Arhiva

Posts Tagged ‘redactor’

Inima iubitoare a lui Mihai Ungureanu

 

Aflu cu nespusă durere în suflet de plecarea în ceruri, în această dimineață, a unuia dintre prietenii mei dragi, Mihai Ungureanu.

Ne cunoșteam de mai mulți ani, de la istoricele proteste anticomuniste din iarna-primăvara anului 2002, când Mihai era prezent acolo, în Orășelul Libertății, aproape zilnic, alături de foștii lui elevi și studenți.

Ne-am revăzut în iarna lui 2015 la AGEPI (Agenția de Stat pentru Proprietatea Intelectuală), când eu eram angajat, după mai multă vreme de căutare a unui loc stabil de muncă, în calitate de redactor în această instituție, iar Mihai ocupa o funcție de specialist în secția invenții.

Zilele trecute mă suna din spital. Mi-a vorbit îndelung, amărât, de încercările și sentimentele trăite în urma unei reforme începute la AGEPI, când i se dăduse de înțeles că trebuie să plece, chiar dacă funcția exercitată de el până în momentul inițierii reformei nu a fost supusă lichidării.

Nu era supărat pe nimeni! Nu a vorbit de rău pe niciunul dintre cei care l-au făcut să sufere!

A suferit în taină unul dintre cele mai crunte sentimente, cel al abandonării!

A suferit și i-a iertat pe toți. Ca un adevărat creștin.

Zâmbetul de pe chipul lui și lumina din ochi erau zâmbetul și lumina din Inima lui iubitoare!

Hristos a Înviat, Mihai!

Dumnezeu să te ierte și să te aibă în ceata celor drepți!

MIHAI EMINESCU: Gunoaiele societăţilor din toate unghiurile lumii s-au aşezat la noi

ianuarie 24, 2012 2 comentarii

 

Dorinţe de progres şi de libertate nechibzuite au introdus prea ades în mecanismul nostru politic fraza goală în locul realităţii. Nu credem ca cititorul să mai ceară probe pentru evidenţă. Înecarea cu străini a tuturor ramurilor vieţii noastre economice, reducerea românului în ţara sa proprie la rolul de simplu salahor agricol, căderea repede a tuturor meseriilor, stingerea industriei casnice şi înlocuirea ei prin producte industriale străine, lipsa absolută a unei legi de incolat, ceea ce permite ca gunoaiele societăţilor vecine din cîteşi patru unghiurile lumii să s-aşeze la noi, prefacerea, în fine, a acestor elemente în elemente politice care au umplut funcţiile statului şi se strecoară în reprezentaţiunea naţională, toate acestea dovedesc că ţara noastră nu mai e vechea Românie, ci e o Americă orientală deschisă tuturor imigraţiunilor, al căror principiu e Ubi bene ibi patria şi teoria de om şi om?

Pe de altă parte dorinţa de progres şi de libertate a introdus fraza goală în locul realităţii, în mecanismul nostru politic.
Dreptul de-a ne mira l-am pierdut de mult în România. Într-o ţară în care un om cu patru clase primare şi peste aceasta din fire mărginit e redactor de ziar, deputat, director de Bancă Naţională, specialist într-ale drumului de fier şi curînd ministru de finanţe, într-o ţară în care […] procurele false ca şi falsele cărţi de alegător joacă rolul de căpetenie pentru înaintarea oamenilor, unde merit, ştiinţă, caracter nu sînt nimic, tripotajul, pişicherlîcul şi hatîrul tot, în o asemenea ţară omul e redus a constata istoriceşte ceea ce se-ntîmplă, a se indigna din cînd în cînd, a rîde mai adeseori, dar a se mira de ceva nu mai are dreptul.

Puţine avem de zis ca concluziune la o polemică cu mult prea lungă pentru obiectul ei. Ţara care, prin aplicarea instituţiilor ei, încurajază ignoranţa, neconsecvenţa, lipsa de caracter, ba le decorează chiar, dovedeşte că e în descompunere deplină. Dovadă despre această descompunere este imigrarea continuă de elemente străine, care n-a fost nicicînd mai mare decît sub sistemul actual de guvernămînt. Deşi aceste imigraţiuni reprezintă prisosul, nu tocmai clasic în virtuţi şi inteligenţă, al popoarelor învecinate, totuşi acest prisos, oricum ar fi el, e superior plebei superioare indigene.

Pe spatele nefericitului popor românesc, apatic de suferinţe şi ameţit de fraze, se formează un popor nou de venetici, de-o naţionalitate nehotărîtă încă, o nouă rasă americană, în ochii căreia vechiul popor al lui Mircea Basarab dispare şi emigrează.
[TIMPUL, 22 iulie 188]

Sursa: CERTITUDINEA