Arhiva
Nu poți să-l învingi pe un bolșevic ca Dodon cu minciuni bolșevice despre alegerile din SUA
Ca trădătorul de țară și coruptul I. Dodon să fie dat jos duminică din fotoliul de șef de stat, vă rog mult să nu-mi mai arătați pe Fb poza Maiei Sandu alături de poza lui J. Biden!
Vă mai rog ca săptămâna asta, înainte de cel de-al doilea tur de scrutin, când trebuie să ne mobilizăm pentru ca funcția de președinte al republicii să nu mai nimerească în mâna partidei rusești, să nu mi-l mai arătați pe I. Sturza felicitându-l pe J. Biden în legătură cu victoria în alegerile din SUA, pentru că acesta, J. Biden, nici pe de parte nu este învingător, numărarea și renumărarea voturilor nefiind încă terminate la americani!
Pentru ca duminică să putem scăpa de Dodon, vă mai rog de asemenea să nu mi-l mai arătați pe V. Filat cum îl felicită, pupincurist, tot pe J. Biden și tot în legătură cu faptul că el ar fi ieșit învingător la alegerile din 3 noiembrie de peste ocean. Eventual, să-i sugerați lui Filat că, pentru a parcurge fără complicații procesul anevoios de reintegrare socială a deținuților eliberați din închisoare, ar fi mai rezonabil să nu-și mai etaleze chipul lui de prim-ministru alături de fostul vicepreședinte american J. Biden, pe când acesta făcea acum câțiva ani o escală la Chișinău. Explicați-i lui V. Filat că imaginile de pe Fb cu îmbrățișările lui cu Biden îi pot întări pe alegătorii americani (ca și pe cei moldoveni!), dar mai ales pe anchetatorii americani care au demarat în ultimele zile investigații ample pe marginea fraudelor electorale și a actelor de corupție în care Biden și familia sa ar fi fost implicați, în convingerea că anume el, contracandidatul lui Trump, ar fi indicat să ajungă, ca și Filat, la pușcărie.
V-aș mai sugera, în același scop de a-l învinge duminică pe Dodon, s-o îndemnați cumva pe Lorena Bogza de la PROTV Chișinău, dar și pe Valentina Ursu de la Europa Liberă, să-și retragă în vreun fel de pe Fb cuvintele lor de felicitare, siropoase și adulatoare, adresate, din propria și nevinovata lor initiativă sau la comanda expresă a șefilor de la aceste instituții de presă cu aere de presă liberă și echidistantă, aceluiași neales președinte SUA, J. Biden, în legătură cu presupusa și proiectata lui victorie de către mass media corporative la alegerile din 3 noiembrie. Îndemnul meu îl îndrept cu mare și sinceră preocupare și către toți adoratorii și toate adoratoarele Lorenei Bogza și Valentinei Ursu, în calitatea lor de vedete de presă, proiectate ca și J. Biden, să nu se lase manipulați și dezinformați de știrile false pe care le difuzează constant PROTV Chișinău și postul de radio Europa Liberă în legătură cu evenimentele din SUA desfășurate pe perioada mandatului actualului președinte D. Trump și mai cu seamă în legătură cu rezultatele ultimelor alegeri prezidențiale din SUA.
În definitiv, pentru a nu admite ca o sculă a intereselor străine cum este Dodon să ocupe încă patru ani cea mai înaltă funcție în stat, nu trebuie să cădem pradă dubioaselor scenarii puse la cale de înspăimântătoarea rețea neomarxistă și globalistă de stânga din întreaga lume, reprezentată la noi cu fidelitate de foștii prim-miniștri I. Sturza și V. Filat, dar și de un șir întreg de alți lideri politici care afișează ostentativ lozinci și opțiuni democratice, pro-europene și pro-românești, precum și de jurnaliștii de la PROTV Chișinău, postul de radio Europa Liberă, dar și de la alte instituții de presă.
Minciunile lor despre dramatica situație prin care trece poporul american, lansate și răspândite concomitent cu îndemnurile de a o susține la votul de duminică pe Maia Sandu, îi vor deruta și descuraja pe o bună parte din alegătorii cinstiți din stânga Prutului, alegătorii care nu suferă minciuna și sunt hotărâți să iasă la urne și să voteze pentru candidatul PAS.
Nu poți să-l învingi pe un bolșevic ca Dodon cu minciuni bolșevice despre alegerile din SUA!
Nu poți să te declari de dreapta, făcându-l pe pro-occidentalul, la Chișinău și să fii în același timp cu stânga neofascistă în America!
Urletul dinaintea alegerilor!
Atacul lui Dodon asupra luptătorilor de la Nistru și rușinea de a fi fost coleg de partid cu Monica Babuc
Un politician responsabil niciodată nu va face alianță cu ocupantul pentru a-și pedepsi oponentul politic, fie el și oligarh sau hoț de miliarde!
Omul Dumitru Matcovschi!
Cum Igoraș-Putinaș o „trage pe sfoară” pe Maia
Citesc la PRO TV:
„Maia Sandu dă asigurări că nu va fi trasă pe sfoară de Igor Dodon…”
Domnișoară Maia, chiar nu simți că te-o „tras” deja Igoraș-Putinaș?!
Chiar nu ești în stare a înțelege că ești folosită ACUM, ca o unealtă ordinară, de către monstrul de la răsărit care caută să ne „tragă”, odată cu tine, pe toți cei născuți pe bucata asta blestemată de pământ?!
Chiar poți fi atât de inconștientă?!
Cum poți să ai încredere într-un om al SISTEMULUI rusesc de ocupație?!
Mă tem de Cristian Tudor Popescu!
„Situativul” Bătrâncea și „situaționalul” Sturza
Guvernarea PSRM-ACUM și libertatea jurnalist(ei)ului din Republica Moldova
Preotul Ciuntu și biserica lui ruptă de Biserica Ortodoxă Română
PRO Tv Chișinău transmite în seara asta:
„Boboteaza a fost sărbătorită astăzi în toate bisericile Mitropoliei Basarabiei. De dimineată, zeci de oameni s-au înghesuit la Catedrala Teodora de la Sihla pentru a lua agheasmă, considerată cea mai bună din an”.
Evident, ne este prezentat în prim plan parohul acestei biserici, preotul Ioan Ciuntu.
Din ignoranță sau poate din rea-credință, telespectatorului și enoriașului basarabean i se inoculează ideea că Biserica „Sfântul Teodor Tiron şi Sfânta Teodora de la Sihla” din centrul Chișinăului ar aparține Mitropoliei Basarabiei, parte componentă a Bisericii Ortodoxe Române.
Pe când lucrurile stau cu totul altfel.
Un ziarist care-și respectă meseria și telespectatorii, dacă ar fi depus un minim efort pentru a se documenta, ar fi putut constata că:
– Biserica „Sfântul Teodor Tiron şi Sfânta Teodora de la Sihla”, pragul căreia este călcat de atâta lume bună din Basarabia crezând că intră într-un lăcaș sfânt al Bisericii Ortodoxe Române, în frunte cu parohul ei Ioan Ciuntu, nu a ținut și nu ține de Mitropolia Basarabiei.
– Aceasta a fost înregistrată la Ministerul Justiției al Republicii Moldova la 17 Ianuarie 2014 cu denumirea „cultul religios Mitropolia Chişinăului şi a Moldovei de Răsărit”. Potrivit presei de atunci, „numele lui Ioan Ciuntu nu apare în nici unul din documentele juridice legalizate, însă printre „fondatorii pioşi” figurează Elvira Ciuntu, nevasta-preoteasă a parohului bisericii „Sf. Teodora de la Sihla“, și fiica sa, Ina Ciuntu. Acest demers bizar, suspect nu miroase deloc a smirnă şi tămâie, ci mai curând a… altceva, chiar și a unui atac de tip raider asupra Bisericii Ortodoxe”.
– Potrivit actelor legalizate, sediul acestui „nou cult” se află într-un… apartament, care i-ar aparţine unui anume Gheorghe Vasiliu, care ar fi fost ales drept „preşedinte” al acestei „Mitropolii”.
– preotul Ioan Cosoi, vicarul administrativ al Mitropoliei Basarabiei, declara atunci presei: „Preotul Ioan Ciuntu şi-a format o mitropolie nerecunoscută de nimeni. Este, pur şi simplu, o organizaţie acceptată de Ministerul Justiţiei ca persoană juridică, care nu este susţinută de nici o Biserică nici din ţară, nici de peste hotare şi este o mişcare separatistă în sânul Bisericii Ortodoxe. Părintele Ioan s-a folosit mereu de numele Mitropoliei Basarabiei, şi-a făcut capital de imagine şi de resurse umane.”
– Ieromonahul Petru Pruteanu, doctor în teologie ortodoxă, declara: „Nu este menţionată jurisdicţia de care aparţine această Mitropolie, ceea ce înseamnă că se vrea o Mitropolie autocefală, dar nici acest lucru nu este stabilit şi nici principiul comuniunii dogmatice, canonice şi liturgice cu celelalte Biserici Ortodoxe. E o organizaţie religioasă fantomă, ruptă de Biserica Ortodoxă Universală, cu scopul de a face bani şi de a amăgi lumea.“
– Fiul preotului Ioan Ciuntu, diaconul Adrian Ciuntu, a fost hirotonit în preot, în ziua de sâmbătă, 10 iunie 2017, de către Mitropolitul Vladimir al Chişinăului şi al „întregii Moldove”, conducătorul structurii eclesiastice a Patriarhiei Moscovei din R. Moldova.
– Potrivit Mitropoliei Basarabiei, „hirotonia diaconului Adrian Ciuntu, fiul părintelui Ioan Ciuntu, în preot, de către un ierarh al Bisericii Ruse reprezintă o încredinţare în plus pentru românimea din Basarabia că părintele Ioan Ciuntu, considerat ca fiind cleric al Mitropoliei Basarabiei, s-a aflat şi se află într-o altă jurisdicţie eclesiastică, decât cea pe care o anunţă Sfinţia Sa public”.
– Potrivit aceleiași Mitropolii a Basarabiei, „unul din scopurile apariţiei acestui nou „cult” este subminarea activităţii Mitropoliei Basarabiei şi denigrarea Întâistătătorului ei.”
– Anume din aceste considerente de mai bine de zece ani ierarhii Mitropoliei Basarabiei nu slujesc la biserica „Sfântul Teodor Tiron şi Sfânta Teodora de la Sihla”, precum și la biserica „Voievodul Ştefan cel Mare şi Sfânt şi Cuviosul Daniil Sihastrul” din sectorul Ciocana al mun. Chişinău, care aparține unei comunități de români, dar paroh al căreia a ajuns fiul lui Ioan Ciuntu, hirotonit în preot de Mitropolitul Vladimir al Moscovei.
Așadar, „noul cult religios” în spatele căruia se află preotul Ioan Ciuntu are alte scopuri decât cele creștinești…
Cine nu știe poate afla că doar pentru arenda anexei din spatele Catedralei lui Ioan Ciuntu acesta încasează lunar de la patronii postului de radio „Vocea Basarabiei” (aflat acum sub controlul total al lui Plahotniuc) suma de 1000 de euro.
Iar deunăzi, 1 ianuarie, această Catedrală, despre care mai toată lumea bună crede că ar aparține Bisericii Ortodoxe Române confundându-l pe parohul de aici Ioan Ciuntu cu Întâistătătorul Mitropoliei Basarabiei, găzduia „ceremonia de rămas bun”, după cum scrie rețeaua „Sputnik”, a generalului Tudor Botnaru, unul dintre foștii șefi ai KGB-ului de la Chișinău, trecut la Domnul…
6 ianuarie 2018
Încă o dată despre Băsescu și votul din 4 aprilie 2005
După ce am îndrăznit a exprima niște atitudini mai critice pe marginea incursiunilor politice în stânga Prutului ale fostului președinte român, Traian Băsescu, săgeți otrăvite din toate direcțiile s-au îndreptat asupra mea.
Unele vin de peste Prut, mai ales din partea unor frați de-ai noștri care au crezut și mai cred orbește în mitul politic Băsescu, altele, cele mai multe, vin de aici de la noi din Basarabia, mai ales din partea celor care m-au înfierat, pe mine și pe foștii mei colegi din PPCD, după ce, la 4 aprilie 2005, deputați fiind, am fost puși în situația de a-l vota pe Voronin președinte.
Săgețile îmi sunt aruncate pe Fb, la telefon, în stradă, dar și la postul de radio Vocea Basarabiei, acolo unde moderez, în fiecare seară, de luni până vineri, emisiunea Forum.
Am observat că cei mai înverșunați se dovedesc a fi indivizii cărora nu le vine a crede când le explic că anume Băsescu a fost cel care ne-a determinat, pe mine și pe colegii mei, să ridicăm mâna pentru Voronin la 4 aprilie 2005.
„Nu-i adevărat! Nu putea Băsescu să facă așa ceva!”, îmi răspund răutăcios aceștia.
„Ia să-mi spui cum te-a convins Băsescu? Te-a șantajat?”, mai adaugă ironic unii puși să adauge.
Ba este adevărat:
Președintele de atunci (2005) al României, Traian Băsescu, a fost cel care a insistat ca noi, deputații creștin-democrați, să-l votăm pe Voronin președinte, deși grupul nostru parlamentar luase decizia să nu voteze. Să-l votăm și să intrăm la guvernare alături de Voronin!
Băsescu și-a trimis atunci consilierii la Chișinău, consilieri care au stat aici zile întregi să ne explice și să ne convingă cât de importantă este pentru R. Moldova și România alegerea la acel moment a lui Voronin în fotoliul de președinte la Chișinău.
La una din acele întâlniri de „convingere”, consilierul domnului președinte Băsescu a fost însoțit de directorul postului de televiziune PRO tv Chișinău.
În dimineața zilei de 4 aprilie 2005, cu câteva ore înainte de vot, am fost martorul unei convorbiri telefonice între Roșca și Băsescu prin care eram rugați să votăm „de dragul României”.
Întâlniri de acest fel am avut atunci și cu Vladimir Socor, însoțit de un fost congresman american.
Precizez că unul dintre consilierii lui Băsescu cu care Roșca, liderul cu „doi plămâni diferiți” al PPCD care a trădat organizația, dovedindu-se a fi agent al serviciilor secrete ale Rusiei, ținea legătura permanentă era chiar Andrei Pleșu, responsabil, din câte bine îmi amintesc, pentru relațiile externe în cadrul Președinției de la Cotroceni.
Pe parcursul ultimilor ani, am scris cu lux de amănunte despre circumstanțele în care a avut loc votul din 4 aprilie 2005 și nu aș dori să revin asupra lor.
Indiferent de intențiile sfetnicilor și „binevoitorilor” PPCD-ului de atunci care au insistat să-l votăm pe liderul comunist la funcția de șef de stat, consider că scenariul cu votul nostru, al creștin-democraților, pentru Voronin a fost una din capcanele fatale întinse singurei, în acel moment, entități politice de respirație românească din Basarabia cu reprezentare parlamentară și cu grad de popularitate în continuă creștere după exemplarele acțiuni de protest anticomunist din 2002 și 2003.
Urmările au fost dezastruoase:
Ne-ați stigmatizat!
Ne-ați pus la zid pentru votul din 4 aprilie 2005!
După ce mi s-a terminat mandatul de deputat în 2009, ani buni la rând am fost pus în situația de a nu-mi putea găsi un loc de muncă: am rămas a fi considerați „oamenii lui Voronin”!
Pe o parte și pe alta a Prutului.
Întrebarea care se impune în această clipă este asta:
De ce mă înfierați acum, când vă spun cine m-a pus să votez la 4 aprilie 2005?
23 octombrie 2017
Mitul Băsescu la basarabeni
Niște creatori de mituri mi s-au aruncat în cap după ce ieri am îndrăznit să expun pe fb un punct de vedere al meu, ceva mai reticent, față de fostul președinte român, Băsescu.
Este punctul meu despre unele poziții ale lui Băsescu legate de Basarabia.
Am eu dreptul, basarabean fiind, să exprim anumite rezerve față de fostul președinte român? Cu atât mai mult cu cât aceste rezerve le am nu de azi și nu de ieri.
M-am ars de-atâtea ori încât m-am dezvățat a crea mituri din personaje ușor ciudate care preferă să paraziteze pe necazurile basarabenilor, să facă șouri electorale pe seama acestora…
Vă rog să mă avertizați, începând din această clipă, în legătură cu alte personaje politice de pe ambele maluri ale Prutului despre care eu să vorbesc doar de bine, cum vă place unora dintre voi, sau să nu vorbesc deloc!
Personal, am votat la 4 aprilie 2005 pentru Voronin doar din considerentul că Băsescu, președintele de atunci al țării mele România, mi-a cerut, prin consilierul său și șeful PROTV-ului de la Chisinău, să votez! De dragul României am votat, nu de dragul lui Voronin!
Pentru acest vot, v-ati aruncat în capul nostru, ne-ati stigmatizat, ne-ati dat sentinta!
Iar Băsescu nici n-a catadicsit barem să articuleze niste regrete!
Este omul care a dat cu piciorul in echipa noastră!
Este omul care i-a împărțit pe basarabeni în buni și răi, în oameni care-i plac lui și oameni care nu-i plac lui.
Mă tem că astfel procedează acum cu PL-ul, al cărui membru nu sunt și pe care nu-l apăr, așa cum încearcă unii să insinueze…
Este părerea mea: partidele din România, printre care și cel al lui Băsescu, acum, urmăresc în Basarabia exclusiv interese de partid!
M-am săturat de partidele voastre de baroni!
Vreau să vă văd sufletul vostru de român și de apărător dezinteresat al cauzei românești, nu al celei de gașcă politică.
Despre presa liberă din Republica Moldova
Zilele acestea s-a tot vorbit tare mult de cât de liberă este sau ar trebui să fie presa din Republica Moldova. Un editorialist de la o publicație de partid a avut chiar tupeul să scrie că gazeta la care lucrează „a fost şi rămâne o tribună eminamente liberă. O instituţie media independentă, fără ingerinţe politice şi fără subterfugii partizane”.
Am stat și eu să mă gândesc câtă presă liberă (și câți ziariști liberi!) avem și am constatat că aceasta lipsește cu desăvârșire.
Să nu ne facem iluzii: presa este liberă în măsura în care îi permite cel care o plătește.
Sunt libere entitățile de presă care îi aparțin lui Plahotniuc?Bineînțeles că sunt libere! În măsura în care dă voie să fie libere proprietarul acesteia!
Sunt libere instituțiile de presă controlate și întreținute de Filat? Bineînțeles că sunt libere! În măsura în care admite finanțatorul!
Jurnaliștii de la postul de radio Europa Liberă sunt liberi în ceea ce transmit ei din și despre Republica Moldova? Sunt foarte liberi sau cei mai liberi, ar crede unii. Bineînțeles, sunt cei mai liberi, dar în măsura în care le permite Congresul Statelor Unite care îi finanțează.
Același lucru îl putem spune despre presa din Republica Moldova finanțată de Germania sau de alt stat.
Despre libertatea instituțiilor de presă de la noi finanțate de Kremlin, nu are rost să vorbim. Acestea sunt adevărate rețele securistice care acționează împotriva Republicii Moldova.
Pro TV-ul este liber să transmită tot ce cred jurnaliștii de acolo sau nu? Bineînțeles că este liber! În măsura în care îi permite finanțatorul care se află peste hotarele țării.
Jurnal Tv este liber în tot ce face pe piata mediatica de la noi? Este liber în măsura în care îl lasă patronul aflat acum în Germania!
Dar Tv 7 cu N. Morari sunt libere?
Toată această presă nu poate fi liberă prin definiție!
Liberă ar putea și ar trebui să fie doar presa publică, de exemplu Teleradio Moldova, finanțată de cetățenii acestui stat pentru ca să fie liberă! Dar nici asta nu este pe deplin liberă pentru că este controlată de Putere ca să nu fie liberă!
Jurnaliștii liberi cu adevărat din Republica Moldova ar fi cei care ar avea curajul să vorbească întâi și-ntâi, deschis, nestingherit, de tot tragismul jurnalismului (antijurnalismului) de aici, de condiția de țucălari la care au fost aduși majoritatea dintre servitorii de presă din țara asta.
Doar presa finanțată de cetățenii simpli ar putea fi liberă! Pentru că doar ei, cetățenii, sunt cei mai interesați să fie corect informați!
Oricare alt finanțator al presei dă banul doar dintr-un singur interes: ca presa să nu fie liberă!
6 mai 2016
DEZECHILIBRELE UNUI ANALIST ”CU RADIAȚIE”
Zilele trecute eram apostrofat de un prieten de pe Fb, membru al Platformei DA, pentru faptul de a fi reprodus pe pagina mea de socializare un comentariu al lui Nicolae Negru, din Ziarul Național, pe marginea relațiilor ușor ”zburlite” între ”dadaiști” și unioniștii de la ”Tinerii Moldovei”. ”Bun comentariul lui Nicolae Negru”, am zis eu atunci, având în vedere poziția echilibrată și judicioasă a autorului în raport cu reprezentanții celor două tabere și acțiunile lor.
Cu unele rezerve de rigoare, am postat pe pagina mea de Fb și comentariul de vineri al lui Nicolae Negru referitor la ”unele aspecte neclare ale strategiei platformei DA”, autorul insinuând că reprezentanții acesteia ar face jocul lui Dodon.
Ieri am constatat cu părere de rău că editorialistul de la Ziarul Național și-a pierdut tot ”echilibrul”. Acesta a lansat niște acuzații dure și de-a dreptul deplasate la adresa unor lideri ai Platformei DA, pe care nu-i nominalizează, dar îi poreclește ”leitenanți ai lui Roșca”.
Deși nu am nimic cu Platforma DA, nu sunt membru și nici activist al acesteia, una dintre săgețile otrăvite ale analistului ”dezechilibrat” a fost îndreptată chiar spre umila mea persoană. (”PRO TV a fost acuzat, de la tribuna Parlamentului, de un alt promotor de azi al presei independente, că ar avea intenția să discrediteze instituțiile statului, în special Ministerul de Interne, dar mai cu seamă că ar prezenta pericol de radiație („se îngălbeneau și cădeau frunzele de pe copaci”) și zgomot pentru cetățenii din blocurile învecinate cu sediul postului respectiv.”, scrie Negru amintindu-și de una din luările mele de poziție, în calitate de deputat, din toamna anului 2008, fără a cunoaște sau a se interesa barem de circumstanțele în care s-au derulat lucrurile în perioada tulbure a ”regimului oligarhic, antinațional, prorusesc de atunci”).
În legătură cu presupusa ”campanie anti-PRO TV” invocată de ziaristul Nicolae Negru, dar nu numai de el (nu am dorit să abordez acest subiect sensibil pentru a nu fi pus în situația de a face și niște dezvăluiri mai puțin plăcute pentru ”monștrii sacri” ai libertății presei din Republica Moldova), mă văd nevoit să fac următoarele precizări:
În toamna lui 2008, în calitatea de atunci a subsemnatului de președinte al Comisiei parlamentare pentru Drepturile Omului, am luat atitudine față de campania (de mai bine de două săptămâni) a PRO TV – ului , stridentă, agresivă și provocatoare, de dezinformare a opiniei publice pe marginea unui presupus act de maltratare a unui cameraman al acestei instituții de presă în comisariatul de poliție Buiucani al capitalei. Seară de seară, telespectatorul era întărâtat și manipulat în mod cu totul scandalos. După câteva zile, instanța a constatat că un asemenea act pur și simplu nu a avut loc! Instituția de presă în cauză nici nu a catadicsit barem să-și prezinte scuzele în fața polițiștilor discreditați, împotriva cărora s-a îndreptat un val nestăvilit de ură din partea populației.
Tot în acea perioadă, PRO TV-ul de la Chișinău a lansat, în mod inexplicabil de revoltător, un șir de materiale denigratoare și atacuri murdare împotriva Mitropoliei Basarabiei și reprezentanților ei.
Aceste fapte reprobabile, în opinia mea, comise de o instituție de presă declarată liberă, democratică și echidistantă, m-au determinat atunci să iau atitudine solicitând organelor abilitate, potrivit cu prevederile Regulamentului Parlamentului și Legii cu privire la statutul deputatului, verificarea modului în care acțiunile în cauză ale mai sus pomenitei entități media se înscriu în câmpul legal al Republicii Moldova. Am insistat de asemenea, tot în corespundere cu rigorile legale, asupra prezentării informațiilor exhaustive privitoare la patronii PRO TV-ului de la Chișinău și felului în care această instituție este finanțată! (Probleme pe care le ridică astăzi întreaga societate în raport cu toate instituțiile media!).
Accentuez: A fost o luare de atitudine a subsemnatului față de acțiunile ilegale, de dezinformare, comise cu premeditare și rea-voință de o instituție de presă, și nu o cerere de închidere a acesteia ori o ”campanie anti-PRO TV”, așa cum au fost interpretate și sunt interpretate încă lucrurile de mai mulți jurnaliști isterizați, dar și de comentatorul Ziarului Național.
Referitor la ”pericolul de radiație” venit dinspre PRO TV și ”frunzele îngălbenite căzute peste copaci”, dar și peste imaginația lui Nicolae Negru și a altor atâția panicarzi din ”presa galbenă” de la noi, trebuie să menționez următoarele: aceste ”dezechilibre” se conțin într-o petiție anonimă, ticluită în chip securistic, ca pe timpul NKVD-ului, și expediată pe adresa Comisiei pentru Drepturile Omului la câteva zile după intervenția ”anti-PRO TV” a subsemnatului de la tribuna Parlamentului, petiție care a fost retrimisă, potrivit aceluiași Regulament al Parlamentului, împreună cu alte zeci și sute de petiții și plângeri sosite în Comisie, însoțite de câte o interpelare în scris a președintelui Comisiei, Guvernului Republicii Moldova pentru examinare și luare de măsuri potrivit cu prevederile legale în vigoare. (Precizăm că până în 2001, petițiile anonime sosite în adresa instituțiilor statului nu erau supuse examinării. După venirea comuniștilor la guvernare, Legea cu privire la petiționare a fost modificată de aceștia fiind reintrodusă obligativitatea examinării petițiilor anonime de toate instituțiile statului, iar în sarcinile Comisiei parlamentare pentru Drepturile Omului intrau și atribuțiile fostei Comisii pentru petiții, care, între timp, fusese dizolvată).
Evident, ”anonimka” cu ”radiații” și ”frunze îngălbenite” a fost extrasă de autorii ei adevărați din teancul de petiții ieșite din Comisia pentru Drepturile Omului și ”dată pe mâna presei”, mai ales pe mâna PRO TV-ului… Și, evident, ”radiațiile” și ”frunzele îngălbenite” din jurul PRO TV-ului au fost atribuite subsemnatului și ”împrăștiate” în toată țara… Procedura diabolică din cele mai negre timpuri ale stalinismului a fost pusă în practică cu brio… Cu concursul direct al PRO TV-ului care nu a încercat barem să ceară și opinia ori explicațiile subsemnatului pe marginea subiectului.
Recunosc, am înțeles atunci ce înseamnă să fii în pielea victimei unei campanii de presă… (Între timp, un autodeclarat președinte al unei presupuse Uniuni a Jurnaliștilor, fost aparatcik pe la Teleradio, cu diplomă a Școlii Superioare de Partid din fosta URSS, lansa, cu spume la gură, declarații publice și acuzatoare privind excluderea subsemnatului din imaginata-i organizație de jurnaliști, subiect delicios pentru presa de senzație). Un deputat, ditamai președinte de comisie parlamentară este pur și simplu dezarmat în fața unei asemenea campanii, mai ales în fața unei campanii declanșată de PRO TV, darmite un cetățean simplu… (Cazul recent al tinerei profesoare de la Ungheni dezonorată public de PRO TV în modul cel mai scârbos și sfidător posibil este unul concludent).
Mi-am dat seama de asemenea că autorii petiției anonime cu ”radiații” și ”frunze îngălbenite” sunt chiar autorii scenariului macabru de îngropare a PPCD-ului și de compromitere a fruntașilor acestui organism politic de respirație națională și creștină, scenariu elaborat de ani de zile și realizat cu concursul direct al fostului lider pepecedist, bărbosul pistolar ”cu doi plămâni diferiți” care s-a dovedit a fi una dintre cele mai periculoase scule în mâinile regimului de ocupație, autorul din umbră al celor mai murdare acțiuni puse la cale împotriva celor mai buni camarazi ai noștri de luptă politică, denigrați sau hăituiți, înjunghiați în plină stradă, loviți cu ranga în cap în fața casei, otrăviți sau aruncați în fântână, maltratați în taxi-uri improvizate și aruncați pe marginea drumurilor sau pe maluri de lac, răpiți în toiul protestelor noastre din primăvara anului 2002…
În acest context, sunt nevoit să dezvălui pentru prima dată un detaliu foarte important… Capcana din 4 aprilie 2005 a fost întinsă PPCD-ului cu ajutorul și prin participarea directă a PRO TV-ului de la Chișinău. Directorul acestui post de televiziune a fost unul dintre ”comisarii” nu știu căror structuri interesate din exteriorul Republicii Moldova care aveau sarcina menținerii cu orice preț a lui Voronin pe post de președinte. În acest sens, șeful PRO TV-ului de la Chișinău, alături de tot plutonul de sfătuitori cu misiune veniți de aiurea, a ”negociat” cu Roșca votarea lui Voronin, insistând ca întregul grup parlamentar al creștin-democraților să fie determinat să facă acest pas… sinucigaș. Astfel, în noaptea de 3 spre 4 aprilie, ”bărbosul”, călcând în picioare decizia grupului nostru de deputați privind respingerea candidaturii liderului comunist pentru cea mai înaltă funcție în stat, a bătut palma cu acesta…
Să nu scăpăm din vedere încă un detaliu… PRO TV-ul de la Chișinău, cu tot arsenalul său de manipulare, a avut un rol deloc de neglijat în promovarea și spălarea imaginii lui Voronin și a PCRM-ului la alegerile parlamentare din primăvara lui 2005. Cine nu-și mai amintește de ”sfătosul”, ”mucalitul” și ”buruienosul” de Voronin din profundele ”lungmetraje” ale Lorenei Bogza din acea perioadă?
Vom constata că aceeași misiune a avut-o PRO TV-ul și în pregătirea sau crearea circumstanțelor necesare pentru ”revoluția” din 7 aprilie 2009. Campania de dezinformare crasă legată de presupusa maltratare a cameramanului PRO TV în incinta Comisariatului de poliție Buiucani din toamna anului 2008 urmărea de fapt un scop sinistru: cultivarea și provocarea urii cetățeanului simplu față de reprezentanții forțelor de ordine cu câteva luni înainte de evenimentele de la 7 aprilie 2009!
Vom observa de asemenea că această acțiune dezgustătoare a PRO TV-ului era precedată de apariția subită și foarte ”profundă” în emisiunea Lorenei Bogza a unei anonime bâlbâite, mare luptătoare pentru drepturi și libertăți, hăituită și dezagreată chipurile de nu știu care structuri de la Moscova, amazoana cu portavoce de la 7 aprilie 2009, Natalia Morari…
Baghirov, ”bloggerul” și tăvălitorul de amazoane, avea să apară ceva mai târziu…
În încheiere vom constata că, de fapt, ”dezechilibrele” din comentariul lui Nicolae Negru ne-au determinat să scoatem în prim plan câteva întrebări deocamdată fără vreun răspuns:
1. Cine sunt, totuși, patronii din umbră ai PRO TV-ului de la Chișinău și ce scop au urmărit aceștia în efortul lor pentru menținerea majorității comuniste în Parlamentul Republicii Moldova după alegerile din primăvara anului 2005 și propulsarea lui Voronin la funcția de șef al statului la 4 aprilie același an?
2. Interesul căror structuri au fost reprezentate de patronii din umbră ai PRO TV-ului de la Chișinău în pregătirea și desfășurarea dezordinilor din 7 aprilie 2009 alături de Natalia Morari, Eduard Baghirov, guvernarea comunistă de atunci cu toți provocatorii ei și foarte mulți ”revoluționari revoltați” din piață?
3. Din ce raționamente analiștii și editorialiștii Ziarului Național au promovat și încurajat un guvern minoritar votat de comuniști în defavoarea unui guvern format și susținut de cele trei partide ”proeuropene” pentru care a optat majoritatea alegătorilor din Republica Moldova la alegerile din 30 noiembrie 2014?
4. Care este deosebirea dintre Voronin votat la 4 aprilie 2005 și Voronin care a votat în 2015 guvernul minoritar Gaburici?
Ștefan Secăreanu
2 iunie 2015
Comentarii recente