al dughinistului Iu. Roșca, are adevărate schelete în dulap. Până în toamna anului 2009, Simion Guțu, împreună cu șeful său de partid, a făcut parte de fapt din echipa comunistului Vladimir Voronin cu care PPCD a coabitat, împărțind puterea, încă din 2005. A colaborat cu administrația comunistă din Bălți, a sprijinit la unison cu partidul din care făcea parte reprimarea bestială a manifestațiilor anticomuniste de la 7 aprilie, s-a opus instalării unei guvernări pro-europene după înfrângerea PCRM în alegerile din iulie 2009. Nu e de mirare că vicepremierul guvernului comunist din 2009, Iu. Roșca, și administrația comunistă a primăriei din Bălți i-au făcut cadou un apartament. A fost un colaborator sârguincios. Bănuiesc că și astăzi nu-i mai puțin harnic”, mai scrie în denunțul său Bogatu ca un detractor ordinar.
Cel mai mare dezgust mi-l trezește nu neadevărul turnat de Bogatu, ci tonul slugarnic al denunțului său, ton cultivat de școala superioară de partid a regimului sovietic ocupant pe care acesta a absolvit-o!
El continuă în chip manipulator să identifice PPCD-ul cu numele „dughinistului Roșca”. După el, toți membrii PPCD-ului, mii și mii de basarabeni, inclusiv Simion Guțu, sunt „colaboraționiști ai regimului președintelui Voronin” și au luat parte la abuzurile acestuia.
În nenumăratele deplasări în teritoriu pe care le-am avut de-a lungul anilor am fost nu o singură dată oaspetele casei lui Simion Guțu. Acesta locuia împreună cu soția și copiii într-o cameră de cămin din Bălți. Știu că grupul nostru parlamentar a făcut mai multe demersuri în vederea îmbunătățirii condițiilor de trai ale colegului nostru. M-am bucurat nespus de mult atunci când am aflat că administrația locală din Bălți i-a repartizat un apartament, pentru reparația căruia, din câte îmi amintesc, Simion urma să investească foarte mulți bani, bani pe care, evident, nu-i avea.
Nu știu cum s-au desfășurat lucrurile în continuare pentru că de ani buni nu m-am mai văzut cu colegul meu de la Bălți. Aflu din presa locală, pe care o citează Bogatu, că unul din copiii săi ar fi având probleme cu justiția.
Nu cunosc. Cine nu are azi probleme?
Știu cu certitudine însă că fostul nostru coechipier de la Bălți nu este sperietoarea pe care caută să ne-o arate în chip enkavedist detractorul Bogatu.
Personal, îl știu pe Simion Guțu de om onest!
Om capabil să facă față funcției de primar al Bălțiului!
Este un bun român! Este apărătorul și promotorul inimos al idealurilor noastre românești! L-am văzut și l-am simțit alături de colegii noștri demonstrând și protestând împotriva regimului Voronin în acțiunile noastre exemplare din 2002: a stat nopți și zile la rând înghețând în corturile din Orășelul Libertății!
Acolo unde nu l-am văzut pe detractorul său de azi Petru Bogatu.
Simion Guțu este omul care a ținut la echipa sa politică!
El nu a hulit-o și nu a scuipat-o așa cum face Bogatu, cel pe care nu l-am auzit în ieșirile sale de cronicar al regimului de azi să dezvăluie fața adevăraților autori ai jafului bancar din Republica Moldova și cel care a promovat și promovează metodic votul mixt al binomului Dodon-Plahotniuc.

Despre „unealta unionistă” din mâna mafiei

aprilie 11, 2018 Un comentariu
G. Simion, unul din plutonul unionist al lui Plahotniuc, a ținut să facă azi niște delimitări în legătură cu alegerile primarului general al Chișinăului:
 
„C. Codreanu este candidatul mișcării unioniste, iar V. Munteanu este doar candidatul PL!”.
 
După logica asta, iese că eu, care-s unionist de când m-o născut mama, dacă, din considerentele de care am mai vorbit, nu voi vota cu Codreanu, nu reprezint „mișcarea unionistă” din Basarabia.
 
Ar reieși, așijderea, că V. Munteanu, care este un român basarabean unionist pursânge, dar este „candidat PL”, nu reprezintă nici el „mișcarea unionistă” de dincoace de Prut.
 
Ar însemna, de asemenea, că toți votanții lui V. Munteanu, majoritatea lor fiind frontiști vechi și devotați Mișcării Românești din Basarabia încă din 1988, nu mai reprezintă „mișcarea românească” din mintea lui Simion și a celor care-l inspiră pe acesta și-i insuflă „delimitările”.
 
În situația asta, când unii care, în afară că fac jocurile mafiei de la Chișinău, au ajuns să uzurpeze mișcarea românească din Basarabia profanând-o (să ne amintim doar de „Sfatul Țării2”, de „marile adunări naționale” organizate de ei cu concursul direct al bandiților de la guvernare și menite să se constituie în adevărate perdele de fum pentru acoperirea jafului bancar și a altor crime comise de aceștia), sunt nevoit să fac și eu niște delimitări:
 
V. Munteanu (lăsăm la o parte acum tot ce cred unii ori alții despre formațiunea politică pe care acesta o reprezintă) chiar este cel mai bun dintre toți candidații pentru funcția de primar general al Chișinăului afișați până în această clipă! Acest lucru îl recunosc și mulți dintre oponenții înrăiți ai liberalilor și ai ideii de Unire cu Țara.
 
Personal sunt convins că V. Munteanu va face față cu brio acestei funcții și va promova cu demnitate ideea românească în funcția de primar general!
 
Pe când Costică Codreanu (care, de altfel, este băiat bun, îl cunosc încă de la adunările PPCD-ului), o spun cu mâna pe inimă, nu va face față acestei funcții! Știți de ce?
 
Pentru că el însuși este convins din start că nu va ajunge niciodată în această funcție și se vede de la o poștă că nu manifestă încredere și nu dorește chiar să ajungă primar la Chișinău.
 
Pentru că Costică Codreanu știe exact că rolul care i s-a pus în misiune în această campanie nu este cel de consolidare a elementului românesc în Basarabia, ci unul de conjunctură, menit să fragmenteze opțiunile unioniștilor pentru a asigura instalarea în funcția de primar a omului de conjunctură al grupării mafiote de la guvernare!
 
Din păcate, un băiat cumsecade ca Costică Codreanu, ca mulți alți tineri ai fostului PPCD, cel românesc, este transformat într-o unealtă a fostului lider de la Cotroceni, T. Băsescu, în jocurile perfide ale acestuia cu mafia de la Chișinău.
 

De ce nu am cum să-l susțin pe Băsescu

noiembrie 6, 2017 Lasă un comentariu

Celor care îmi tot trimit mesaje insistând a mă determina să „ies deschis” în susținerea fostului președinte al României, Traian Băsescu (pe care îl felicit pe această cale cu ocazia zilei sale de naștere), și a PUN-ului, le adresez, repetat, următoarele precizări:

1. Nu cred că îl voi putea susține pe fostul președinte român în activitatea-i pilitică din Basarabia atât timp cât acesta se manifestă, politic, aici, în stânga Prutului, ca un concurent politic (în relația cu noi, basarabenii, reprezintă, concomitent, două entități politice: PMP-ul de dincolo și PUN-ul de dincoace de Prut), și nu ca un român de bună-credință dornic să-și pună osul, absolut dezinteresat, la unificarea și consolidarea segmentului unionist basarabean. 

2. Toate „partidele unioniste” rupte din PL – (PLR – Hadârcă, Dreapta – Guțu, PUN – Șalaru) – sunt „opera” sistemului antiromânesc din Basarabia, construit și consolidat de regimul sovietic de ocupație și rămas neclintit după destrămarea URSS-ului, sistem care a avut și are un singur scop: dezbinarea și demoralizarea românilor basarabeni. După anihilarea PPCD-ului, formațiunea de respirație românească din care am făcut parte, s-a lucrat și se lucrează metodic pentru scoaterea din scenă a PL-ului, cea de-a doua echipă politică de aceeași respirație românească, cu reprezentare parlamentară și funcții importante în administrația locală, inclusiv primăria Chișinăului.

3. În situația în care Traian Băsescu s-a lansat, deschis și conștient, într-o asemenea activitate de dezbinare a basarabenilor, nu am cum să nu consider că fostul președinte român face, deschis și conștient, jocul grupărilor banditești de la guvernare care țin în captivitate azi toată Basarabia și instituțiile ei.

4. Atitudinea și punctul meu de vedere din aceste precizări nu le impun nimănui, inclusiv foștilor mei confrați de luptă politică din fostul PPCD cel românesc. Fiecare este liber să acționeze cum îi dictează INIMA și CONȘTIINȚA.

Doamne ajută!

Categorii:Fără categorie Etichete:, , , , , ,

Încă o dată despre Băsescu și votul din 4 aprilie 2005

octombrie 23, 2017 Un comentariu

 

După ce am îndrăznit a exprima niște atitudini mai critice pe marginea incursiunilor politice în stânga Prutului ale fostului președinte român, Traian Băsescu, săgeți otrăvite din toate direcțiile s-au îndreptat asupra mea.

Unele vin de peste Prut, mai ales din partea unor frați de-ai noștri care au crezut și mai cred orbește în mitul politic Băsescu, altele, cele mai multe, vin de aici de la noi din Basarabia, mai ales din partea celor care m-au înfierat, pe mine și pe foștii mei colegi din PPCD, după ce, la 4 aprilie 2005, deputați fiind, am fost puși în situația de a-l vota pe Voronin președinte.

Săgețile îmi sunt aruncate pe Fb, la telefon, în stradă, dar și la postul de radio Vocea Basarabiei, acolo unde moderez, în fiecare seară, de luni până vineri, emisiunea Forum.

Am observat că cei mai înverșunați se dovedesc a fi indivizii cărora nu le vine a crede când le explic că anume Băsescu a fost cel care ne-a determinat, pe mine și pe colegii mei, să ridicăm mâna pentru Voronin la 4 aprilie 2005.

„Nu-i adevărat! Nu putea Băsescu să facă așa ceva!”, îmi răspund răutăcios aceștia.

„Ia să-mi spui cum te-a convins Băsescu? Te-a șantajat?”, mai adaugă ironic unii puși să adauge.

Ba este adevărat:

Președintele de atunci (2005) al României, Traian Băsescu, a fost cel care a insistat ca noi, deputații creștin-democrați, să-l votăm pe Voronin președinte, deși grupul nostru parlamentar luase decizia să nu voteze. Să-l votăm și să intrăm la guvernare alături de Voronin!

Băsescu și-a trimis atunci consilierii la Chișinău, consilieri care au stat aici zile întregi să ne explice și să ne convingă cât de importantă este pentru R. Moldova și România alegerea la acel moment a lui Voronin în fotoliul de președinte la Chișinău.

La una din acele întâlniri de „convingere”, consilierul domnului președinte Băsescu a fost însoțit de directorul postului de televiziune PRO tv Chișinău.

În dimineața zilei de 4 aprilie 2005, cu câteva ore înainte de vot, am fost martorul unei convorbiri telefonice între Roșca și Băsescu prin care eram rugați să votăm „de dragul României”.

Întâlniri de acest fel am avut atunci și cu Vladimir Socor, însoțit de un fost congresman american.

Precizez că unul dintre consilierii lui Băsescu cu care Roșca, liderul cu „doi plămâni diferiți” al PPCD care a trădat organizația, dovedindu-se a fi agent al serviciilor secrete ale Rusiei, ținea legătura permanentă era chiar Andrei Pleșu, responsabil, din câte bine îmi amintesc, pentru relațiile externe în cadrul Președinției de la Cotroceni.

Pe parcursul ultimilor ani, am scris cu lux de amănunte despre circumstanțele în care a avut loc votul din 4 aprilie 2005 și nu aș dori să revin asupra lor.

Indiferent de intențiile sfetnicilor și „binevoitorilor” PPCD-ului de atunci care au insistat să-l votăm pe liderul comunist la funcția de șef de stat, consider că scenariul cu votul nostru, al creștin-democraților, pentru Voronin a fost una din capcanele fatale întinse singurei, în acel moment, entități politice de respirație românească din Basarabia cu reprezentare parlamentară și cu grad de popularitate în continuă creștere după exemplarele acțiuni de protest anticomunist din 2002 și 2003.

Urmările au fost dezastruoase:

Ne-ați stigmatizat!
Ne-ați pus la zid pentru votul din 4 aprilie 2005!

După ce mi s-a terminat mandatul de deputat în 2009, ani buni la rând am fost pus în situația de a nu-mi putea găsi un loc de muncă: am rămas a fi considerați „oamenii lui Voronin”!

Pe o parte și pe alta a Prutului.

Întrebarea care se impune în această clipă este asta:

De ce mă înfierați acum, când vă spun cine m-a pus să votez la 4 aprilie 2005?

 

23 octombrie 2017

Doamna Învățătoare, MARIA BURUIANĂ!

octombrie 19, 2017 Lasă un comentariu

Astăzi este ziua de naștere a Mariei Buruiană. 

Doamna Învățătoare la care stau în rând s-ajungă părinții cu copiii lor de mână (inclusiv cei din partidul lui Dodon)…

Doamna Învățătoare care începe lecția cu Rugăciunea „Tatăl Nostru” rostită cu glas mare de toată clasa…

Doamna Învățătoare care, în iarna-primăvara lui 2002, a stat zi de zi să protesteze, cu copiii de mânuță, în Piața Marii Adunări Naționale și în „Orășelul Libertății”, alături de alte zeci, sute și mii de profesori, elevi și studenți, împotriva tentavilelor Partidului Comuniștilor de a elimina Limba Română și Istoria Românilor din învățământ și de a oficializa limba rusă pe teritoriul RM…

Doamna Învățătoare, inimoasa noastră colegă de la PPCD-ul nostru, cel românesc…

Sus Inima, Doamnă Învățătoare!

 13 octombrie 2017