Arhiva

Posts Tagged ‘războiul de la Nistru’

PERVERSIUNEA MORALĂ SAU IPOCRIZIA CU ȘTAIF A PREȘEDINTEI MAIA SANDU

martie 4, 2021 2 comentarii

 

 

Dacă doriți să înțelegeți mai profund sensul sintagmei „om ipocrit” sau a sinonimelor acesteia: „fățarnic”, „mincinos”, „perfid”, „prefăcut”, „șiret”, „viclean”, sau „curvă”, „cutră”, „om cu două fețe”, sau „fariseu”, „proclet” etc., etc., citiți această frază din cuvântarea Președintei Maia Sandu din 2 martie, Ziua Memoriei și a Recunoștinței, de comemorare a eroilor căzuți în războiul de la Nistru din 1992, declanșat de Federația Rusă împotriva Republicii Moldova:

 

„În memoria celor care și-au dat viața apărându-și țara, avem datoria să nu cedăm în fața hoților”!

 

Să înțelegem că toți confrații căzuți cu moarte de erou în acea perioadă cumplită de după destrămarea imperiului sovietic au fost uciși de niște „hoți” ordinari?!

 

Să înțelegem că chipul zvelt și mândru, dornic de dreptate, al tânărului judecător din sectorul Ciocana al capitalei, Anatol Popovici, plecat cu arma în mâini să opună rezistență în fața tancurilor armatei a 14-ea rusești de la Tiraspol, a fost sfârtecat la Tighina de niște „hoți” (intenționau probabil să-l jefuiască de bani!)?

 

Să înțelegem că Maria Isaicu, profesoara de istorie din satul transnistrean Cocieri a fost omorâtă și aruncată în fântână, la  19 decembrie 1991, cu mai bine de două luni înainte de declanșarea agresiunii militare rusești asupra Republicii Moldova, de niște „hoți” banali de drumul mare? Or, ea a fost ucisă și aruncată în fântână de KGB-ul rusesc pentru că-și afirma deschis, în fața elevilor ei, identitatea românească şi pentru faptul că purta cu mândrie tricolorul românesc pe drumul spre şcoală!

 

Să înțelegem că haita de gardiști care, în ziua de 3 aprilie 1992, au atacat prin surprindere și au dat foc, în centrul satului Gâsca, mașinii de poliție în care au ars de vii polițistul Valeriu Dumbravă,  de numai 23 de ani (!), și încă trei camarazi ai săi, erau niște amărâți de „hoți” de buzunare?

 

Să înțelegem că frontistul Grigore Vârtosu a fost împușcat cu luneta din spate de niște „hoți” de la Tighina?

 

Să înțelegem că eroul nostru luptător pentru independent acestui stat, Filip Lupașcu, care a băgat în sperieți bandele de separatiști, a fost împușcat mortal de niște „hoți”?

 

Să înțelegem că sutele de luptători de la Nistru care au eliberat de câteva ori Tighina și Dubăsariul au fost trădați și lăsați să moară în bătaia gloanțelor trase de armata lui Lebed de niște simpli „hoți” de la Chișinău? Or, ăștia constituiau agentura rusească aflată în chiar fruntea Ministerului Securității Naționale de atunci și în celelalte structuri de forță ale Chișinăului care își coordona perfect acțiunile cu KGB-ul de la Tiraspol și Moscova?

 

Să înțelegem că confrații noștri din „grupul Ilașcu” au fost arestați, judecați și ținuți ani de zile în pușcăria de la Tiraspol de „hoții” pe care îi are în vedere în discursul său doamna președintă Maia Sandu?

 

Să înțelegem că „hoții” de drumul mare le interzic copiilor români să învețe în școlile din stânga Nistrului?

 

Să înțelegem că niște „hoți” au închis și expulzat din stânga Nistrului Universitatea de la Tiraspol cu miile de studenți și profesori?

 

Să înțelegem că în decizia sa cu privire la grupul Ilașcu Curtea Europeană pentru Drepturile Omului a declarat zona separatistă drept „teritoriu ocupat de Federația Rusă” presupunând că „ocupantul” este un „hoț” pe care îl are în vedere azi Maia Sandu în dicursul său?

 

Ce să mai înțelegem?

 

Maia Sandu este același Dodon ori mai rău chiar?

 

Dacă un trădător ca Dodon calcă cu bocancii săi pe sângele vărsat de moldoveni la Nistru depunând flori la mormântul ucigașii separatiști sau transmițând către stăpânii săi de la Kremlin toată informația secretă pe care i-o punea la dispoziție Serviciul de Informații și Securitate în calitatea lui de șef de stat, comițând astfel cea mai gravă crimă împotriva statului și a intereselor noastre naționale, Maia Sandu pur și simplu ne spală creierii pentru a ne face să uităm crimele ocupantului, pentru ca aceste crime împotriva Republicii Moldova și a ființei noastre naționale să fie șterse din memoria și inimile noastre!

 

Este aceeași acțiune de trădare, ca și a lui Dodon, dar cu ștaif!

 

Este o acțiune marca Kozak! (A mers la miezul nopții să bată palma cu Kozak, omul lui Putin, dar nicidecum nu i se dă să procedeze la un dialog civilizat cu fracțiunile parlamentare pentru a desemna un prim-ministru!)

 

Este o acțiune cu diplomă de la Harvard!

 

Unde mai pui că agresiunea/războiul Rusiei împotriva Republicii Moldova din 1992 este catalogat de către Maia Sandu în același discurs al său din 2 martie drept „conflict armat pentru apărarea independenței și integrității teritoriale din 1992”!

 

O adevărată perversiune morală despre care distinsul și regretatul ziarist Constantin Tănase scria astfel:

 

„Noua „elită politică” a discreditat, de fapt, și a îngenuncheat spiritul național, iar odată cu aceasta – a compromis noțiunile de patriotism și naționalism. S-a ajuns, astfel, până acolo, încât astăzi multora le este rușine să recunoască faptul că au participat cândva la mitingurile organizate de Frontul Popular, că au luptat cu arma în mână la războiul împotriva rușilor, la Tiraspol sau la Tighina etc. Lucrurile au fost denaturate într-o asemenea măsură, încât acest război, astăzi, este numit ba „conflictul militar de pe Nistru”, ba „luptele pentru integritatea republicii”, evitându-se denumirea adevărată – „războiul moldovenilor împotriva rușilor”(…) Noua „elită politică” i-a făcut pe moldoveni să se simtă VINOVAȚI și să se RUȘINEZE de acțiunile lor naționale și patriotice de la sfârșitul deceniului trecut. Tot ei au avut grijă să inoculeze opiniei publice ideea că situația proastă din economie, sărăcia, corupția și jaful deschis se datorează faptului că moldovenii au cerut limbă de stat și alfabet latin. Cu alte cuvinte, noii guvernanți au mers pe linia unei cumplite perversiuni morale și ideologice, totul fiind întors cu fundul în sus. Discreditând intelectualitatea, și nu numai pe ea, dar pe toți acei care au îngenuncheat în Piața Marii Adunări Naționale”.

 

Maia Sandu a apucat-o pe o altă cale: pe calea antihristului sau pe calea revoluției proletare leniniste, adică tot pe calea lui Dodon!

Domnul Valeriu Catrinescu, tatăl Nataliei Gavriliță, fostă candidată a Maiei Sandu pentru funcția de prim-ministru și vicepreședinte PAS, îmi scrie, după ce mi-am expus poziția legat de blocarea de către agenții de pază ai Președinției a accesului deputatului S. Sârbu la ședința Consiliului Suprem de Securitate, următoarea replică pe Fb:
„Ați fost o icoana a neamului Romanesc. Am crezut în D-ra, dar acum sunteți o mămăligă. Nu avem demnitate ca ceceni”.
Stimate Domnule Valeriu Catrinescu!
Cred că nu este creștinește să vă faceți icoane din muritorii de rând!
Neamul nostru românesc a rezistat în fața vrăjmașilor săi din interior și de afară, ca și în fața tuturor vicisitudinilor istoriei sale zbuciumate, prin credința sa nestrămutată în Dumnezeu.
De asta este bine să avem în inimile noastre aevea chipul luminos al Maicii Domnului și pe cel al Mântuitorului nostru Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu, dar nu chipuri cioplite după fiecare campanie electorală!
Acesta ar trebui să fie principiul de bază al unui politician onest, mai ales al celui ajuns în cea mai înaltă funcție din stat, pentru că este/a fost ales de oameni să îndrepte lucrurile din societate pe calea cea bună!
Iar calea cea bună și demnitatea noastră sunt reflectate amândouă în Credința pe care o avem în Hristos!
Altfel, nu putem fi nici români, nici ceceni!
Din păcate, Maia Sandu, pe care au votat-o la ultimele alegeri prezidențiale aproape un milion de basarabeni, inclusiv cei care nu sunt adepții ei și ai PAS-ului sperând astfel să scape de un trădător ca Dodon, a apucat-o pe o altă cale: pe calea antihristului sau pe calea revoluției proletare leniniste, adică tot pe calea lui Dodon!
Prin desconsiderarea Parlamentului, Doamna Președintă Maia Sandu, din păcate, demonstrează că intenționează să instaureze dictatura proletariatului, nu dictatura Legii!
Doar bolșevicii lui Lenin și Stalin au sfidat și călcat în picioare Constituția!
Ca și bolșevicii, Doamna Președintă Maia Sandu și adepții săi, inclusiv Dumneavoastră, se conduce de următorul principiu al comunist: cine nu e cu noi, este dușmanul nostru!
Sau cine nu e cu noi, „mămăligă” este!
Ei bine, „mămăliga” de mine, cum îmi spuneți Dumneavoastră respectuos, în faptele românești pe care le-am făcut cu colegii mei din Frontul Popular până și după desprinderea noastră de imperiul sovietic ocupant, nu mi-am permis să nesocotesc Legea Fundamentală, cu toate neadevărurile și carențele din ea, așa cum procedează acum Maia Sandu la braț cu fiica Dumneavoastră și cu ceilalți revoluționari din PAS, chiar dacă a fost nevoie să îndurăm de-a lungul timpului multe umilințe și nedreptăți (unii dintre colegii noștri au fost maltratați ani în șir în închisorile de la Tiraspol apărând idealurile noastre naționale sau au fost uciși de ocupanții ruși în războiul de la Nistru, pe care PAS-ul fiicei Dumneavoastră îl consideră drept „conflict intern” sau „civil”)!
Poziția și demersurile noastre consecvente, inclusiv cele legate de tragerea la răspundere a hoților și trădătorilor intereselor naționale nimeriți în funcții-cheie ale statului, le-am apărat întotdeauna, cu multă hotărâre și răbdare, de la tribuna și microfonul Parlamentului ori prin protestul pașnic și legal din stradă!
O dovadă în acest sens ne este strădania noastră neîncetată pentru reactivarea și înregistrarea Bisericii noastre naționale, Mitropolia Basarabiei, închisă de ocupanții sovietici, strădanie pe care am manifestat-o mai bine de zece ani, din 1992 până în 2002, când, în urma câștigului de cauză la CEDO, am obținut introducerea ei în legalitate!
O altă dovadă în acest sens sunt, de exemplu, acțiunile întreprinse de mine personal, în calitate de ziarist și deputat, pentru scoaterea din funcție și pedepsirea fostului viceministru al Justiției, Evgheni Sokolov, agent al structurilor secrete ale Rusiei, care, în timpul războiului de la Nistru, în calitatea lui și de șef al Departamentului Instituțiilor Penitenciare, a transferat din pușcăriile din dreapta Nistrului în pușcăriile de la Tiraspol un număr impunător de deținuți (născuți în Transnistria și în restul teritoriului fostei URSS) pentru ca aceștia să fie eliberați mai apoi, înarmați și puși să lupte împotriva Republicii Moldova! Doar după un an de zile de demersuri insistente (1998-1999), am reușit eliberarea lui din funcție (a izbutit, cu ajutorul agenturii rusești din sânul puterii de la Chișinău, să fugă de pedeapsă în Rusia, unde a fost pus în fotoliul de șef al instituțiilor penitenciare din regiunea Moscova!), punându-mi familia în pericol și fiind amenințat cu moartea chiar în biroul meu de deputat de la etajul 8 al clădirii Parlamentului!
Nu cred că Președinta Maia Sandu și formațiunea PAS, care și-a mutat sediul acum în clădirea Președinției, vor reuși să ne fericească cu pedepsirea hoților din Parlament nesocotind Parlamentul și Legea Fundamentală.
Soluția pe care eu aș fi dorit să o aleagă noua Președintă este dialogul, inclusiv cu oponenții politici, fie ei și hoți de miliarde (Președintele nu are dreptul și atribuția să desconsidere mandatul unui deputat, fie el și hoț, atâta vreme cât nu deții în acest sens o decizie definitivă a instanței de judecată!) în scopul instalării cu orice preț a unui guvern cu atribuțiile depline și capabil să gestioneze treburile statului!
Președinta Maia Sandu și PAS trebuiau să-și susțină propriul candidat (N. Gavriliță) și garnitura guvernamentală propusă de acesta, dar nu să facă circ în Parlament prin nevotarea lui (cui și de ce ați mai demonstrat cu atâta râvnă cât de bună este N. Gavriliță și garnitura ei?)!
Dacă această garnitură nu a trecut, era rezonabil să se procedeze la desemnarea unui alt candidat, fie cel al Platformei DA, A. Năstase, fie cel al lui Dodon și Shor, M. Durleșteanu (pe care personal o apreciez pentru calitățile sale manageriale), fie alt candidat desemnat în urma consultărilor cu DA, PD, Pro Moldova și chiar Dodon, fără Shor!
Este imperios necesar s-avem un guvern, stimată Doamnă Președintă!
Astfel am putea începe, câte puțin, cu multă răbdare, curățarea structurilor guvernamentale de elementele criminale care sunt atâtea (Numai la Agenția „Apele Moldovei”, cu care vă intersectați și Dumneavoastră, Domnule Valeriu Catrinescu, în activitatea pe care o desfășurați, câți sunt! Cunosc această situație încă de când eram deputat, când am intervenit și am avut câștig de cauză la Curtea Constituțională în probleme de gestionare și privatizare ilegală a bazinelor acvatice, dar și de la soția mea care este angajată acolo în calitate de specialist principal și împotriva căreia actualii șefi A. Antonevici și R. Cazacu, puși în funcție și susținuți până acum de gruparea lui Plahotniuc, au declanșat un război acerb, cu intenția scoaterii ei, cu orice preț, din funcție din motivul refuzului de a le îndeplini indicațiile de înregistrare ilegală a Regulamentelor și Fișelor tehnice ale unui șir întreg de lacuri/iazuri/bazine acvatice deținute contrar legii și sesizării de către ea a organelor de anchetă care au deshis și un dosar penal în acest sens!).
Cum putem să punem capăt acestor abuzuri dacă nu începem schimbarea în interiorul Guvernului chiar acum?
Lăsați la o parte ambițiile de a avea la îndemână și a controla deodată și Președinția, și Parlamentul, și Guvernul!
Așa ceva, într-un stat de drept, este imposibil!
Lăsați revoluțiile sugerate de Socor și Soros!
Mergeți pe calea Legii și a lui Dumnezeu!
Atunci și hoții, criminalii de tot soiul, asemeni antihriștilor, se predau, nu mai au ce face.
28 februarie 2021

„Echilibrul (in)corect” al Maiei Sandu

noiembrie 6, 2020 4 comentarii

 

Avem noi, românii, o vorbă: „Colac peste pupăză!” sau „Pupăză peste colac!”. Strămoșii noștri o  spuneau (și noi așijderea o spunem!) atunci când peste un necaz pe care-l aveau (avem) deja pe capul lor (nostru)  venea (vine) altul (și mai mare!).

 

Cunoaștem și simțim cu toții necazul care a venit peste noi de patru ani de zile – Igor Dodon și toată ideologia lui bolșevikă, pro-rusească și antinațională promovată de acesta prin partidul său PSRM, de care vrem să scăpăm în cel de-al II-lea tur al alegerilor prezidențiale din 15 noiembrie.

 

Dar, încercând să scăpăm de Dodon, nu suntem siguri că vom fi în stare a ne feri de o altă belea ce stă să vină peste noi – Maia Sandu, contracandidatul lui Dodon, și întreg  arsenalul ideologiei neomarxiste de stânga, atee și globaliste, promovată de aceasta prin diviziile onegiste finanțate de Soros, droaia de consilieri formați la școlile antropologice ale lui Mark Tkaciuk și alte structuri de aceeași respirație care constituie PAS-ul ei, ideologie în aceeași măsură de antinațională și pro-rusească, dar voalat antinațională și pro-rusească.

 

M-am întărit în această convingere o dată în plus citind doar unul dintre mesajele Maiei Sandu afișate sponsorizat zilele acestea pe Fb. Iată ce scrie contracandidata lui Dodon pe care suntem îndemnați cu insistență (și la miez de noapte!) în aceste zile s-o votăm, în chip obligator și fără crâcnire, în duminica de 15 noiembrie:

 

„Pe 15 noiembrie refacem relațiile cu țările lumii și restabilim echilibrul în Moldova. Ca Președinte, voi găsi echilibrul între UE, România, Rusia și Statele Unite”.

 

Părerea mea este că mesajul Maiei Sandu este tot atât de periculos ca și mesajele antinaționale și idioate ale contracandidatului ei Dodon.

 

„Echilibrul în Moldova” pe care îl trâmbițează demagogic Maia Sandu niciodată nu va fi atins manipulând alegătorii și opinia publică cu un alt slogan, dăunător pentru interesele și securitatea națională a Republicii Moldova și de o tâmpenie strigătoare la cer: „Refacem relațiile cu țările lumii”, adică și cu Rusia, și „voi găsi echilibrul”, inclusiv în relațiile cu Rusia!

 

Știe toată lumea (cu care Maia vrea să refacem relațiile!) că, în raport cu Republica Moldova, Rusia este țară ocupantă!

 

Nu spun eu acest lucru ori altcineva din vechea gardă a Frontului Popular din Moldova! Curtea Europeană a Drepturilor Omului a stabilit acest adevăr și verdict prin decizia ei în cazul grupuli Ilașcu din anii nouăzeci!

 

În afară de asta, același lucru reise din Legea Nr. 173 din 22.07.2005 cu privire la prevederile de bază ale statutului juridic special al localităţilor din stânga Nistrului (Transnistria), prin care Parlamentul de la Chișinău a prevăzut (cu vot unanim!) retragerea necondiționată a trupelor și munițiilor Federației Ruse de pe teritoriul Republicii Moldova și dintr-un șir întreg de hotărâri ale forului nostru legislativ adoptate în aceeași zi de 22 iulie 2005.

 

Prin urmare,  afirmația precum că Republica Moldova trebuie să-și „refacă relațiile cu Rusia” sunt total deplasate și păguboase pentru interesul și securitatea națională a Republicii Moldova pentru că introduce confuzie și derută în interpretarea și definirea contextului care determină relațiile dintre noi și Moscova. A spune că noi trebuie „să refacem relația cu Rusia” înseamnă că noi am recunoaște că ne facem vinovați de deteriorarea relațiilor cu Rusia în situația în care, știm noi și știe foarte bine toată lumea, că Rusia este cea care se face vinovată de relațiile proaste dintre Chișinău și Moscova prin actele de agresiune pe care le săvârșește continuu de 30 de ani în raport cu noi!

 

Rusia este cea care ne ocupă militar o parte din teritoriul nostru național!

 

Rusia este cea care a provocat, susține și întreține separatismul teritorial în Republica Moldova!

Rusia este cea care desfășoară pe teritoriul nostru o amplă și continuă campanie de îndobitocire a populației noastre prin uriașa ei mașinărie propagandistică ce activează nestingherit, cu acordul tacit al factorilor de decizie din cadrul puterii de la Chișinău și în primul rând al șefului statului!

 

Prin urmare, cu Rusia nu avem cum să discutăm alte chestiuni decât cea fundamentală – starea de ocupație în care ne aflăm din cauza ei!

 

Nu noi trebuie să „refacem relațiile cu Rusia”, ci Rusia trebuie să reface relațiile cu noi prin respectarea de către ea a legilor adoptate de noi, adică prin retragerea necondiționată și ordonată a trupelor și munițiilor sale din stânga Nistrului!

 

Anume asta trebuie să afirme Maia Sandu în calitatea ei de candidat pentru Președinție dacă îmi cere s-o votez, considerând că ar fi mai bună decât un trădător și vânzător de țară ca Dodon.

 

Dacă Maia Sandu nu exprimă acest mesaj în demersul ei electoral atunci când abordează chestiunea privind relația cu Rusia, înseamnă că ea face același joc al Rusiei și nu se deosebește prin nimic de contracandidatul ei!

 

Cel mai grav lucru pe care îl constat însă în această clipă este că poziția Maiei Sandu în atitudinea față de Rusia a rămas neschimbată și este aceeași pe care a promovat-o, împreună cu ministrul ei de Externe, N. Popescu, acum un an în cadrul Alianței Kozak!

 

Nu vă amintiți de insulta pe care a adus-o Guvernul Maia Sandu în primul rând luptătorilor nostri de la Nistru prin felul în care a fost catalogată agresiunea rusească asupra Republicii Moldova din 1992?

 

Nu vă amintiți de afirmațiile năucitoare ale Guvernului Maia Sandu prin care această agresiune a Rusiei a fost numită drept război civil? Adică, noi singur aici ne-am împușcat unul pe altul ca proștii!

 

Ăsta să fie „echilibrul corect” pe care ni-l promite această pupăză a lui Kozak?

 

Ș-apoi unde ați mai auzit că „echilibrul” poate fi „corect”? Dacă spui că-i „corect”, înseamnă că admiți că un echilibru poate fi și „incorect”!

 

Or, noțiunea de „echilibru” presupune doar corectitudine în relațiile noastre cu toată lumea!

 

Ce fel de echilibru poate să-mi asigure Maia Sandu când ea mă vinde ca și Dodon rușilor?

 

Vreau să votez împotriva lui Dodon, iar Maia nu-mi dă voie prin dezechilibrele pe care le induce moldovenilor.

 

Rugăciune pentru Donald Trump și Generalul Ion Costaș

septembrie 9, 2020 Lasă un comentariu

Cel mai important moment al perioadei de când a început campania pentru alegerile prezidențiale a fost azi. 

Și acesta nu a fost momentul înregistrării grupului de inițiativă al lui Igor Dodon, nici înregistrarea grupurilor de inițiativă ale altor pretendenți la fotoliul de prezident.

Cel mai important moment de până în această zi al campaniei electorale a fost înregistrarea grupului de inițiativă al generalului Ion Costaș!

De ce apariția neașteptată a generalului Ion Costaș în această campanie electorală contează cel mai mult?

Întâi de toate, pentru că generalul Ion Costaș nu reprezintă și nu este propulsat de vreun partid politic!

Cei care îl susțin pe general și îl propun pentru cea mai înaltă funcție în stat sunt cetățenii, și în primul rând luptătorii din războiul de la Nistru din 1992, eroii care s-au opus cu prețul vieții lor invaziei rusești asupra Republicii Moldova, apărând independența celui de-al doilea stat românesc de fostul imperiu sovietic.

Astfel, generalui Costaș, după ce va prezenta semnăturile necesare pentru înregistrare, va fi candidatul independent pentru funcția de președinte, capabil să întrunească voturile segmentului pro-românesc și pro-european care nu a fost în stare să identifice un candidat comun pentru aceste alegeri.

Generalul Ion Costaș va fi candidatul nehotărâților din aceste alegeri!

El va fi candidatul geopolitic care va reprezenta rezistența basarabeană în fața înaintării Rusiei spre Prut!

El va fi adevăratul candidat al moldovenilor capabil să-i vină de hac unui trădător de țară și de neam ca Dodon și tuturor trădătorilor și lichelelor politice care ne-au vândut străinilor și parazitează până azi pe spatele acestui popor vrednic!

Generalul Ion Costaș  va fi contracandidatul tuturor uneltelor puse să reprezinte în aceste alegeri grupările banditești care s-au aflat și se află încă la putere și care au furat miliardele din sistemul nostru bancar și au jefuit instituțiile și bunurile moldovenilor!

Generalul Costaș va fi candidatul celor jefuiți, batjocoriți, amăgiți și dezonorați de bandiții politici de după 7 aprilie 2009, bandiții care au ars Declarația de Independență a Republicii Moldova!

Generalul Costaș va fi singurul candidat care va întruchipa prin prezența sa în aceste alegeri, plină de demnitate,   zbuciumul și onoarea basarabeană care au marcat Mișcarea Noastră de Eliberare Națională de la începutul ei și până în prezent!

Generalul Ion Costaș va fi contracandidatul pușlamalelor politice neomarxiste care au preferat, acum un an, sub pretextul luptei cu corupția, să guverneze cu Kozak și Dodon în detrimentul interesului  național general românesc și care au dat instituțiile strategice ale statului pe mâna Moscovei consolidând astfel partida rusească din Republica Moldova!

Candidatul Ion Costaș va reprezenta în alegerile din această toamnă onoarea și demnitatea basarabenilor așa cum Donald Trump întruchipează în această clipă în bătălia pentru Casa Albă din America onoarea și demnitatea americanilor!

În această toamnă cu coronavirus, când au loc alegerile din SUA, dar și cele din Republica Moldova, eu mă voi ruga pentru doi candidați: pentru Donald Trump și pentru generalul Ion Costaș!

Dintr-un singur considerent: pentru că viitorul, așa cum spunea Donald Trump al americanilor, aparține națiunilor, nu globaliștilor!

Viitorul este al celor care-L cinstesc pe Mântuitorul Iisus Hristos și cred în veșnicia Neamului din care fac parte!

Vreau un Președinte independent: Alexei Repede!

august 13, 2020 Lasă un comentariu

 

E trist că timpul se scurge iar alegerile din acest an ne prind  tot așa cum am fost: dezbinați și nepregătiți.

Într-un teritoriu controlat din afară, cum este Republica Moldova, cel mai bine pregătiți de toate alegerile care au avut și au loc aici după destrămarea imperiului sovietic au fost și au rămas, ca de obicei, diriguitorii externi ai proceselor politice importante de la noi.

Așa se face că, mai întotdeauna, începând cu 1991, ne-am ales, după toate campaniile electorale, cu președinți și majorități parlamentare controlate de Moscova și care au făcut jocul Moscovei. Cea mai concludentă dovadă în acest sens este consolidarea, pe parcursul acestei perioade, a separatismului transnistrean și a prezenței militare a Federației Ruse pe teritoriul Republicii Moldova.

Cei instalați la putere de către fosta metropolă care au dat semne de ieșire de sub control sau de neexecutare a ordinelor ei au fost pedepsiți, trecuți pe linie moartă. Cel mai grăitor exemplu în acest sens este cazul președintelui V. Voronin, pus în această funcție în 2001 cu votul a 71 de deputați ai majorității parlamentare a Partidului Comuniștilor din Republica Moldova, sprijinit masiv de Moscova în campania electorală din primăvara acelui an, dar intrat în disgrația lui Putin în toamna lui 2003, din clipa în care s-a opus planului Kozak de federalizare, și înlocuit, mai târziu, cu una dintre cele mai perfide cozi de topor pe care Kremlinul le-a avut vreodată aici, I. Dodon!

A mai fost unul aflat în disgrația Moscovei – V. Plahotniuc.

Acesta, ajuns în fruntea unui partid reprezentând spectrul mafiot din Republica Moldova și cu rădăcini în structurile secrete ale Rusiei (numai Diacov cât face!) – PDM – și supunându-și absolut toate instituțiile statului, în primul rând justiția și organele de anchetă, în urma sclipuirii unei majorități parlamentare eterogene prin metode – puțin spus abuzive și neordinare – tipic interlope, deși nu a deținut nici funcția de președinte, nici pe cea de prim-ministru, i-a dat mari bătăi de cap Kremlinului, după ce a interzis accesul în Republica Moldova al unor scule ale rețelei propagandistice rusești și accesul spre Tiraspol al cadrelor din comandamentul trupelor ruse, precum și după arestarea lui Platon, una dintre cele mai sigure unelte ale agenturii rusești, fiind trecut, până la urmă, ca și Voronin, pe linie moartă ca rezultat al  acordului încheiat de Maia Sandu și Andrei Năstase cu trimisul Federației Ruse, Dmitri Kozak, acord soldat, în definitiv, cu trecerea sub control rusesc a instituțiilor strategice ale statului, fortificarea prezenței militare ruse la Tiraspol și consolidarea regimului Dodon.

Așadar, moldovenii din stânga Prutului, și la alegerile din acest an, riscă să fie puși în situația de a alege între două marionete ale stăpânitorilor din exterior – I. Dodon și M. Sandu.

Sunt cel puțin două cauze principale ale acestei stări de lucruri:

1) Moldovenii se dau în gât după mituri, mai ales după cele umflate de uriașele mașinării propagandistice rusești în colaborare cu cele neomarxiste din occident;

2) Candidaturile pentru funcțiile-cheie în stat, cu precădere cele ajunse în turul doi al alegerilor prezidențiale, nu sunt persoane independente, ci sunt exponenții anumitor grupări politice antinaționale, cu interese străine ori mafiote.

Cum putem depăși această situație?

Pentru asta, cred, ar trebui să ne întărim capacitatea noastră de a nu cădea pradă mașinăriilor propagandistice rusești și neomarxiste și să ne învățăm a-i promova în funcțiile cele mai responsabile pe reprezentanții adevărați ai intereselor noastre, pe cei independenți de grupările politice antinaționale, banditești, criminale, pe cei necorupți, integri, morali, cu frică de Dumnezeu, care nu depind de banul și hatârul nimănui!

Fiind preocupat de starea politică de moment și căutând soluții pentru a nu admite perpetuarea influenței rusești în actul de guvernare de la Chișinău, am încercat să propun variante de conlucrare a forțelor de orientare democratică, românească și europeană din Republica Moldova astfel încât să se ajungă la un consens în promovarea unui candidat comun al acestora.

Cu acest scop am dat curs invitației de a lua parte la adunările grupului de inițiativă care a lansat recent Consiliul Integrării Europene a Republicii Moldova prin reunirea cu România, inițiativă a domnului general Ion Costaș, anunțată a fi întâi de toate o platformă de discuții, menită să impulsioneze acest proces.

Am făcut, în intervențiile mele publice, urmărind același scop, propunerea de a promova candidatura maestrului Eugeniu Doga pentru funcția de Președinte al Republicii Moldova, argumentând rolul pe care îl pot avea personalitățile marcante basarabene în reconstituirea și revigorarea Mișcării de Eliberare Națională începută în anii 1988-1989.

Bineînțeles, reacțiile au fost diferite, una dintre acestea fiind cea legată de vârsta înaintată a îndrăgitului nostru compozitor. Nici nu m-am așteptat ca propunerea mea să ia foc din prima, cum s-ar spune (maestrul a și declinat-o, dar nu a declinat și ideea consolidării mișcării naționale și democratice  din Republica Moldova!).

Important este să ne apucăm de treabă, să nu așteptăm indiferenți, să avansăm idei, propuneri, soluții – avem atâția oameni de bună-credință care merită a fi promovați la conducerea statului și ar putea face față cu demnitate și dăruire misiunilor ce le-ar reveni în acest sens.

Pornind de aici, lansez astăzi o altă propunere privind candidatul pentru funcția de Președinte al Republicii Moldova care ar putea fi susținută de forțele naționale și democratice.

Este vorba de Președintele Asociației Oamenilor de Afaceri Moldoveni de Pretutindeni, Alexei Repede, ziaristul basarabean care nu a fost implicat niciodată în politică, dar care a reușit să ajungă unul dintre cei mai de succes oameni de afaceri, lider la ora actuală în Europa la proiectarea, ingineria, fabricația și serviciile tehnice pentru industria petrolului, după ce a știut a pune pe roate, cu familia sa, una dintre cele mai performante uzine de utilaj petrolier, numită REPEDE Pressure Control (amplasată dincolo de Prut, la Mizil, lângă oraşul Ploieşti, având peste 200 de angajați, majoritatea moldoveni de dincoace de Prut) și să obțină, în urma unei munci titanice împreună cu echipa sa de ingineri și proiectanți, licențele American Petroleum Institute, cel mai înalt indicator de certificare şi performanţă internaţională!

Să nu credeți că fac această propunere din considerentul că Alexei Repede mi-a fost coleg de facultate acum câteva zeci de ani.

Nu îl propun nici din considerentul că el este un om mărinimos (În timpul războiului moldo-rus din 1992, și-a vândut apartamentul, rămânând să locuiască cu soția și copiii în biroul din sediul redacției unde muncea, pentru a procura medicamentele de care aveau nevoie urgent luptătorii noștri, iar astăzi, de când își are casa într-un cartier rezidențial din capitala României, aproape săptămânal trece Prutul pentru a aduce ajutoare bătrânilor din casele de azil și copiilor din grădinițe).

Nu m-am oprit asupra candidaturii lui Alexei Repede nici pentru că, în calitatea sa de Preşedinte al Asociației Oamenilor de Afaceri Moldoveni de Pretutindeni, a ajutat  peste 50 de businessmeni să-şi dezvolte afaceri de succes și a realizat proiecte de amploare pentru fermierii noștri uitați de mai marii zilei.

Am ales să-l promovez la funcția de Președinte al Republicii Moldova pentru că este un om independent!

El și-a identificat și a parcurs singur drumul hopuros pe care a mers și înaintează. Pentru succesul său în afaceri nu-i datorează nimănui absolut nimic!

În spatele lui nu a stat și nu se află nicio figură politică de dincoace sau de dincolo de Prut. Din contră, a avut de suferit din cauza grangurilor politici care l-au amenințat că va avea probleme mari dacă nu li se va oferi un anumit procent din afacerea sa.

A știut să reziste acestor amenințări rămânând cu capul sus, pentru că este un om integru, iar banul pe care și l-a făcut l-a muncit din greu și cinstit!

Îl vreau Președinte pe colegul meu ziarist Alexei Repede pentru că este un luptător și pentru că nu-i plac hoții și bandiții de tot felul, inclusiv cei politici!

Sper să nu să se supere pe mine pentru că nu am vorbit cu el înainte de a scrie aceste rânduri și nu am de unde să-i cunosc reacția la propunerea pe care o fac.

Am auzit că propuneri de acest fel i-ar fi fost înaintate și din partea unor partide.

Nu cunosc! Eu prefer ca Alexei Repede să fie candidatul nostru independent! Inclusiv de orice partid!

Poate așa vom fi și noi, cu capul sus, în fața celor care ne-au ocupat și caută să ne mai ocupe!

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

De ce sunt „anti-rus” și „necinstit”

Maia Sandu mai face un PAS în intenția ei de pupăză politică care dorește cu tot dinadinsul să se „dezgolească frumos” în fața adevăraților ei adulatori – segmentul pro-rus din stânga Prutului și a Nistrului:
La un post de televiziune rusesc (RTR), ea anunță senin că, în această campanie prezidențială, va merge „nu ca un candidat anti-rus, ci ca un candidat anti-corupție și candidat al oamenilor cinstiți”.
Ea precizează, expres pentru publicul postului rusesc, că dorește să reprezinte „oamenii cinstiți”.
Trebuie să înțelegem, după logica acestei vedete întârziate, că un candidat la funcția de președinte care exprimă atitudini critice față de Rusia este „anti-rus” și, deci, nu îi reprezintă pe „oamenii cinstiți”!
Ar trebui să mai înțelegem că toți moldovenii care se pronunță împotriva ocupației rusești sunt „anti-ruși” și nu sunt „oameni cinstiți”!
Și ar trebui să mai înțelegem, după logica aceleiași târfe politice,toți luptătorii noștri în războiul de la Nistru din 1992, întâi de toate cei morți sau rămași schilozi și ignorați cu bună știință de toate guvernările de la Chișinău, au fost și sunt niște „anti-ruși” și niște „oameni necinstiți”!
După logica acestei cocote neomarxiste, a fi „cinstit” nu înseamnă și a lupta împotriva ocupației rusești sub care se află Republica Moldova!
Acum ne convingem o dată în plus de faptul că doar o prostituată politică ca Maia putea să intre în concubinajul scârbos cu Kozak și Dodon!
Doar Guvernul Maia Sandu a putut să promoveze, asemeni lui Dodon, ideea că războiul Rusiei asupra Republicii Moldova din 1992 a fost „război civil”, adică un conflict intern în urma căruia Moscova ar apărea ca mare împăciuitoare!
Doar Guvernul Maia Sandu, care cu certitudine nu a fost „anti-rus”, a cedat toate instituțiile strategice ale statului în mâinile Rusiei!
Doar Guvernul Maia Sandu, cel al „oamenilor cinstiți” și deloc „anti-rus”, a putut acționa de așa manieră încât Primăria capitalei să treacă sub controlul Rusiei!
Doar Guvernul Maia Sandu, unul „anti-corupt” și extrem de „cinstit”, adică deloc „anti-rus”, a administrat atât de înțelept treburile statului încât toată conducerea armatei de ocupație de la Tiraspol a fost înnoită și consolidată, în loc ca aceasta să părăsească teritoriul RM!
Acum, cred, vă dați bine seama de ce eu, care sunt un „anti-rus” convins, nu am cum să accept ca o unealtă ordinară a Rusiei, cum este Maia, să fie „candidatul comun al dreptei” pentru cea mai înaltă funcție la Chișinău!
Cu atât mai mult nu am cum să votez pentru ea.
Un om politic responsabil, care-și iubește țara și își respectă alegătorii, pur și simplu nu poate să nu fie „anti-rus” în situația în care țara al cărei președinte vrea să devină este ocupată de ruși!

De ce Maia și Năstase trebuie să se retragă din ochii basarabenilor

mai 24, 2020 Un comentariu

Văd un soi de rătăciți care își manifestă fanatismul și nemulțumirile lor legate de poziția mea ușor ironică față de tentativele ridicole ale Maiei Sandu și Andrei Năstase de a se impune cu tot dinadinsul în ochii alegătorilor cu scopul de a le cuceri admirațiile în perspectiva viitoarelor alegeri prezidențiale, dar și a eventualelor construcții de guvernare după tot mai apropiata și inevitabila destrămare a majorității parlamentare controlate de Dodon.

Năstase anunță umflat în pene că partidul lui este gata să preia guvernarea cu el pe post de prim-ministru!

Maia, înfofolită în straiele lui Vlad Țepeș, ne este azvârlită din avion cu parașuta și pusă să ne zâmbească cu înțelesuri și să ne salute ademenitor de printre nori! (Fără să vreau, mi-am amintit în această clipă, cum, acum câteva săptămâni, un episcop al lui Vladimir mitrololitul, Petru, de pe la Ungheni și Nisporeni, stropea cu agheazmă, dintr-un avion, pus la dispoziție de Dodon, „Țara Moldovei”, dintr-un capăt în altul, alungând astfel coronavirusul din ea!).

Eu cred că Maia și Năstase ar trebui să aibă măcar puțină rușinică și să-și retragă din ochii basarabenilor chipurile lor de salvatori și mântuitori!

De ce cred eu așa?

Pentru că este imoral ca cei care, acum un an de zile, au mers la întâlnire cu Kozak, omul lui Putin responsabil cu federalizarea Republicii Moldova, adică cu reocuparea ei, pentru a pune la cale o majoritate parlamentară, de guvernare, împreună cu Dodon, să apară din nou în fața basarabenilor ca salvatori ai națiunii, ca și cum nimic nu s-ar fi întâmplat!

Pentru că este imoral să vrei să fii din nou prim-ministru sau președinte în situația în care:

– ai preferat să faci alianță cu partida rusească atunci când aveai voturile necesare pentru construcția unei guvernări democratice și pro-europene, așa cum au dorit alegătorii la alegerile din 24 februarie 2019;

– ai dat instituțiile strategice ale statului pe mâna rușilor:

– ai pus la cale, în chip dictatorial, o procedură anticonstituțională de alegere a procurorului general;

– ai procedat, ca și vechile guvernări mafiote, la alegerea pe criterii de partid a membrilor Curții Constituționale;

– ai dat Primăria capitalei, prima dată de după independență, pe mâna partidei rusești în frunte cu Dodon;

– ai batjocorit, ca și Dodon, sângele și jertfa luptătorilor basarabeni de la Nistru catalogând, prin gura ministrului tău de Externe, războiul mișelesc al Rusiei împotriva noastră din 1992 drept „conflict intern”;

– ai încuviințat vizita în Republica Moldova a ministrului Apărării al țării ocupante Rusia, i-ai creat acestuia condiții și l-ai însoțit în deplasarea sa la Tiraspol pentru a-și saluta cadrele militare aflate ilegal pe teritoriul nostru național, consolidând astfel starea de ocupație a zonei transnistrene de către Rusia;

– ai pus pe post de consultant principal sau șef de cabinet la Guvernul condus de tine pe confidentul lui Mark Tkaciuk, ideologul principal al lui Voronin și al partidului comunist!

Nu mai continui să enumăr toate porcăriile pe care le-ați făcut împreună cu Dodon în doar câteva luni de guvernare!

În urma voastră basarabenii s-au ales cu Dodon și toată partida rusească în capul mesei, dar și cu hoții de miliarde rămași nepedepsiți!

Mă opresc aici ca să vă rog să vă opriți din poftele voastre de a reveni la guvernare.

Retrageți-vă, ambii, măcar pentru puțin timp, astfel încât lumea asta să nu-și mai creeze iluzii și mituri și să nu mai trăiască din ele.

Măcar acum când trebuie să se trezească la realitate, ca să nu pățim la prezidențiale ceea ce am pățit la alegerile primarului general al Chișinăului.

„Oamenii rușilor” de la București și Chișinău

mai 17, 2020 Un comentariu
Încerc, de aici de la Chișinău, să-mi dau seama ce se întâmplă în Piața Victoriei din București.
 
Ezit să exprim o părere.
 
Mă tem că voi fi considerat, dacă aș incerca să-mi exprim o părere care nu ar conveni unora, drept „omul rușilor”!
 
La Chișinău, azi s-a protestat de asemenea.
 
Luptătorii din războiul moldo-rus de la Nistru din 1992 au cerut demisia președintelui pro-rus de la Chișinău, I. Dodon, și a guvernului său.
 
Nu am fost la protest, dar am urmărit evenimentul online și am și distribuit înregistrarea pe Fb ca să se informeze mai multă lume despre ce a fost acolo.
 
Pentru că o anumită presă de la București și Chișinău a scris că protestul de la București, care, după cum scrie aceeași presă, ar fi unul „pro-rus”, are tangență cu protestul de la Chișinău, de care sunt sigur că nu este „pro-rus, mă tem că voi fi stigmatizat de aceeași anumită presă, pentru faptul că am distribuit pe Fb înregistrarea cu protestul de la Chișinău și calificat drept „om al rușilor”.
 
Ca să vezi ce se întâmplă cu noi când presa rămâne a fi un instrument banal de manipulare.
 
Mai ales când vine vorba și de basarabeni, care, oricum, sunt considerați „oameni ai rușilor”.

Primăvara lui 2020 va fi primăvara basarabenilor care nu vor să mai aibă un Președinte trădător și un Parlament al trădătorilor!

februarie 23, 2020 Un comentariu
Astăzi Dodon, care se consideră președinte al unui stat declarat suveran și independent, a adus mulțumiri Armatei Sovietice cu ocazia zilei de 23 februarie!
 
A idolatrizat ocupanții!
 
A dezonorat și profanat jertfa basarabenilor care au luptat cu ocupanții ruși în războiul de la Nistru din 1992!
 
A necinstit sângele vărsat de strămoșii noștri în luptele lor de veacuri împotriva invaziilor rusești în aceste teritorii!
 
A batjocorit lacrimile vărsate de milioanele de români basarabeni în urma ocupării Basarabiei de către armata lui Stalin în 1940 și 1944!
 
Pentru asta, Dodon, acest trădător de țară și de neam, trebuie dat jos! El și toți cei care-i cântă-n strună!
 
Nu mai avem dreptul să-i lăsăm să-și facă de cap!
 
Basarabenii trebuie să demonstreze din nou că au demnitate și sunt puternici!
 
Primăvara lui 2020 va fi primăvara basarabenilor care nu vor să mai aibă un Președinte trădător și un Parlament al trădătorilor!
 
Crucea și sabia lui Ștefan cel Mare și Sfânt ne vor deștepta și ne vor strânge în jurul lor așa cum ne-au deșteptat și ne-au strâns acum peste treizeci de ani pentru a ieși de sub ciubota ocupanților bolșevici și pentru a ne apăra valorile noastre naționale!
 
Așa să ne ajute Dumnezeu!
 
 

Noul Procuror General va fi același – al SISTEMULUI CRIMINAL care reprezintă vechiul regim de ocupație!

noiembrie 29, 2019 Lasă un comentariu
Ca să fim în rând cu cele trei popoare baltice care s-au aflat, ca și noi, basarabenii, sub ocupație sovietică, ar trebui să începem (dacă nu am fost în stare a o face până acum) a-i trage la răspundere, în conformitate cu legile acestui stat, pe toți criminalii (de pe cele două maluri ale Nistrului) care au atentat, începând cu 1991, și atentează și azi (începând de la președintele Dodon și terminând cu liderul separatist de la Tiraspol) la independența și integritatea teritorială a Republicii Moldova, inclusiv persoanele din conducerile fostei URSS și actualei Federații Ruse (stabilite în afara Republicii Moldova), din ordinul cărora au fost puse la cale acțiuni militare, banditești în stânga Nistrului soldate cu pierderea a sute de vieți omenești și cu constituirea ilegală a formațiunilor separatiste.
Această responsabilitate ține de atribuțiile directe ale Procurorului General al Republicii Moldova!
Doar un Procuror General curajos și patriot ar putea iniția aceste acțiuni de restabilire a ordinii și dreptății în Republica Moldova!
Doar procurorul care va fi în stare să inițieze asemenea acte de dreptate va fi capabil și de tragerea la răspundere penală a tuturor celor implicați în săvârșirea furtului bancar și a altor crime de acest fel!
Este în stare de așa ceva noul Procuror General A. Stoianoglu, ales și desemnat după ultimile rigori stabilite de fosta și actuala guvernare?
Asta ar fi întrebarea la care să-i găsim răspunsul!
Părerea mea este că noul Procuror General va fi unul ca toți ceilalți care s-au aflat în această funcție de la 1991 încoace!
Adică va fi Procurorul care nu va condamna, ci va apăra în continuare SISTEMUL CRIMINAL care reprezintă vechiul regim de ocupație și care a rămas neclintit până azi!

Ziaristul care și-a vândut apartamentul ca să poată cumpăra medicamente pentru luptătorii de la Nistru

august 18, 2019 Un comentariu
În stânga Nistrului, La Coșnița și Cocieri, unde am fost zilele acestea, niște cunoscuți de-ai mei m-au întrebat ce le-am „adus în DAR”.
 
După ce m-au văzut fâstâcit de întrebare, au râs de mine explicându-mi că ei au făcut aluzie la DAR-ul lui Alexei Repede de care au aflat din postările mele pe Fb, dar și din gura unor fermieri din zona lor care au fost prezenți, la 29 iulie a.c., la Criuleni, unde s-au întâlnit cu Alexei Repede în cadrul Dialogului Regional Agricol, un amplu proiect de susținere a agricultorilor din RM, organizat și finanțat de Asociația Oamenilor de Afaceri Moldoveni de Pretutindeni pe care acesta o conduce.
 
Le-am mărturisit prietenilor mei de dincolo de Nistru că Alexei Repede, cu care, ne-am petrecut, prin anii optzeci, studenția la „facultatea de jurnalistică” a USM, chiar este un om al DARULUI!
 
Știți ce a făcut ziaristul Alexei Repede (la începutul anilor 90, a fondat și condus Ziarul De Satiră Și Diivertisment „Post-Scriptum”, la care au colaborat Diviza Ion, Victor Pavliuc, Igor Grosu, regretatul poet Efim Tarlapan etc.) în timpul războiului de la Nistru din 1992?
 
Nici eu nu știam până mai ieri că, în timpul războiului declanșat de Rusia împotriva noastră în 1992, ziaristul Alexei Repede și-a vândut apartamentul în care locuia cu soția și copiii săi, iar pe banii de pe apartament s-a deplasat tocmai peste ocean, în SUA, procurând de acolo medicamente și material medical necesar pentru luptătorii noștri de la Nistru! (Ziarist fiind, avea, direct de la participanții la lupte, informația exactă despre lipsurile de acest fel în toate sectoarele de luptă).
 
Rămas fără casă, și-a mutat familia pentru mai mult timp în sediul Redacției „Post-Scriptum”. (Apropo, aflu acum și o altă istorie: Pentru că a refuzat să i se vândă și să-i cânte în strună lui Lucinschi la alegerile prezidențiale din 1996, ziaristul Alexei Repede s-a pomenit cu sediul Redacției „Post-Scriptum”, deținut de el în proprietate, percheziționat, în modul cel mai barbar posibil, de nimeni altul decât unealta lucinschistă, „bravul luptător cu corupția”, N. Alexei.)!
 
Mă întreb acum de ce eu și alții ca mine nu am știut de fapta bună făcută de colegul nostru ziarist și om de afaceri, Alexei Repede?
 
Pentru că binele lui, DARUL lui, a fost făcut din adâncul inimii sale, și nu ca să placă cuiva!
 
Unul dintre cei mai de seamă duhovnici și predicatori ai noștri, părintele Constantin Galeriu, avea o vorbă care concentra un mare adevăr:
 
„Mult bine face puțin zgo­mot, iar mult zgomot face puțin bine”.

De ce purtai și eu „chistol”

august 15, 2019 Lasă un comentariu
Fostul meu coleg de la ziarul „Țara”, Ion Preasca, îmi trimite o replică la postarea mea despre „chistoalele” Ministerului Apărării pe care și le-au „cadonat” lor înșiși foștii miniștri ai Apărării, A. Șalaru și E. Sturza (informație făcută publică de actualul ministru al Apărării, din Guvernul Sandu).
„Țin minte că și Ștefan Secăreanu purta pistol. Acum 20 de ani”, scrie Ion Preașcă.
Da, am avut și eu un pistol, pe care l-am purtat legal, dar nu în Parlament și Guvern, așa cum făcea Iu. Roșca!
L-am procurat, în conformitate cu prevederile legale (nu l-am luat de la Ministerul Apărării), după ce, în 1998, am fost amenințat cu moartea în urma investigațiilor pe care le-am făcut (în calitate de deputat, dar și în cea de ziarist) pe marginea crimelor săvârșite de fostul viceministru al Justiției și șef al Departamentului Penitenciare, Evgheni Sokolov, (pus în această funcție de rețeaua rusească din anturajul lui M. Snegur) și demersurilor mele insistente privind demiterea acestuia din funcție și tragerea lui la răspundere penală.
Amănuntele în acest sens au fost publicate în ziarul nostru ȚARA, unde ai lucrat și tu, Ioane!
Pentru cei care nu cunosc, precizez că individul în cauză, Sokolov, în timpul războiului de la Nistru din 1992, a dispus mutarea unui număr important de deținuți (născuți în restul spațiului URSS și condamnați pentru crime foarte grave) din penitenciarele de pe malul drept al Nistrului în penitenciarele de pe malul stâng al Nistrului, aceștia fiind apoi eliberați, înarmați și puși să lupte împreună cu bandele separatiște și armata rusă de la Tiraspol împotriva apărătorilor integrității teritoriale a R. Moldova!
Am reușit atunci să obțin demiterea lui Sokolov, dar nu și pedepsirea lui!
Între timp, acesta a dovedit să spele putina și să fie instalat de guvernul Federației Ruse în funcția de șef al penitenciarelor în regiunea Moscova.

Acum, când se împlinesc 30 de ani de la Marea Adunare Națională din 1989, toți bărbații adevărați ai Basarabiei trebuie să se ridice și să scoată țara din mâinile prostituatelor politice

Catinca Mardarovici îmi dă lecții de bună creștere după ce neobrăzatul de mine a comentat pe Fb cum Igor Dodon „a tras-o pe sfoară” pe Maia Sandu!

„Ștefan, eu cred că un intelectual nu-și poate permite un limbaj de coțcar”, îmi scrie atât de inocent inocenta Catinca!

Nu, Catinca, limbajul meu este unul absolut românesc și a fost scris și articulat de mine din străfundul inimii mele!

Cum crezi tu, pudico, ce trebuie să facă „coțcarul” de mine în situația în care țara a ajuns pe mâna curvelor ordinare care-și desfac picioarele în fața ocupanților?!

Să stau să mă uit la voi și să mă fac că plouă?!

Inconștientelor!

Nu vă e frică de ce suferă nația asta în clipa în care voi o vindeți pur și simplu?!

Pentru asta au murit frații noștri la Nistru în 1992?

Ca să stăm să ne uităm cu mâinile în sân cum țara este scoasă la mezat de una ca Maia, care-și împarte așternutul politic cu omuleții verzi ai Kremlinului?

Nu, Catinca!

Mai ales acum, când se împlinesc 30 de ani de la Marea Adunare Națională din 1989, toți bărbații adevărați ai Basarabiei trebuie să se ridice și să scoată țara din mâinile prostituatelor politice gata să se culce cu oricine le ies în cale!

Glontele Nicu Popescu!

Prin declarațiile de azi ale ministrului de Externe de la Chișinău, Rusia ne-a ocupat până la Prut fără a ne da foc și fără a trage din tancuri și lunetă, așa cum a făcut-o în 1992 la Nistru!

De fapt, glontele care a fost tras astăzi a fost unul: ministrul Nicolae Popescu!

Ce nume românesc și ce tare împușcă!

Sau, nu!

Glontele a fost și este Guvernul Maia Sandu!

Iar cel care-a tras este Putin din Kremlin!

Basarabia toată este ACUM un glonte al lui Putin!

Un glonte gata să zboare peste Prut.

Avem nevoie urgentă de Partidul Maria Isaicu!

Maria Isaicu, profesoară de istorie din satul transnistrean Cocieri, a fost omorâtă în 19 decembrie 1991 şi aruncată într-o fântână pentru faptul că purta tricolorul românesc pe drumul spre şcoală.

Ce-ar fi zis legendara noastră eroină luptătoare împotriva ocupației rusești dac-ar fi aflat, acolo în mormânt, că țara pentru care și-a dat viața, azi, după aproape 30 de ani, îi are drept deputați pe Shor și toți stăpânii săi cu care a jefuit băncile basarabenilor!?

Ce-ar fi zis toți eroii noștri de la Nistru împușcați din față și din spate de KGB-ul ocupantului dacă ar afla, acolo în mormânturi, că ucigașii lor au rămas neclintiți și stăpânesc și jefuiesc azi Patria lor și a noastră pentru care și-au vărsat sângele?!

Fraților, avem nevoie urgentă de Partidul Maria Isaicu, nu de Partidul Șor și de alte atâtea monstruozități electorale preparate de KGB pentru a ne ține sub ciubota rusească!

Categorii:Fără categorie Etichete:, , , , ,

DE CE MERG CU PL-ul

ianuarie 29, 2019 Lasă un comentariu
 
De ce am acceptat să merg în alegeri pe o circumscripție uninominală din partea Partidul Liberal, sunt întrebat!
 
Pentru că PL-ul, al cărui membru nu sunt, este singura entitate politică de orientare românească din stânga Prutului care mi-a făcut această invitație.
 
Pentru că, prin acest gest, echipa condusă de fostul primar al Chișinăului, Dorin Chirtoacă, și-a arătat respectul și prețuirea pentru mine și colegii mei din Partidul Popular Creștin Democrat, singura organizație politică al cărui membru am fost și am rămas, denumirea căreia se află confiscată în prezent de un grup minuscul în frunte cu I. Roșca, dovedit a fi unealtă a serviciilor secrete ruse.
 
Pentru că o bună parte a foștilor mei camarazi de la PPCD, trădați de Roșca, au sprijinit prin votul lor, în ultimii ani, inclusiv la îndemnul meu, demersul politic al PL-ului, organizație ce-și are rădăcinile, ca și PPCD-ul, în fostul Front Popular din Moldova, expresia Mișcării Românești din stânga Prutului ce-și are începutul la sfârșitul anilor optzeci ai secolului trecut.
 
Pentru că atât PPCD-iștii, cât și PL-iștii au fost și au rămas frontiști!
 
Pentru că, frontiști fiind, nu vom accepta ca sângele vărsat de frații noștri în războiul de la Nistru, declanșat de Moscova, să fie câlcat în picioare de hoții și jefuitorii de azi care au pus stăpânire pe Patria noastră!
 
Pentru că, frontiști fiind, nu vom admite un Kozak-2 în Basarabia!
 
Pentru că avem cu toții un ideal comun suprem: Reîntregirea Neamului Românesc!
 
Iar pentru asta, pentru Reîntregirea Neamului Românesc, avem nevoie, aici în Basarabia, de o clasă politică cu credință în Dumnezeu și conștiință românească!
 
Așa să ne ajute Dumnezeu!

Opoziția cu aceleași rădăcini ca și ale puterii

decembrie 9, 2018 Lasă un comentariu
Un rătăcit frustrat, Viorel Chivriga, s-arată supărat rău pe postările mele despre sfârșitul tragic al artizanilor Marii Uniri de la 1918 în închisorile regimului bolșevic de pe cele două maluri ale Prutului.
 
„Lasă într-o parte oamenii, care nu sunt murdari ca voi. Frustrați sunteți, voi, cei care ați deturnat și ați terfelit mișcarea de eliberare națională și doriți cu orice preț să reveniți în politică. Te supraestimezi, Ștefane. Numai bine!”, scrie acesta.
 
Nu înțeleg ce pot avea postările despre chinurile la care au fost supuși de regimul bolșevic înaintașii noștri de la 1918 cu persoana subsemnatului sau cu formatiunea din care am facut parte si eu? De ce umbli cu insinuări? Multe din amănuntele din aceste postări au fost publicate de mine, de-a lungul anilor, în paginile ziarului ȚARA.
 
Ori poate îmi interzici să plasez în spațiul virtual ceea ce cred eu că trebuie să cunoască și alți utiizatori Fb?
 
De când te-ai angajat și ca cenzor?
 
Un lucru însă îl înțeleg: iti este frica de revenirea mea in politică! Sau, mai bine zis, îți este frică de revenirea PPCD-ului în întregime, din care, îmi dau seama acum, nu ai făcut parte și pe care l-ai disprețuit tot timpul?
 
PPCD-ul nostru, cel românesc, în care eram si eu, nu mai există de vreo 10-12 ani!
 
A fost explodat!
 
Denumirea lui și ce-a mai rămas din el au fost confiscate de Roșca, agent vechi al Moscovei, și un mic grup din jurul lui. Mi-am expus punctul de vedere public asupra acestui subiect. Nu am de gând să revin.
 
Te enervează prezența mea pe Fb ori faptul că am rămas încă viu, nu am fost încă strivit de rețelele criminale de proveniență rusească, dirijate de „bărbos”, așa cum s-a întâmplat cu atâția coechipieri de-ai mei?
 
Cât privește „supraestimarea” pe care mi-o incriminezi, îți pot spune doar atât:
 
Sunt un om cu frică de Dumnezeu!
 
Tu, Viorel, confunzi „supraestimarea”, adică „mândria de sine”, unul dintre cele mai mari păcate omenești, cu mândria, exprimată neîncetat de mine, de a fi fost membru al unei organizații politice românești și creștine, PPCD-ul nostru drag! Mândria de a fi fost fericit alături de miile de frontiști cărora nu le-a fost frică să-și afirme și să-și apere identitatea românească, unii dintre ei uciși de KGB-ul de la Chișinău în războiul sângeros de la Nistru. Uciși pentru simplul motiv că au fost frontiști!
 
Anume de spiritul acestei forțe, viguroase și curate, PPCD-ul nostru, cel românesc, se teme cel mai mult tot sistemul de proveniență securistă care stă neclintit la Chișinău și astăzi la aproape trei decenii de la destrămarea imperiului sovietic!
 
Și încă ceva, extrem de important pentru tine, Viorel:
 
Anume de aceeași frică este cuprinsă astăzi și „opoziția” căcăcioasă, neomarxistă, de la Chișinău, care-și ascunde identitatea românească și-i respinge pe unioniști, dar se simte foarte bine lângă idolii ei, Usatâi și Dodon, pe care-i întâmpina cu flori în PMAN acum doi sau trei ani – frica de PPCD!
 
O opoziție cu aceleași rădăcini ca și ale puterii – rusești – este tot atât de mafiotă și antiromânească!

De Centenar, cu Inima și Gândul la toți frontiștii noștri uciși la Nistru…

decembrie 2, 2018 Lasă un comentariu

 

De Centenar, suntem cu Inima și Gândul la toți frontiștii noștri uciși la Nistru sau la Chișinău, sau…

Toți au murit cu Inima și cu Gândul la România Mare!

Dumnezeu să-i odihnească!

Categorii:Fără categorie Etichete:, , ,

De ce nu am fost la mitingul de „rezistență”

Mai mulți prieteni mă întreabă de ce nu m-au văzut ieri în Piața Marii Adunări Naționale la mitingul „Mișcării” sau „Comitetului Național de Rezistență” sau „de Rezistență Națională”, că nu am înțeles până la urmă despre ce fel de „rezistență” este vorba…

Precizez că din ziua de 6 septembrie 2015 nu am mai călcat la niciuna din acțiunile organizate de Platforma DA.

Organizatorii mitingului de ieri, pe care l-am urmărit de-acasă, dar și ai mitingului din 6 septembrie 2015 și ai altor acțiuni ale Platformei (cu certitudine, acum, și ale PAS și PLDM), coordonate de pe scenă sau din spatele scenei de Natalia Morari, mi-au dat de înțeles și m-au întărit în convingerea că eu, basarabeanul cu idealul românesc în suflet, nu am ce căuta la asemenea manifestații.

Absolut toate discursurile pe care am avut răbdarea să le ascult ieri seamănă, ca mesaj și țintă, cu discursurile și intervențiile lui Vladimir Solonari (cred că mulți și-l amintesc) de la mitingurile Interfrontului din perioada perestroikăi lui Gorbaciov sau de la microfonul Parlamentului RM unde acesta si-a manifestat antiromânismul mai mulți ani la rând.

Singura deosebire pe care am observat-o fără mare efort este că discursurile de la mitingul de ieri, fără mesaj românesc, au fost precedate, sau chiar însoțite, de muzica profund românească a legendarului cuplu basarabean Doina și Ion Aldea Teodorovici.

Sunt ferm în ideea că orice acțiune de felul celei de ieri din centrul Chișinăului, care afișează cu ostentație un mesaj antimafie și antidictatorial (mesaj justificat, bineînțeles, după ultimele abuzuri strigătoare la cer ale guvernării Plahotniuc), dar care îi exclude și îi îndepărtează cu premeditare, în chip interfrontist, pe exponenții și purtătorii mesajului românesc, nu este altceva decât o mimare a luptei cu corupția și dictatura din Basarabia de la ora actuală!

Scopurile unor asemenea luptători sunt altele: preluarea puterii de la concurenții lor de jefuire a statului „fără români” și „fără România” și consolidarea în stânga Prutului a unei construcții statale fără identitate românească, cu cetățeni și clasă politică fără conștiință românească!

Guvernările corupte care-au jefuit acest stat, inclusiv cea de azi, dar și cea în frunte cu Filat, ai cărui exponenți sunt organizatorii mitingului din PMAN, sunt o reminiscență grăitoare a regimului sovietic de ocupație, prezent astăzi prin armata rusă la Tiraspol și secesionismul apărat de ea, prin uneltele KGB-ului din toate structurile statului, dar și prin mentalitatea de laș a guvernanților de pe malul Bâcului, incapabili de rezistență în fața acestui regim.

Iată de ce „rezistența” strigată de la tribuna mitingului de ieri nu are nimic cu adevărata rezistență națională a basarabenilor în fața ocupantului rus, manifestată de un Matcovschi, de Doina și Ion Aldea Teodorovici, de grupul Ilașcu și, mai ales, de luptătorii noștri în războiul sângeros de la Nistru din 1992, rezistență compromisă azi de jefuitorii acestui stat din guvernările Filat, Leancă, Plahotniuc…

Adevărata rezistență poate fi doar a celor cu conștiință românească!

Judecătorul Anatol Popovici și cum a înțeles el să apere identitatea românească a Basarabiei. Jurnalul unei mame care şi-a pierdut fiul în războiul de la Nistru

 

 

Fiul meu era judecător. Nu mai ştiu dacă, în 1992, era în vigoare legea asta care le dă protecţie judecătorilor, neobligându-i să lupte la război. Pe el nu l-a putut opri nimeni, pentru că tare voia ca R. Moldova să fie integră, liberă, independentă. S-a dus, iar eu nu l-am putut opri, deşi în mine striga cineva: nu-l lăsa să plece. Dar cum să nu-l las? Eu singură i-am fost învăţătoare în clasele primare şi tot timpul îi spuneam, dar şi altor copii, că noi avem două mame: una-i patria şi una-i mama, şi aşa cum o iubeşti pe mama ta, aşa trebuie să-ţi iubeşti şi patria. Şi eu nu puteam ca atunci când ţara noastră era la greu să-i zic: nu te duce, Anatol. Mi-a fost ruşine să-i zic, căci el m-ar fi dispreţuit.

A plecat la război

Anatol a plecat la război în ziua de 28 mai 1992. Exact în ziua în care se pregătea să plece, eu venisem la ei să văd ce mai fac. Ţin minte că am ieşit amândoi din casă şi am mers de la uşa lor vreo 200 de metri. Foarte tare voiam să-i spun: nu te duce. Mă frigea la inimă, dar mă ţinea o frână. Dacă a decis el, înseamnă că aşa trebuie, deşi el ştia că putea să se întâmple să nu mai vină.

Boris Druţă era colegul lui şi cu două zile mai devreme ştiu că i-a zis: nu ştiu dacă ar fi bine să pleci, că războiul e război şi nu cruţă pe nimeni.
Anatolie a răspuns: da ce să-i facem, dacă nu mă duc eu, nu te duci tu, nu se duce altul, cine ne va apăra ţara de mişei, că moscalii iarăşi vor să ne înnece în sânge? Anatol spunea mereu că istoria noastră este plină de sacrificii şi că toate faptele vitejeşti vor fi puse pe cântarul istoriei şi atunci se va vedea cine a apărat ţara la greu, fără a ezita, şi cine a condus ţara în acele momente grele. Astea toate sunt cuvintele lui, pentru că sunt acolo dovezi scrise de colegii lui de lucru.

Cine a fost Anatol Popovici

A fost un patriot desăvârşit. El a citit foarte mult în copilărie. În clasa a 8-a nu mai avea ce citi. Terminase de citit din biblioteca şcolară, din aia sătească şi după aia lua cărţi de la un profesor de limba franceză, care avea nişte cunoştinţe în Anglia, în America, care îi aduceau cărţi cu grafie latină. Anatol atunci le citea şi cu mare secret le întorcea înapoi, ca să nu ştie nimeni, că erau timpuri în care te temeai să zici ceva. Şi acum cam tot aşa este, că dacă zici, cred că suntem luaţi la creion. A fost un elev bun şi student eminent la drept, soţ exemplar, un tată iubitor, avea doi băieţei când a plecat la război. Pe 16 martie 1992, împlinise 30 de ani.

Citește mai mult: https://www.zdg.md/editia-print/social/jurnalul-unei-mame-care-si-a-pierdut-fiul-in-razboiul-de-la-nistru

Foto: https://www.timpul.md/articol/video-timpul-md-durerea-ne-uneste-21117.html