Arhiva
Decolteul crizei politice de la București
Generosul decolteu al prezentatoarei TVR care comentează, în această clipă, discuțiile dintre Președintele României și partidele parlamentare de la București se constituie într-o piedică serioasă în a înțelege corect dedesubturile crizei politice din România!
Este mai periculos pentru România un președinte hulitor al României decât un președinte care ar proveni dintr-un partid al penalilor!
De acord cu Nicolae Negru când scrie: „România joacă un rol tot mai mare în menținerea Republicii Moldova în echilibru economic și social și e pe cale să-i asigure și „neatârnarea” energetică. Dar mai sunt multe lucruri de făcut până la reunificare. Pentru aceasta e nevoie de o Românie puternică, cu autoritate pe plan intern și extern. Și dacă privim din acest unghi de vedere, fără a pune la îndoială sinceritatea intențiilor doamnei Dăncilă, candidatura lui Iohannis e mai potrivită”.
Cu excepția recomandării sale că Iohannis e „candidatura mai potrivită” pentru România!
Părerea mea este că ambii candidați la funcția de Președinte al României, dintre care noi, basarabenii, ar trebui să alegem unul începând chiar cu ziua de azi, nu sunt cei pe care ni i-am dori, adică sunt nepotriviți pentru România!
Însă unul dintre aceștia, Klaus Johannis, nu că nu „este mai potrivit”, ci reprezintă dezastrul cel mai mare pentru România!
Dezastrul mai mare chiar decât Viorica Dăncilă!
Klaus Johannis este cel mai nepotrivit candidat pentru România pentru că a denigrat, a hulit România și poporul român în fața lumii întregi, și în primul rând în fața instituțiilor europene, afirmând că Țara Noastră nu este pregătită (adică nu ar fi capabilă!) să exercite mandatul de Președinte al Consiliului Uniunii Europene în perioada 1 ianuarie – 1 iulie 2019!
Nu vă amintiți?!
Iar România a demonstrat, cu Guvernul Vioricăi Dăncilă în acea perioadă (cu toate păcatele lui!), că este capabilă să exercite un asemenea mandat onorându-și în mod exemplar atribuțiile care i-au revenit!
Ne-am mândrit și noi, basarabenii, cu asta!
Unde ați mai întâlnit un Președinte de țară să-și defăimeze propria țară în fața instituțiilor internaționale așa cum a făcut-o Johannis?
Cum să avem „o Românie puternică, cu autoritate pe plan intern și extern”, așa cum scrie Nicolae Negru, cu un președinte al României ca Johannis care plefturește România în fața lumii întregi?!
Doar unul care urăște România și poporul român e în stare de așa ceva!
Nu mai zic de cele patru milioane de români insultate de Johannis (i-a numit „fanatici religioși”!) după ce au ieșit la Referendumul Familiei să apere familia tradițională!
Nu-l voi vota pe Johannis din considerentul că este neamț (cum caută să-mi insinueze unii rătăciți), ci din considerentul că-i disprețuiește pe români și disprețuiește Țara noastră România!
A demonstrat acest lucru cu vârf și îndesat!
De asta, înțeleg eu, este mai periculos pentru România un președinte hulitor al României decât un președinte care ar proveni dintr-un partid al penalilor, cum ne este prezentat azi PSD-ul!
După mine, neomarxismul unui Johannis și al partidului care-i stă în spate este tot atât de păgubos ca și ceaușismul pesedist!
În situația asta chiar îmi vine greu să aleg ce să fac, în cabina de vot (suntem datori să mergem la alegeri!), când știu exact că pe Johannis nu-l pot alege!
Sunt un „diversionist”!
Este datoria mea de român să nu votez cu Johannis!
A fost de ajuns să afirm deschis că nu voi vota cu Johannis și mi-ați și sărit la beregată stigmatizându-mă pe loc că sunt pesedist!
Păi, ce fel de democrație promovați voi dacă nu-mi respectați punctul meu de vedere?
Cu atât mai mult cu cât nu am îndemnat pe nimeni să voteze cu un candidat sau altul!
Nu vi se pare că, stigmatizându-mă, doar auzindu-mi opinia exprimată din toată inima mea, manifestați semne clare ale vechii și odioasei dictaturi bolșevice?
Trebuie să vă dezamăgesc și să vă mărturisesc, repetat și cu mai multă certitudine, că nu vreau să votez cu Johannis pentru că anume Johannis, pe care voi îl adorați orbește și de dragul căruia unii, am înțeles, sunt gata chiar să mă linșeze, a manifestat în anii cât s-a aflat la Cotroceni ticuri de dictator bolșevic!
Nu a dat foc la biserici și nici nu i-a închis pe români la Aiud sau la Târgu Ocna pentru credința lor nestrămutată în Mântutorul Isus Hristos și în veșnicia Neamului Românesc! Nu!
A făcut același lucru, dar cu mănuși și mai perfid decât ne-am fi putut închipui: a scuipat în sufletele a patru milioane de români numindu-i „fanatici religioși” doar pentru că au cerut prin vot, la Referendumul Familiei, să fie păstrată familia tradițională compusă din soț și soție!
Ei, uite, pentru asta, eu, de aici din Basarabia, nu am cum să-l votez pe Johannis pentru cea mai înaltă demnitate, cea de Președinte al României!
Unul care batjocorește credința ortodoxă, a mea și a părinților mei, și a Neamului meu, nu merită, nu trebuie să fie admis ca președinte!
Nu este doar dreptul meu, este datoria mea de român să procedez astfel!
Vă rog să mă iertați!
Sunt un român fără președinte!
Fără referendum!
Mă-ntrebați dacă eu votez și în cadrul referendumului inițiat de președintele României.
Răspunsul meu este acesta:
Nu particip la referendumul de azi!
Procedez exact așa cum ați procedat voi astă-toamnă când ați îndemnat lumea, inclusiv pe basarabeni, să nu iasă la Referendumul pentru Redefinirea Familiei în Constituția României, inițiat de peste 3 milioane de români!!
Mi-ați spus atunci că sunt fanatic religios!
Și mi-ați spus atunci să stau acasă!
Ei! Eu voi ieși, deci, ca și astă-toamnă, din casă, dar voi vota doar în cadrul europarlamentarelor!
Fără referendum!
Să fie clar!
Cred în Dumnezeu! Cred în România!
Hristos a Înviat!
Cetățenia română pentru basarabeni – un drept sau o favoare?
Încă o dată despre „cetățenia moldovenească” a domnului Traian Băsescu
Iată cine trebuie să fie Președintele României
Pe cine mi l-aș dori în calitate de Președinte al României?
Pe Acad. Ioan-Aurel Pop, Președintele Academiei Române, care atrage atenția asupra unor lucruri fundamentale inclusiv pentru noi, basarabenii:
– „Prin atacurile la adresa Bisericii, familiei şi ţării se urmăreşte să cădem în dezunire şi să cinstim unirea noastră în dezunire”.
– „Se doreşte distrugerea edificiului naţional şi odată cu el şi a poporului românesc, pentru că dacă îi iei poporului încrederea în instituţiile fundamentale îi iei încrederea în el însuşi”.
– „Cei care ne acuză că nu trebuie să avem grija ţării că ţara este, se înşală. Ţara are nevoie de grijă în fiecare clipă şi noi suntem purtătorii de grijă şi avem datoria să-i întoarcem pe cei rătăciţi pe calea aceasta a sprijinirii adăpostului nostru naţional care se cheamă România”.
– „În 2018 nu sărbătorim de fapt România, pentru că românii există de o mie de ani sub forma Ţărilor Româneşti, ci sărbătorim Marea Unire, terminarea unui proces şi ridicarea acestui edificiu naţional frumos pe care de la Mihai Viteazul încoace îl făurim, îl refăurim, îl îngrijim şi vrem să-l ducem mai departe”.
Doar un asemenea Președinte al României, cu o asemenea gândire și grijă față de Țară, mai poate salva și Basarabia!
Cotroceniul mai are șansa să strângă mâinile și să unească inimile basarabenilor
Economistul si geopoliticianul Mihai Eminescu despre criza sistemică de azi a României
Nu acel om politic va fi însemnat, care va inventa şi va combina sisteme nouă, ci acel care va rezuma şi va pune în serviciul unei mari idei organice înclinările, trebuinţele şi aspiraţiunile preexistente ale poporului său”.
(Notă: Marius Dobrescu- Amos News. Data publicării: 30 Aug 2002.)
Mihai Eminescu: „Dar creditul statului e sus, ni se zice. Să nu se uite cumcă încă aveţi ce vinde. Mai sunt de vândut trupurile de moşii ale statului, mai e de vândut dreptul de-a le cumpăra; mai sunt de vândut încă multe din România din câte strămoşii au păstrat.
Şi, daca ne veţi întreba care e împrejurarea ce inspiră străinătăţii încredere în solvabilitatea statului român, vă vom spune asemenea care e.
Din ce în ce elementele naţionale sunt substituite prin cele străine; siguranţa că România devine un simplu nume pentru a însemna colonii din centrul Europei lângă Dunăre, siguranţa că poporul nostru nu mai e în stare de-a-şi recâştiga vreodată pământul patriei sale din mâini străine, pe această siguranţă că viitorul e al lor în această ţară, ei creditează guvernului”.
(Mihai Eminescu, În numărul său din urmă…, Timpul, 1 decembrie 1882, în Opere, vol. XIII, Ediţie critică întemeiată de Perpessicius, Editura Academiei Române, Bucureşti, 1985, pag. 232)
Şef al misiunii FMI pentru România: Bugetul pe 2010 prezentat de autorităţile române este unul “credibil” – a declarat, la finalul discuţiilor de marţi de la Ministerul Finanţelor Publice, Jeffrey Franks (şeful misiunii FMI pentru România). Împrumutul României de la FMI se întinde pe o perioadă de 24 de luni, fiind eliberat în 8 tranşe. Până acum, România a primit peste 6,5 miliarde euro de la FMI şi 330 de milioane de la Banca Mondială.
(Financiarul, 17 Decembrie 2009)
Mihai Eminescu: „Matei Basarab răscumpăra cu bani din visterie pământuri încăpute pe mâini străine; astăzi trei din patru părţi ale acestor pământuri sunt în asemenea mâini. Se înţelege că cu pământul trec drepturile publice, cu acestea Parlamentul, cu Parlamentul puterea”.
(Mihai Eminescu, De îmbunătăţiri rele…, Timpul, 3 decembrie 1882, în Opere, vol. XIII, pag. 234)
Preşedinte al României: „Noi suntem dependenţi de aceşti bani, pentru că avem cheltuieli din bugetul de stat mai mari decât încasările şi fără aceşti bani există riscul să nu putem plăti investiţiile, salarii, pensii. Or, este vital pentru noi să primim aceşti bani, pentru a onora obligaţiile care sunt…”
Mihai Eminescu: „Posibilitatea dată unor nulităţi şi unor parveniţi de-a trăi din buget, din întreprinderi, din arenzi, din păsuieli; posibilitatea constituţională dată unor oameni de provenienţă incertă de-a exploata munca poporului fără nici o compensaţie, iată răul, incurabil poate, al organizaţiei noastre”.
(Mihai Eminescu, Răul de căpetenie…, Timpul, 22 august 1881, în Opere, vol. XII, Ed. cit., Bucureşti, 1985, pag. 303)
Ziar economic din România: „Pachetul de sprijin pentru România se ridică în total la 19,95 miliarde euro, în afară de FMI Comisia Europeană oferind 5 miliarde de euro, Banca Mondială, 1 miliard şi BERD şi alţi finanţatori mondiali, încă 1 miliard”.
(Financiarul, 17 Decembrie 2009)
Mihai Eminescu: „De când lumea nu s-a văzut ca un popor să stea politiceşte sus şi economiceşte jos; amândouă ordinele de lucruri stau într-o legătură strânsă; civilizaţia economică e muma celei politice”.
(Mihai Eminescu, Ce imperturbabili sunt confraţii…, Timpul, 4 septembrie 1882, în Opere, vol. XIII, pag. 182)
„Prin atârnarea noastră economică am ajuns ca toate guvernele, spună ele ce-or pofti, să atârne mai mult sau mai puţin de înrâuriri străine”.
(Mihai Eminescu, Frază şi adevăr, Timpul, 23 decembrie 1877, în Opere, vol. X, Ed. cit., Bucureşti, 1989, pag. 31)
Ministru de Finanţe al României: “Nu consider că o creştere economică negativă echivalează cu un colaps”, a declarat ministrul Finanţelor Publice(;) în cadrul evenimentului “Agenda de Business a României pe 2009″, organizat de Ziarul Financiar în colaborare cu PricewaterhouseCoopers.
Acesta a completat că este doar o problemă mai dificilă care trebuie gestionată în noile condiţii economice globale. Cu această ocazie, ministrul a ţinut să amintească obiectivele din programul anticriză: limitarea scăderii creşterii economice, protejarea intereselor economice ale populaţiei, menţinerea calendarului de aderare la zona euro şi sincronizarea politicilor guvernului cu planul european de redresare economică”. (Ziarul Financiar, 18.03.2009.)
Proiect de Buget de Stat al României: „Creşterea economică se va intensifica începând din 2011, când va ajunge 2,4 la sută, 2012 – 3,7 la sută şi 2013 – 4,4 la sută, inflaţia medie urmând să scadă la 2,5 la sută, până în 2013”.
(Adevărul, marţi, 6 octombrie 2009)
Mihai Eminescu: „Pentru încurcarea judecăţii profanilor se clădeşte un labirint de cifre şi fraze pseudoştiinţifice, fără cap şi fără coadă, în care nu se vede esprimată clar nici o idee cumsecade, dar din al căror întreg reiese intenţia guvernului vătămătoare intereselor Statului”.
(Mihai Eminescu, Mai toate ziarele oficioase…, Timpul, 16 noiembrie 1879, în Opere, vol. X, pag. 354)
Prim-ministru al României: “Încheiem un an economic extrem de greu, poate cel mai greu din ultimii 60 de ani şi, cu siguranţă, cel mai greu de după Revoluţie.
Intrăm într-un an 2010 care, chiar dacă va fi încă dificil, totuşi va fi mai bun decât 2009, pentru că vom avea creştere economică şi împreună, prin muncă, solidaritate, lege şi eliminarea risipei şi prin munca politicienilor, sperăm să ducem România acolo unde toţi românii aşteaptă, unde să aibă acces la demnitate, prosperitate şi la acea zi de mâine fără griji şi cu multă speranţă”, a afirmat(;) [primul ministru], joi, după ce a vizitat Centrul de Îngrijire şi Asistenţă Cluj, citat de Mediafax.(;) Premierul a fost prezent joi, la Cluj, unde a oferit pachete cu cadouri de sărbători vârstnicilor internaţi în Centrul de Îngrijire şi Asistenţă Cluj-Napoca, precum şi angajaţilor instituţiei.
(Ziare.com, joi 31 decembrie 2009)
Înalt oficial în Ministerul Integrării Europene din România: „Aderarea României la Uniunea Europeană va avea un impact pozitiv asupra economiei româneşti, deschizând noi perspective de afaceri. Pentru companiile româneşti, aderarea la Uniunea Europeană va însemna, în primul rând, accesul pe Piaţa Unică, o piaţă care, după extinderea de la 1 mai 2004, a ajuns la peste 450 milioane consumatori. Odată cu extinderea, se aşteaptă ca UE să devină cel mai mare exportator din lume, cu o cotă de aproximativ 20% din exportul mondial. Comerţul intra-comunitar şi comunitar va creşte cu cel puţin 9%, datorită înlăturării barierelor tarifare şi non-tarifare. În acest sens, este vitală creşterea competitivităţii produselor româneşti. O piaţă mai mare va determina creşterea nivelului de producţie şi va conduce la crearea economiilor de scară.
Implementarea legislaţiei comunitare, investiţiile de capital şi creşterea cheltuielilor în sectorul cercetare-dezvoltare vor contribui semnificativ la creşterea productivităţii.
Aderarea la Uniunea Europeană va aduce o îmbunătăţire a mediului de afaceri românesc, îmbunătăţire care a început să se facă deja simţită, prin cadrul legislativ mai stabil şi practici de afaceri mai transparente. Au fost deja eliminate sau sunt în curs de eliminare barierele în calea liberei circulaţii a serviciilor şi a mărfurilor. Cadrul legislativ comun furnizat de Piaţa Unică va creşte eficienţa generală a economiei româneşti prin îmbunatăţirea alocării resurselor, creşterea gradului de specializare şi încurajarea concurenţei.
În condiţiile îmbunătăţirii mediului de afaceri, România a început deja să devină o ţintă atractivă pentru investiţiile străine. La aceasta va contribui în continuare şi statutul de economie de piaţă funcţionala obţinut de România(;). Atragerea unui volum mai mare de investiţii străine va asigura rapid şi direct accesul la un management eficient, la tehnologii moderne şi la noi segmente de piaţă”.
(Euractiv, 29 mai 2006)
Mihai Eminescu: „Marii oameni ce se pretind reprezentanţi ai poporului românesc întreg, cei ce pretind a personifica idealurile noastre naţionale, lupta de emancipare ce ne absoarbe(;), aceştia nu au în vedere decât utopii cosmopolite, proprii a ne dezorganiza şi mai mult, a slăbi în noi simţul de conservaţiune naţională şi, dacă se servesc din când în când de ideile comune poporului românesc, o fac numai debitându-le ca pe o marfă, pentru a-şi câştiga popularitate”.
(Mihai Eminescu, E greu a afla…, Timpul, 27 noiembrie 1882, în Opere, vol. XIII, pag. 229)
„Producţiunea naţională nu se poate mănţine, nici naşte chiar, fără măsuri protecţioniste”.
(Mihai Eminescu, Alexandria, povestea…, Timpul, 30 iulie 1882, în Opere, vol. XIII, pag. 155)
„Copilul industriei naţionale trebuie crescut întâi, ferit de lupta cu industria bărbată a străinătăţii şi abia când se va împuternici şi va ajunge egal în tărie, [î]l putem lăsa să concureze sub regimul libertăţii comerţului”.
(Mihai Eminescu, Influenţa austriacă asupra românilor din Principate, Convorbiri literare, 1 august 1876, în Opere, vol. IX, Ed. cit., Bucureşti, 1980, pag. 167)
„O dovadă despre asta ne-o dau toate statele. Anglia şi America, Franţa şi Germania, Rusia, Austria, toate au protejat industria lor pentru a o avea, l-au crescut pe copil cu cheltuială şi, după ce a devenit bărbat, i-a[u] dat voie să se ia la trântă cu toată lumea”.
(Mihai Eminescu, Influenţa austriacă asupra românilor din Principate, Convorbiri literare, 1 august 1876, în Opere, vol. IX, Ed. cit., Bucureşti, 1980, pag. 167)
Spre exemplu: „Olanda cerea pentru comerţul său libertate. Hugo Grotius scrie un compendiu: liberum mare. Englezii răspund: ne iertaţi – mare clausum. De la bilul maritim datează înflorirea Angliei”.
(Mihai Eminescu, Alexandria, povestea…, Timpul, 30 iulie 1882, în Opere, vol. XIII, pag. 155)
„Natura poporului, instinctele şi înclinările lui moştenite, geniul lui, care adesea, neconştiut, urmăreşte o idee pe când ţese la războiul vremii, aceste să fie determinante în viaţa unui stat, nu maimuţarea legilor şi obiceielor străine”.
(Mihai Eminescu, Ceea ce dă guvernului…, Timpul, 1 aprilie 1882, în Opere, vol. XIII, pag. 87)
„Legile(;) ar trebui să fie, dacă nu codificarea datinei juridice, cel puţin dictate şi născute din necesităţi reale, imperios cerute de spiritul de echitate al poporului; nu reforme introduse în mod clandestin, necerute de nimenea sau vulgarizate ca o marfă nouă sau ca un nou spectacol(;)”.
(Mihai Eminescu, Ceea ce dă guvernului…, Timpul, 1 aprilie 1882, în Opere, vol. XIII, pag. 87)
„Toate dispoziţiile câte ating viaţa juridică şi economică a naţiei trebuie să rezulte, înainte de toate, din suprema lege a conservării naţionalităţii, cu orice mijloc şi pe orice cale, chiar dacă mijlocul şi calea n-ar fi conforme cu civilizaţia şi umanitarismul care azi formează masca şi pretextul cu care Apusul se luptă cu toate civilizaţiile rămase îndărăt sau eterogene”.
(Mihai Eminescu, De ceea ce ne temem…, Timpul, 27 mai 1879, în Opere, vol. X, pag. 259)
„Capitalul, cel puţin cel imobiliar, avea înainte un caracter istoric, tradiţional şi personal. Legăturile între boieri şi ţărani erau istorice, tradiţionale, personale. E nenatural a admite ca oameni de aceeaşi rasă, care neam de neamul lor trăiseră şi lucraseră împreună, să nu aibă un sentiment de cruţare şi omenie între ei. Boierul cel mai avar, cel mai lacom de avere, n-ar fi îngăduit să i se exploateze ţăranii de către slugile lui. Astăzi capitalul e impersonal. O moşie străveche (în sens larg un activ, indiferent de natura lui: productivă, comercială etc. n.n.) încape pe mâna unui străin de origine, care caută să scoată lapte din piatră. Puţin îi pasă de soarta lucrătorului, de biserică ori de şcoală. Omul e pentru el un instrument de muncă, o vită trebuitoare pentru un timp mărginit, până ce vinde sau arendă altuia moşia. Lipsa de sentiment de rasă, lipsa de solidaritate între popor şi clasele dirigente, recrutate dintre Cariadgii şi Basmangii (alcătuite din elemente neromâneşti n.n.) lipsa de simţ istoric şi naţional, ne-au adus unde suntem şi au prefăcut o ţară veche, cu trecutul ei cinstit, cu datinele ei oneste, într-un han de oaspeţi străini, în care toată organizaţia (organizarea socială n.n.) s-a făcut (a fost făcută n.n.) în favorul străinilor, pentru a le face traiul cât mai neted şi mai moale în ţara nimănui, căci numai firma (denumirea-i n.n.) mai e a noastră. Noi nu suntem contra îmbogăţirii celor ce vin şi se aşează în ţară. Cu timpul vor deveni, poate, buni cetăţeni ai acestui stat. Dar, ca de dragul lor, să ucidem oamenii noştri proprii, ca de dragul luxului, desfătărilor, înlesnirilor de trai (care sunt – cu toatele, indubitabil şi aproape în exclusivitate – apanajul elementelor de origine străină n.n.) să compromitem existenţa fizică şi morală a rasei române, iată ceea ce e de neauzit şi de neînţeles. Poporul nostru e pe calea de a ajunge ca fellah din Egipt. Totul e străin acolo, afară de mizerie. Numai ea e naţională, egipteană”.
(Mihai Eminescu, Economiştii observă…, Timpul, 10 iulie 1881, în Opere, vol. XII, pag. 238, 239)
„La noi, în ţara absolutei libertăţi, este(;) cu putinţă, ca lucrătorul să nu se bucure nici de duminecă, nici de sărbătoare, să nu se bucure nici de răgazul pe care Scriptura îl asigură până şi animalelor. Mania de a trata pe om ca simplă maşină, ca unealtă pentru producere, este, întâi, tot ce poate fi mai neomenos; al doilea, dezastruoasă prin urmările ei. Căci, vita de muncă se cruţă la boală, i se măsură puterile, nu se încarcă peste măsură, pierderea ei e egală cu cumpărarea unei alteia, încât interesul bine înţeles al proprietarului este cruţarea. La om lucrul se schimbă. Poate să se stingă în bună voie, se va găsi, totdeauna, altul la loc, căci, nevoia e o dăscăliţă amară, care primeşte orice condiţii”.
(Mihai Eminescu, Robie modernă, Curierul de Iaşi, 12 decembrie 1876, în Opere, vol. IX, pag. 286)
„Un popor, oricare ar fi el, are dreptul a-şi legiui trebuinţele şi tranzacţiunile ce rezultă neapărat din acele trebuinţe, reciprocitatea relaţiunilor sale; într-un cuvânt: legile unui popor, drepturile sale, nu pot purcede decât din el însuşi”.
(Mihai Eminescu, Ecuilibrul, Federaţiunea, 22 aprilie, 4 mai 1870, în Opere, vol. IX, pag. 93)
„Condiţiunea de viaţă a unei legi, garanţia stabilităţii (garanţia legitimităţii n.n.) sale e ca ea să fie un rezultat, o expresiune fidelă a trebuinţelor acelui popor”.
(Mihai Eminescu, Ecuilibrul, Federaţiunea, 22 aprilie, 4 mai 1870, în Opere, vol. IX, pag. 92)
„Legislaţiunea trebui pusă în aplicarea celei mai înaintate idei de drept, pusă în raport cu trebuinţele poporului, astfel încât explicarea ori aplicarea drepturilor prin lege să nu contrazică spiritul acestora. Industria trebuie să fie a naţiunii aceleia şi păzită de concurenţă iar purtătorul ei, comerţul, s-o schimbe pe aur, dar aurul, punga ce hrăneşte pe industriaş şi îmbracă pe agricultor, trebuie, de asemenea, să fie în mâinile aceleiaşi naţiuni”.
(Mihai Eminescu, Ecuilibrul, Federaţiunea, 22 aprilie, 4 mai 1870, în Opere, vol. IX, pag. 93)
„Nu acel legiuitor va fi însemnat care va plagia legi străine traduse din codicele unor ţări depărtate ce au trăit şi trăiesc în alte împrejurări, ci cel care va şti să codifice datina ţării lui şi soluţiunea pe care poporul în adâncul convingerilor sale o dă problemelor în materie.
Nu acel om politic va fi însemnat, care va inventa şi va combina sisteme nouă, ci acel care va rezuma şi va pune în serviciul unei mari idei organice înclinările, trebuinţele şi aspiraţiunile preexistente ale poporului său”.
(Mihai Eminescu, Novele din popor de Ioan Slavici. Un volum de 456 pag[ini], Bucureşti 1881, Editura Librăriile Socec et. comp, Timpul, 28 martie 1882, în Opere, vol. XIII, pag. 85)
ȘTEFAN SECĂREANU 
Comentarii recente