Cuvântul nerostit la microfon al lui Alexei Revenco

Cei mai luminoși ani din viața mea i-am petrecut în echipa de crainici ai Radio Moldova, acolo unde i-am întâlnit și i-am avut colegi de microfon pe Alexei Revenco și soția dânsului, Maricica Munteanu.

Ceea ce ne-a strâns atunci, în timpul regimului sovietic, în Dealul Schinoasei, acolo unde se află Casa Radio, a fost dorul și nevoia de rostire românescă!

Acolo rosteam 24 din 24 de ore cuvântul românesc, chiar dacă era scris cu kiriliță și chiar dacă eram avertizați de urmăritori din umbră să nu-l articulăm ca la Iași sau ca la București.

Dar tot acolo mocnea în noi cuvântul nerostit pe care nu aveam voie încă să-l pronunțăm.

Acolo, cuvântul și vocea ne țineau unul de altul, ele exprimând sufletul din noi…

Zbor lin, Alexei, pe drumul pe care au plecat atâția alți colegi ai noștri: Tudor Cojocaru, Tudor Hodorogea, Emil Nicula, Vera Guranda, Atanasie Grom, Igor Rotaru…

Aici, postul de radio Chișinău!

Este ora nașterii în cer a celui care a fost bunul meu coleg de microfon, Alexei Revenco…

Dumnezeu să te așeze în ceata celor drepți!

12 ianuarie 2021

„Expertul LARICS” îmi pune călușul în gură!

Unul care se dă drept „expert LARICS – Laborator pentru Analiza Războiului Informaţional și Comunicare Strategică”, Nicolae Țîbbrigan, m-a exclus în seara asta din grupul Fb „Jurnaliști de politică externă” pentru faptul de a fi postat pe pagina acestui grup materialul meu „Evident, între Dorin Chirtoacă și Donald Trump, aleg să fiu cu Donald Trump”.

Înainte de asta, tipul mi-a bătut obrazul că postarea mea ar fi o „răfuială între unioniști” și nu ar corespunde tematicii pe care el „o veghează”, dându-mi de înțeles că ar fi bine ca eu să părăsesc grupul în cauză.

De când se întâmplă că a vorbi despre alegerile din SUA nu înseamnă și a aborda o temă de politică externă?

De când un veghetor de la București (am înțeles că pagina ar fi inițiată de Laboratorul de Analiză a Războiului Informațional și Comunicare Strategică din cadrul Institutului de Științe Politice și Relații Internaționale al Academiei Române) îi interzice unui jurnalist de la Chișinău să abordeze chestiunea viitoarelor alegeri prezidențiale din SUA luând apărarea lui Donald Trump?

Nu știam că neomarxismul a pus stăpânire și pe Academia Română!

Știam că asemenea veghetori ca Nicolae Țîbrigan existau la noi aici în Basarabia în timpul ocupației sovietice.

În perioada când lucram la Radio Moldova, eram atent supravegheați de cenzorii de la KGB și de un anume serviciu de la Academia de Științe de la Chișinău care urmăreau cu scrupulozitate ce transmitem și cum rostim fiecare cuvânt, consoană și vocală.

Dacă conținutul unei informații nu convenea cenzurii și dacă pronunția și articularea noastră încălcau sistemul ortoepic al „limbii moldovenești” și se asemănau prea tare cu cel „de peste Prut”, eram poftiți să dăm socoteală fiind amenințați cu eliberarea din serviciu.

Eu am fost dat afară de la Radio Moldova în 1994 pentru așa ceva, după declararea independenței Republicii Moldova și după ce la putere a revenit vechea cenzură sovietică impusă de regimul Partidului Agrarian.

Mă întreb ce rol are un asemenea „laborator de analiză” dacă mi-a pus călușul în gură doar pentru faptul de a fi îndrăznit să-i iau apărarea actualului președinte american Donald Trump, afirmând că „Rădăcinile neomarxismului par mai adânci la noi decât îmi imaginam! Un politician care se consideră de dreapta, și unionist pe deasupra, nu ar trebui să-i bată din palme lui Joe Biden, ci ar trebui să se roage pentru Donald Trump!” și că „a-i bate din palme lui Joe Biden nu înseamnă altceva decât a le bate din palme vandalilor și antifilor de tot felul care vandalizau și pârjoleau orașele Americii acum câteva săptămâni sub pretextul protestului împotriva abuzului poliției asupra unui cetățean de culoare, batjocorind și dărâmând monumentele istorice ale poporului american, acțiuni criminale tolerate și chiar încurajate de Partidul Democrat reprezentat de Joe Biden”?

Eu cred că acest spirit neomarxist emanat, metodic și programat, de unele instituții de peste Prut se constituie într-o altă piedică în spinoasa cale de afirmare a identității românești a basarabenilor și a teritoriilor românești înstrăinate.

Idealurile noastre din cerdacul Bibliotecii „B.P. Hașdeu”

Ion Stefanita, director la Agentia pentru Inspectarea și Restaurarea Monumentelor, cercetează în aceste clipe cerdacul clădirii în care se află Biblioteca „B.P. Hașdeu” din centrul Chișinăușlui, unde a dat, printre mai multe fotografii, documente și ziare vechi de peste vreo treizeci de ani și aruncate, de această poză, întrebându-mă, pe Fb, dacă cel din imaginea găsită sunt eu sau nu.

I-am recunoscut că sunt eu și că mi-a făcut o surpriză pentru că imaginea îmi amintește de campania electorală, din iarna anilor 1989-1990, pentru primul Parlament, democratic, de la Chișinău, care se desfășura încă în baza legislației sovietice!

Lucrând în calitate de crainic al Postului de Radio Moldova, am candidat atunci din partea Frontului Popular într-o circumscripție din fostul raion Comrat, care cuprindea câteva localități românești – Borogani, Sadâc, Taraclia, Tălpizu, Câietu, Frumușica și, bineînțeles, satul meu de baștină Chioselia Mare.

Am fost inițial cinci concurenți, doi dintre care, inclusiv subsemnatul, am ieșit să ne batem în turul doi.

Contracandidatul meu în turul doi a fost agrarianul Gheorghe Ciobanu, directorul sovhozului din Borogani (am înțeles că nu mai este printre cei vii. Dumnezeu să-l ierte și să-l odihnească!).

Poza, alb-negru, găsită de Ion Ștefăniță, a fost făcută, din câte îmi amintesc, de fotoreporterul de la Casa Presei (probabil din cadrul fostei agenții oficiale de știri ATEM), Eugen Roșcovanu. Țin minte că eram trimis acolo pentru a fi fotografiat în mod obligatoriu și organizat, după înregistrarea în calitate de candidat pentru alegeri, potrivit unor standarde și reguli ale Comisiei electorale de atunci.

Imaginea mea surpriză a fost singura pe care am avut-o în campania electorală de acum treizeci de ani împreună cu un program electoral bătăios, actual și azi, multiplicat în două limbi, la Tipografia din Comrat.

A fost o bătălie pe cinste în care învingător a ieșit, bineînțeles, la o diferență nesemnificativă de vot, agrarianul de la Borogani.

Eu, care promovam limba română, alfabetul latin, Tricolorul, Imnul național „Deșteaptă-te, române!”, desprinderea de URSS și mă opuneam de atunci ideii de autonomie la Comrat, am trăit bucuria de nedescris de a mă întâlni și a semăna în inimile miilor de basarabeni, cu conștiina mutilată de regimul sovietic de ocupație, adevărul despre identitatea noastră românească!

Din păcate, au trecut peste treizeci de ani de atunci și idealurile noastre românești au rămas doar niște amintiri răscolite în podul unei biblioteci din Chișinău.

Alianța Kozak este expresia clară a actului de trădare a interesului nostru românesc de către Maia și Năstase

Silvia Ghinculov, o veche prietenă pe Fb, îmi scrie în urma atitudinii mele critice exprimată față de Guvernul Kozak în frunte cu Maia Sandu:

 

„Domnul SECAREANU, dacă treceati că deputat în parlament aveați altă viziune despre Guvernul MAIA Sandu?”.

 

Îmi pare rău că gândiți astfel despre mine, stimată Doamnă!

 

Niciodată nu am ajuns să fiu deputat din interese meschine, dar mai ales să trădez interesul nostru românesc!

 

În 1994, am fost printre cei 9 deputați ai Frontului Popular.

 

După o lună de zile de la validarea mandatului de deputat, mi-am depus mandatul!

 

Iar după ce mi-am depus mandatul de deputat, am fost dat afară și de la Radio Moldova, unde lucram de 11 ani.

 

Iar după câteva luni, mi s-a deschis și dosar penal pentru publicarea în ziarul ȚARA a unor dezvăluiri despre mafia agrariană și președintele Snegur de atunci.

 

Veniseră agrarienii la putere, care procedau exact așa cum procedează ACUM Alianța Kozak din care, din păcate, face parte și Maia Sandu: se răzbună pe oponentul lor de moarte!

 

Anume din acest considerent, că a acceptat varianta cea mai periculoasă de guvernare, cu Dodon la braț, nu pot s-o sustin pe Maia, inclusiv sau în primul rand dacă as fi avut mandatul de deputat, cum spuneți!

 

Urmările acestei cârdășii dintre ACUM și partida rusească le vom resimți ceva mai târziu și vor fi cu mult mai periculoase pentru interesul românesc din Basarabia decât urmările oricărui regim mafiot de la noi, inclusiv cel al lui Plahotniuc!

 

Alianța Kozak este expresia clară a actului de trădare a interesului nostru românesc pe care l-au comis Maia și Năstase șți toți cei care i-au urmat!

„Voința liberă” și cele trei locuri libere la CCA

Un coleg jurnalist mă întreabă în această dimineață dacă îmi voi depune dosarul pentru un loc în Consiliul Coordonator al Audiovizualului (mi-a amintit că expiră mandatele a 3 actuali membri CCA).

I-am spus colegului de studenție că nu are rost să depun dosarul pentru nicio funcție din domeniul nostru, al audiovizualului, pe care l-am studiat și în care am muncit ani la rând.

Din 2015 până în 2017 am participat în trei concursuri similare: pentru funcția de director al Radio Moldova, cea de director general al Companiei Teleradio Moldova și cea de director al Televiziunii Naționale.

Evident, Consiliul de Observatori al Companiei Teleradio, precum și Comisia mass-media din Parlament în frunte cu un chirurg carierist, care schimbă partidele cum ar schimba ustensilele de pe masa de operații (ce poate fi mai periculos decât un chirurg carierist în politică!) și unde membru marcant este „corespondentul TASS la București” Dumitru Diacov, mi-au respins candidatura.

Bineînțeles, reacția mea atunci nu s-a lăsat așteptată. Iată ce scriam după ce am fost respins de „comisiile” puterii:

„Radioteleviziunea națională și Consiliul său de Observatori sunt sub controlul total al lui Plahotniuc, mai ales după „alegerea” în funcția de director general a fostei secretare a unuia care se vede stăpân al Basarabiei. La fel și Consiliul Coordonator al Audiovizualului.

 

Mai grav este că până azi nu am auzit pe niciun ziarist de radiotv să se revolte, asta însemnând că aceștia lipsesc cu desăvârșire în această instituție publică obligată prin lege să respecte cu strictețe deontologia profesională!

 

Dar și mai gravă decât toate este condiția de țucălar în care au fost aduși majoritatea jurnaliștilor din RM, aceștia fiind puși în situația de a se vinde bandiților cu presă și cu bani, care dețin puterea reală în stat.

 

Bineînțeles, presa liberă este a jurnaliștilor liberi.

 

Dar pentru a fi liber, trebuie să ai voința liberă!

 

Voința liberă și conștiința, vorba unui mare duhovnic, fac parte din zestrea sufletească cea mai de seamă a omului, ele fiind chipul lui Dumnezeu în om”.

Nu are rost, zic, să mai participi la asemenea concursuri! Oricum, de atunci și până azi, lucrurile nu s-au schimbat cu nimic și nu cred că se vor schimba degrabă!

Condiția a rămas aceeași: vor fi „aleși” în cele trei funcții de la CCA persoane obediente puterii politice de azi, și nu persoane cu „voință liberă”, dedicate totalmente actului jurnalistic în general și consolidării independenței editoriale a instituțiilor media din Republica Moldova, în parte!

Vorba celui mai mare ziarist al României, Mihai Eminescu, care scria în „Timpul” din 21 aprilie 1881:

„Toate numirile în funcțiuni nu se fac după merit, ci după cum ordonă deputații, care, la rândul lor, atârnă de comitetele de politicieni de profesie, formate în fiece centru de județ. Aceste comitete își împart toate în familie”.

Familia Puterii, vom preciza noi.

Chișinăul, atacat de „intervenționiștii japonezi”

Azi dimineata în troleibuz aud vocea fostei mele colege de la Radio Moldova, Vera Mereuță:

„Urmează stația Serghei Lazo. Serghei Lazo este erou moldovean etc… care a consolidat puterea sovietică în Basarabia… și a fost ars de viu de intervenționiștii japonezi”.

Unde să mai fug din „țara asta” când mi se bagă, de dimineață, în suflet asemenea monstruozități după aproape 30 de ani de când ne-am făcut independenți de „puterea sovietică”?

Ș-apoi cine sunt „intervenționiștii japonezi”, că nu ni s-a spus niciodată la școală că ei ar fi „intervinit militar” vreodată asupra Republicii Moldova?

Din contră, știm că acum o sută și ceva de ani basarabenii chemau în ajutor glorioasa Armată Română să-i apere de bandele de bolșevici care „interveneau militar” în Basarabia pentru a jefui tot ce le nimerea în cale, bande ale „puterii sovietice consolidatăe” de Serghei Lazo în acest teritoriu românesc.

Rugăciunea Ninei JOVMIR

 

Aflu cu tristețe de trecerea la Domnul a celei care a fost Nina Jovmir, un om minunat și o colegă de excepție de la Radio Moldova.

Mi se frânge inima de fiecare dată când mi se aduce vestea despre plecarea de printre noi a foștilor colegi de la Radioteleviziunea din Dealul Schinoasei, acolo unde s-au adunat și de unde au vorbit, au cântat și au plâns ani la rând durerile noastre românești inimi curate și nealinate. 

Noi, basarabenii, am supraviețuit odiosului regim bolșevic de ocupație prin cuvântul rostit.

Adică, prin rugăciune.

Și-acest cuvânt, atunci când eram opriți să-l rostim, îl rosteam în gând, în inima noastră.

Sau îl șopteam, să nu ne audă regimul.

Postul de radio Moldova din timpul ocupației, acolo unde am lucrat mulți ani la rând cu Nina Jovmir și cu atâția alți colegi inimoși, era pentru noi o adevărată biserică în care intram să ne rostim rugăciunile.

Nina Jovmir a fost una dintre credincioasele acestei biserici.

 
Dumnezeu s-o odihnească în rând cu drepții!

Unirea ca scăpare de pedeapsă

Când eram elev la școala-internat din Cahul sciam scrisori verișoarelor mele din dreapta Prutului, de la Câmpulung Mușcel,.. Nu înțelegeam atunci de ce plicul cu răvașele mele pentru România îmi era întors de la poștă, iar eu eram arătat cu degetul și ”poreclit” ROMÂN…

La facultate, împreună cu o mână de prieteni, citeam, pe-ascunselea, Opera Politică a lui Eminescu după care eram purtați pe la ”vtoroi otdel” (secția nr 2, KGB-ul Universității) și apostrofați că facem acțiuni subversive, dar și arătați cu degetul și ”porecliți” ROMÂNI…

După facultate, la Radio Moldova, după o zi de muncă, eram ”poftit” la șeful de la etajul de sus să dau explicații de ce articulez sunetele la microfon ”ca la București” sau ”ca la Iași”, indicându-mi-se că ”noi sântem moldoveni, nu ROMÂNI”…

După un an-doi, când porni Perestroika, porniserăm și noi, o mână de enuziaști de la Radioteleviziune, să facem, în această instituție, celule ale Mișcării Democratice cerând Alfabet Latin, Limbă Română, Tricolor, etc… Evident, am fost apostrofați să nu ”politizăm” instituția și arătați din nou cu degetul că suntem ROMÂNI!

Mai târziu, când editam Publicația ”ȚARA”, am fost chemat în instanță să fiu tras la răspundere pentru faptul de a fi plasat pe frontispiciul publicației harta României Mari! Bineînțeles, eram judecați, împreună cu colegii mei de la ”ȚARA” și Frontul Popular, pentru AFIRMAREA clară și neîncetată a IDENTITĂȚII NOASTRE DE ROMÂNI!

Tot atunci, în 1994, am cerut LIMBA ROMÂNĂ în Constituție! Am fost stigmatizați drept ”extremiști”, ”unioniști” și, bineînțeles, ROMÂNI!

Dar… tot atunci, și încă mulți ani la rând, am continuat să revendicăm, hotărât și insistent, introducerea în legalitate a Mitropoliei Basarabiei, instituție canonică din cadrul Bisericii Ortodoxe Române! Am fost respinși, toate guvernele laolaltă dându-ne cu piciorul, pentru că… am fi… ”antistatali” și… ROMÂNI!

Pe urmă, în 2002, am stat patru luni în stradă… protestând împotriva intenției regimului Voronin de a elimina din învățământ Limba Română și Istoria Românilor. Am fost tratați ca ”extremiști”, ”unioniști” și… ROMÂNI.

În 2003, am protestat trei luni la rând împotriva Planului Kozak de federalizare a Republicii Moldova și legalizare a prezenței militare rusești în stânga Nistrului! Am reușit să respingem acest plan diabolic, dar am fost bătuți, dați cu capul de asfalt, huiduiți… pentru faptul de a ne IUBI și APĂRA ȚARA și de a ne declara drept ROMÂNI!

În 2005, am fost strânși la perete și puși să-l votăm pe… Voronin din nou președinte… Am fost explodați pentru că ne IUBIM ȚARA și ne declarăm ROMÂNI!

În 2009, prin foc și gloanțe, vin la treucă furătorii de miliarde…
Antiromâni până-n măduva oaselor, fură tot ce-a mai rămas de furat…

Profitori cum sunt, aceștia încep a se gudura în jurul… Unirii!

Sau Unirea în mintea lor ar fi o simplă scăpare de pedeapsă…

Ștefan Secăreanu

27 septembrie 2015