Arhiva

Posts Tagged ‘Republica Moldova’

Când va pune capăt Germania Pactului Ribbentrop-Molotov?

septembrie 19, 2019 Un comentariu
Ni se transmite de la Bruxelles:
 
„Parlamentul European va vota astăzi o rezoluţie prin care condamnă Pactul Ribbentrop-Molotov. Documentul se referă și la R.Moldova”!
 
Minunat!
 
Doar câteva lucruri rămân a fi neclarificate:
 
1. Când va condamna Parlamentul European și Pactul Merkel-Putin referitor la Republica Moldova?
 
2. Când Germania lui Merkel va înceta să promoveze, alături de Rusia, Planul Kozak de federalizare a Republicii Moldova?
 
3. Când va înceta Germania să pună la cale cu rușii, pe la spatele basarabenilor și al României, alianțe de guvernare la Chișinău în interesul Kremlinului?
 
4. Altfel spus, când va pune capăt Germania Pactului Ribbentrop-Molotov din 1939 și urmărilor acestuia pentru români, inclusiv pentru noi, basarabenii, dacă ea continuă și azi jocul murdar cu Rusia ignorând condamnarea acestuia de toată Europa?

Felicitare „cu ocazia Zilei Moldovei”

august 27, 2019 Lasă un comentariu
Enigmatica vedetă TV, Gheorghe Gonța, ne felicită, enervată, „cu ocazia Zilei Moldovei”:
 
„Voi, ăștia, care scrieți cu greață despre Ziua Independenței, postați mesaje ofensatoare contra acestei țări, dar stați aici, cu pașaportul moldovenesc in buzunare, căci știți că dacă treceți Prutul sau Nistrul, sunteți niște nulități, iar dacă plecați, oricum scrieți pe Facebook doar pentru cei din Moldova, deoarece pe nimeni de acolo nu interesează ce credeți voi în țările respective, păi știți ceva?! Dacă așa de tari sunteți într-adevăr, nu doar online, păi duceți-vă, stimabililor, pe plajă, vorba clasicului!
Felicitări tuturor cu ocazia Zilei Moldovei!”.
 
Spune, șmechere, Republica Moldova, așa cum se numește statul ăsta!
 
Nu umbla cu „Ziua Moldovei”, că de ăștia am mai văzut noi!
 
Vorbești exact ce-i place lui Dodon!

De ce nu am fost și nici nu putem fi în rând cu cele trei popoare baltice care au înfruntat cu demnitate ocupantul sovietic

martie 28, 2019 Lasă un comentariu

O instanță din Lituania a dispus condamnarea a 70 de foști oficiali sovietici (inclusiv ofițeri militari și KGB) pentru crime de război, în legătură cu operațiunea militară împotriva mișcării de independență din statul baltic, din anul 1991.

Întrebarea care se impune este asta:

Ce-au făcut organele de anchetă, justiția de la Chișinău timp de 30 de ani (!) pentru a-i trage la răspundere, potrivit legilor acestui stat, pe oficialii de la Moscova, Tiraspol și Chișinău pentru crimele de război săvârșite împotriva RM, împotriva mișcării de independență a basarabenilor după destrămarea URSS?

Răspunsul este unul singur:

Au apărat și apără interesele Rusiei și ale grupărilor criminale de extracție rusească sub controlul cărora se află până astăzi această aschie de pământ românesc!

Toate instituțiile acestei ciudățenii de stat, apărut în stânga Prutului odată cu destrămarea fostului imperiu sovietic, au făcut și fac până în această clipă jocul criminal al Moscovei!

De asta nu am fost și nici nu putem fi în rând cu cele trei popoare baltice care au înfruntat cu demnitate ocupantul sovietic!

Cod albastru de alertă teroristă…

martie 25, 2019 Lasă un comentariu

De luni dimineață, ni se aduce la cunoștință:

„Directorul Serviciului de Informaţii şi Securitate (SIS) a emis, pe un termen nedeterminat, cod albastru sau nivel scăzut de alertă teroristă pe întreg teritoriul Republicii Moldova”. (Sentimentul care mă cuprinde la citirea acestei știri este asemănător sentimentului trăit de mulți dintre noi în zilele din timpul regimului sovietic de ocupație, anul 1983, când eram anunțați la Radio Moscova că în fruntea URSS-ului a fost numit șeful KGB-ului Andropov și, mai apoi, peste câteva luni de zile, că acesta „s-a stins subit din viață”).

Anunțul în cauză, cel puțin pentru mine, înseamnă următoarele:

În următorul „termen nedeterminat”, în condiții de „alertă teroristă pe întreg teritoriul Republicii Moldova”, vor avea loc constituirea noii-vechii majorități parlamentare, „alegerea” democratică” a noului Președinte al Parlamentului, desemnarea noului premier și votarea, tot democratică, a noii componențe a Guvernului de la Chișinău!

Evident, în condițiile de „alertă teroristă pe întreg teritoriul Republicii Moldova” sunt în alertă, în mod obligatoriu, și poliția, și procurorii, și judecătorii.

Rămâne ca PSRM-ul să-și pună în funcție toți avocații. Shor nu mai are nevoie de ei.

O zi bună să aveți!

ACUM DA PAS și spiritul frontist

decembrie 16, 2018 Lasă un comentariu

ACUM câteva zile, M. Sandu și A. Năstase salutau cu zâmbetul pe buze, neîntrebați de nimeni, unul – printr-un comunicat oficial al PAS, iar cel de-al doilea – pe Fb, ruperea zgomotoasă de PL a încă unui supărat și aderarea acestuia la blocul lor electoral, zis de opoziție.

Astăzi, după ce PL-ul a decis, statutar, să meargă la viitoarele alegeri împreună cu blocul ACUM, M. Sandu și A. Năstase nu mai dau semne de salut, ci reacționează sec, în doi peri, prin vocea unei purtătoare de cuvânt:

„Am aflat din presă despre decizia Consiliului Republican al PL. Astăzi a fost creat Blocul ACUM DA PAS și constituit Consiliul politic al blocului electoral, care va decide pașii următori, inclusiv în raport cu potențialii candidați, ce vor face dovada integrității și corespund criteriilor meritocrației”.

E un semn clar că binomul M. Sandu – A. Năstase, pretins de opoziție, în spatele căruia se află o altă structură mafiotă, rivală celei aflate azi la guvernare, nu va accepta, din tot felul de motive, o formulă de participare la alegeri alături de o entitate politică de respirație românească (aici și ACUM nu mai țin argumentele legate de atitudinile rezervate față de M. Ghimpu ori față de aflarea, temporară, a PL-ului la guvernare alături de PD)!

Motivul neacceptării formațiunii lui Chirtoacă în blocul amintit este cu totul altul.

PL-ul este la ora actuală singura echipă politică din RM care provine (și datorită lui M. Ghimpu) din fostul Front Popular din Moldova!

Tocmai din acest considerent o bună parte, dacă nu majoritatea, din membrii și susținătorii PL-ului au fost și au rămas frontiștii, foști membri ai PPCD, formațiune de respirație românească, explodată și eliminată de pe scena politică cu concursul banditesc al lui I. Roșca, care s-a dovedit a fi unealtă a serviciilor rusești.

Anume spiritul frontist este cea mai de temut amenințare atât pentru puterea de la Chișinău, cât și pentru așa-zisa opoziție, neomarxistă, de aici, ambele implicate în jefuirea sistemului bancar al basarabenilor cu concursul structurilor securiste ale Moscovei.

Un inconștient politic, A. Năstase!

decembrie 7, 2018 Lasă un comentariu

A. Năstase dă de înțeles că PLDM și PL nu trebuie să participe la alegerile parlamentare din februarie 2019, în schimb, „unii exponenți ai celor două formațiuni ar putea să se regăsească pe lista Blocului „ACUM” și în unele circumscripții”.

Tot acest individ, programat, cred, de laboratoare obscure și antiromânești să constituie „opoziția politică” din RM, amenință că formațiunea sa și PAS „nu negociază nimic cu reprezentanții PLDM și PL, deoarece blocul electoral nu se va extinde în niciun caz”.

Dacă acest intrus politic „nu negociază” sau, mai bine zis, nu dorește și nici nu știe a negocia în situația în care este imperios necesar ca în cel de-al doilea stat românesc de dincoace de Prut să fie posibilă obținerea cu orice pret a unei majorități parlamentare prooccidentale și prounioniste, atunci, pur și simplu, insul în cauză și toți cei cu el nu trebuie votați!

Trebuie ignorați cu desăvârșire și îndemnați PL-ul și PLDM-ul să formeze neîntârziat un nou bloc electoral proromânesc spre care să se orienteze voturile basarabenilor dezamăgiți atât de guvernanți cât și de opoziția fudulă și nesimțită!

Noi nu avem nevoie ACUM și după alegerile din februarie de o opoziție leșinată cu douăzeci și ceva de mandate, ci de o majoritate parlamentară capabilă să decidă viitorul românesc al acestui teritoriu aflat sub pericolul de a fi menținut iremediabil sub control rusesc!

Numai un idiot politic, inflexibil și inconștient, nu este în stare a înțelege această evidență.

Un gând de unitate după ce premierul Pavel Filip s-a declarat român

noiembrie 30, 2018 Lasă un comentariu

Acum, după ce premierul de la Chișinău P. Filip s-a declarat român, cea mai frumoasă acțiune românească care ar fi logic să urmeze ar fi asta:

Toți basarabenii care se răspund ca români uită din ce partid fac sau nu fac parte și se iartă între ei!

Toți basarabenii care se răspund ca români se adună, ca la Alba Iulia acum o sută de ani, la o Mare Adunare Națională pentru a-și desemna candidații în fiecare circumscripție electorală pentru alegerile din 24 februarie 2019!

Tot la această Mare Adunare Națională, partidele reprezentate de basarabenii care se răspund ca români decid crearea unui singur bloc electoral românesc și-și elaborează o singură listă de candidați „de partid”, pentru a respecta toate rigorile „votului mixt” care ni s-a impus!

Asta ar fi singura cale prin care am putea obține după alegerile din februarie o majoritate parlamentară capabilă să decidă viitorul românesc și european al acestui teritoriu românesc înstrăinat!

Acesta ar fi cel mai pios gest al nostru de cinstire a memoriei artizanilor Marii Uniri românești de acum o sută de ani și a memoriei tuturor martirilor români care și-au vărsat sângele și și-au gertfit viața lor apărând Credința noastră în Hristos și în Trăinicia Neamului Românesc!

Asta ar fi cea mai dezinteresată acțiune de Centenar din partea clasei politice din Republica Moldova, acțiune care ar demonstra astfel că această clasă politică are conștiință românească!

Asta ar fi, de fapt, cea mai concludentă dovadă că premierul Filip „gândește românește” și că declarațiile lui de ieri la TVR Moldova nu sunt doar niște capcane electorale pentru proști!

„alternativenews.ro”, o unealtă de propagandă a lui Putin!

octombrie 3, 2018 Lasă un comentariu
Un site care face parte din rețeaua propagandistică a KGB-ului rusesc, alternativenews.ro, lansează o provocare împotriva poporului român.
 
„A apărut petiția online: Vreți ca România să iasă din UE?”, scriu ofițerii lui Putin chemând concomitent lumea să iasă la Referendumul familiei.
 
Eu zic să nu vă luati după alternativenews.ro cu iesirea din UE!
 
E o provocare rusească!
 
E și o acțiune perversă a Moscovei de compromitere a Referendumului Românesc din 6-7 octombrie!
 
Să mergem la Referendum, dar să nu ne lăsăm ademeniți de KGB-ul lui Putin!
 
Aceștia, ofițerii lui Putin, care au împânzit teritoriul românesc, mai ales Basarabia, ca la „revoluția română din decembrie 1989”, au misiunea să „prăfuiască” tot ce exprimă ființa națională la români!
 
Tot aceștia, ofițerii lui Putin, lucrează metodic acum pentru amânarea și compromiterea actului Unirii, readucerii teritoriilor românești înstrăinate, prin federalizarea Republicii Moldova și legalizarea prezenței militare rusești în Transnistria!

Dezastrul politic de la București și federalizarea RM

septembrie 10, 2018 Lasă un comentariu

Îngrijorător de tot:

Rusia înaintează spre Prut prin federalizarea RM cu acordul și participarea actualei guvernări de la Chișinău, pe care Bucureștiul continuă s-o sprijine cu lașitate!

Dezastrul politic de la București va fi una din principalele cauze ale pierderii definitive a Basarabiei și a celorlalte teritorii românești înstrăinate în urma pactului banditesc dintre Moscova și Berlin din 1939.

Iertați-mă!

Sunt trist și neputincios în fața a ceea ce văd că se întâmplă acum la Chișinău și București…

 

8 septembrie 2018

Categorii:Fără categorie Etichete:, , ,

De ce trebuie desființată autonomia găgăuză

august 22, 2018 Lasă un comentariu

„Autorităţile centrale ale Republicii Moldova nu respectă statutul special al regiunii găgăuze”, afirmă, plină de importanță, bașkana de la Comrat, Irina Vlah.

Eu cred că după 27 de ani de la proclamarea Independenței, autonoimia găgăuză, fondată, după instalarea în 1993 a lui Lucinschi în fruntea Parlamentului, de structurile Moscovei din sânul puterii agrariene și interfrontiste de atunci, a demonstrat „cu vârf și îndesat” că nu respectă și nici nu are de gând să respecte statul Republica Moldova.

Autonomia găgăuză a fost concepută cu scopul șantajării Chișinăului tot mai „românizat” și perpetuării procesului de rusificare a populației găgăuze și a altor minorități din sudul Basarabiei, proces început încă de regimul sovietic de ocupație. Deci, a fost făcută împotriva populației găgăuze, și nu în folosul ei.

Din aceste considerente, se impune cu necesitate desființarea acestei autonomii prin abrogarea legii cu privire la Gagauz yeri și acordarea unei autonomii cultuarale localităților cu populație preponderent găgăuză în cadrul județului Cahul în urma reformei administrativ-teritoriale care nu mai poate fi amânată.

Acest pas le-ar tăia piuitul multor „bașkani” care se văd stăpâni în zona de sud a R. Moldova și care își pun zilnic osul la federalizarea statului.

Eugen Tomac sau șansa unei abordări corecte a reunirii noastre

                          Imagine: Antena3

 

Basarabeanul Eugen Tomac, ales în fruntea PMP-ului din România.

Felicitări!

Este o șansă ca această formațiune, unionistă, să-și schimbe, de azi înainte, modul de abordare a problemei unirii Republicii Moldova cu România:

În această chestiune sensibilă, dar fundamentală pentru națiunea română, oamenii politici onești niciodată nu vor miza pe grupările banditești de sorginte rusească care guvernează azi la Chișinău după ce au jefuit sistemul bancar de dincoace de Prut și au capturat toate instituțiile publice (și pe uneltele lor „unioniste”), ci pe basarabenii simpli care au rămas victime ale acestor grupări și care poartă nestinsă în inimi flacăra românismului!

Aceste grupări banditești nu-și doresc Unirea, cum au crezut și mai cred încă mulți naivi de o parte și de alta a Prutului. Ele folosesc problema Unirii în chip manipulator cu scopul de a se menține la putere pentru a amâna ori a scăpa de pedeapsa ce li se cuvine în urma crimelor săvârșite.

Doamne ajută!

Categorii:Fără categorie Etichete:, , , , ,

KGB-ul care a condus și conduce Republica Moldova!

iunie 15, 2018 4 comentarii
Imagine: Andrei Boguş
La întrebarea Europei Libere „De ce nu cunoaște lumea autorii jafului miliardului?”, Dumitru DIACOV răspunde:
„Păi trebuie să-i cunoască, nu eu sunt responsabil”.
Acesta este răspunsul unuia care-și zice „președinte de onoare al PD”!
Adică, „președintele de onoare al PD” este și „președintele de onoare” al lui Vladimir Plahotniuc, care este „președinte al PD”, partid aflat la guvernare în Republica Moldova.
Eu cred că „onoarea” îi este improprie lui Dumitru Diacov!
Pentru că un „președinte de onoare” al partidului aflat la guvernare care declară că nu este responsabil pentru crimele sâvârșite în țara pe care acest partid o conduce, întâi de toate „jaful miliardului”, nu poate fi în niciun fel „de onoare”, ci președinte de rahat!
Dacă atâta lume chinuită din acest teritoriu blestemat se întreabă tot mai des cu deznădejde de ce de aproape 30 de ani de la „idependență” nu putem scăpa de chinuri și nevoi, răspunsul poate fi unul singur:
Noi, basarabenii, trăim până astăzi în trădare, sărăcie și injustiție din cauza că am lăsat să ne fie aduși în fotolii de conducători pe oameni de nimic, adică iresponsabili (el a declarat mai sus!), ca Dumitru Diacov!
Anume profitorii de-alde Dumitru Diacov întruchipează fidel tot ceea ce înseamnă lașitate și dezonoare!
Anume lașitatea și dezonoarea au reprezentat însușirile de bază pentru identificarea și racolarea uneltelor KGB-ului din teritoriile ocupate de ruși!
Iar una din aceste unelte a fost și a rămas cel care-și zice „președinte de onoare al PD”, Dumitru Diacov!
Când îl ai în față sau îl asculți la Europa Liberă, vezi tot KGB-ul în picioare, responsabil pentru toate crimele săvârșite asupra ființei noastre românești, inclusiv „furtul miliardului”!
KGB-ul care a condus și conduce Republica Moldova!

Hrișca și murăturile lui Plahotniuc pentru Europa

Imagine: Agora

Portalul „Agora” ni-i arată în mai multe imagini pe Plahotniuc, Candu și Filip mâncând hrișcă și murături de 9 mai, meniu „ostășesc”, spun ei, în cantina mobilă amenajată de PD în Scuarul Catedralei.

Ne întrebăm și noi, ca proștii:

– în cinstea sau în memoria cui mânâncă ei hrișcă și castraveți murați: a celor 400.000 de soldați români, care au trecut Prutul, la 22 iunie 1941, la ordinul generalului Ion Antonescu, și au eliberat cu arma în mâini Basarabia și nordul Bucovinei de sub ocupația armatei roșii bolșevice a lui Stalin, sau a „ostașilor sovietici eliberatori” care au reocupat Basarabia și nordul Bucovinei în 1944-45?

Republica Moldova, pe care o guvernează glorios cei trei mâncători de hrișcă și murături, se înscrie cumva printre statele „victorioase” în cel de-Al Doilea Război Mondial, odată ce PD-ul, partid de guvernământ, celebrează Ziua Victoriei, sau se consideră un stat perdant, odată ce nu este în stare până astăzi să-și elibereze o parte din teritoriul său aflat sub controlul armatei ruse?

– dacă cei trei mâncători de hrișcă și murături, care guvernează glorios Republica Moldova, crapă la hrișcă și murături, ziua în amiaza mare, în cinstea Europei, de Ziua Europei, cum ar veni, ce are Europa, de ziua ei, cu „meniul ostășesc”, de inspirație sovietică, oferit în cantină mobilă ostășească de PD?

– dacă PD ne tot asigură că ne integrează în Europa, de ce ne tot hrănește cu hrișcă și murături, mâncarea preferată a soldaților lui Stalin?

 

Hristos a Înviat, frați români!

Plahotniuc luptă „real și decisiv” împotriva corupției din Republica Moldova

Citesc azi:

„Uniunea Europeană subliniază că este necesară o „luptă reală și decisivă împotriva corupției”, un proces transparent de recuperare a banilor fraudați din sistemul bancar și aducerea în fața justiției a celor care se fac vinovați de acest jaf”.

Asta ar însemna ca actuala guvernare Plahotniuc să inițieze „o luptă reală și decisivă” împotriva ei înseși!

Adică Plahotniuc să dea indicații procurorilor și judecătorilor să-i deschidă dosar penal și să-l rețină pe 72 de ore, pe 30 de zile, pe 30 de zile, pe 30 de zile… etc, etc.

Dar înainte de asta să-l trimită la procurori pe Leancă… Să-i amintească ăstuia să-și ia cu el și un pieptene: există probabilitatea că la pușcărie îi va fi boțită chica lui de „premier frumos”, dată cu toate alifiile cumpărate fără taxe în duty-free-urile lui Shor.

Ș-apoi pe Drăguțan, ș-apoi pe toți ceilalți din toată rețeaua criminală care au furat banii cu sacii din sistemul bancar al moldovenilor…

Asta ar însemna ca „coordonatorul” acestui jaf să-l ia cu el de mânuță și pe președintele său de paie Dodon etc, etc.

Un lucru de nimic, lupta asta cu corupția în Republica BINOM, lucru pe care UE nu-l înțelege pur și simplu…

Ce să-i fac eu, dacă pur și simplu ea nu înțelege?

Fericire fără opoziție

aprilie 21, 2018 Lasă un comentariu

Citesc într-o știre că „Igor Boțan îi dă dreptate colegului său Nicolae Negru, care spune că Andrei Năstase este sculă oligarhică”, iar, potrivit unui sondaj realizat de societata civilă pe un eșantion de o mie de persoane în perioada 15-18 aprilie 2018, acesta ar acumula doar 6,9 la sută din voturile chișinăuienilor.

Mai mult, sugerează Boțan, Maia Sandu a greșit susținând candidatul Platformei DA, din acest motiv PAS riscând să piardă și alegerile parlamentare din toamnă.

Eu cred că Igor Boțan are dreptate, iar „scula oligarhică”, despre care vorbește, pur și simplu și-a exercitat funcția ei de „sculă”!

De fapt, candidatul susținut („greșit”!, adică la indicația deținutului din penitenciarul 13) de Maia Sandu reprezintă „scula” unui sistem întreg, petrukirilolucinschist, care a lansat pe piața politică a Basarabiei o falsă opoziție, menită să manipuleze oamenii de bună credință din acest teritoriu românesc și să compromită capacitatea basarabenilor de a se mobiliza exemplar pentru construirea, consolidarea sau revigorarea adevăratei opoziții, capabilă să asaneze societatea noastră și să realizeze idealul nostru de unitate națională.

Eu zic că tot răul e înspre bine.

În felul acesta este spulberat din mințile basarabenilor și mitul Maia Sandu, întruchiparea perfectă a petrukirilolucinschismului!

Maia Sandu nu mai riscă deja „să piardă alegerile parlamentare din toamnă”, pentru că ea a pierdut aceste alegeri parlamentare încă din această primăvară.

În cele din urmă, pentru că tot ne-am deprins cu ideea că misteriosul Plahotniuc deține toată puterea reală în stânga Prutului, putem intui că locul acestei „opoziții false”, despre care vorbeam mai sus, va fi ocupat tot de faimosul și „controversatul om de afaceri” Plahotniuc.

Adică, el va fi în opoziție (falsă!) cu el însuși!

Mai știi, poate doar atunci puterea și opoziția vor fi într-un gând!

Mai știi, poate doar atunci vom fi și noi fericiți!

Hristos a Înviat!

Butoiul cu pulbere al lui Roșca sau diversiunea rusească împotriva Marii Uniri

martie 22, 2018 Lasă un comentariu
Odată cu apropierea centenarului Marii Uniri, rețeaua propagandistică a lui Putin, în scopul diminuării importanței și amplorii acestui eveniment istoric din viața tuturor românilor, îi scoate în față pe agenții săi cu ștaif.
 
Având „convingerea propriei sale excepționalități”, unul dintre aceștia, I. Roșca, difuzează un material în care caută să argumenteze, în chip funambulesc, „iraționalitatea” unionismului, tot mai pronunțat pe cele două maluri ale Prutului.
 
Nu am cum să mă opresc acum asupra tuturor stratagemelor utilizate de această unealtă a neokaghebismului putinisto-dughinist în acest scop.
 
Dar câteva dintre tertipurile din arsenalul propagandei otrăvitoare rusești puse în practică de Roșca nu s-ar cuveni să le trecem cu vederea.
 
Este vorba despre amenințările proferate de el la adresa statului român și Republicii Moldova, amenințări  legate de „problema Ardealului” și „problema găgăuză”, dar și a tuturor minorităților din R. Moldova influențate masiv de Rusia.
 
„S-au gândit măcar o clipă unioniștii de pe ambele maluri ale Prutului că forțarea lucrurilor ar putea avea efecte catastrofale atât pentru România, cât și pentru Republica Moldova? De fapt, o eventuală unire ar putea fi un preludiu al destrămării Statului Român, al iugoslavizării sau balcanizării lui. Ca să folosim o expresie în vogă, în mod conștient sau inconștient, unioniștii ne oferă un măr otrăvit, care ar putea dinamita din interior Statul Român. Oare nu are România destule probleme în Ardeal, cu bine cunoscutele tendințe autonomiste și chiar secesioniste, iredentiste? Mai are oare nevoie Bucureștiul alte enclave care să mineze temelia statului, gata să explodeze în orice moment? În aceste condiții, e chiar atât de dificil să se priceapă că unirea poate deveni un catalizator al separatismului, cu efect de tsunami, atât în vestul, cât și estul țării?”, scrie scula lui Putin.
 
„Oare se ține cont de faptul că în Republica Moldova există pături largi ale populației, ostile României? Are nevoie România de un ”arc peste Carpați”, o joncțiune între secui și găgăuzi, bulgari, ucraineni, ruși, dar mulți români (care se autoidentifică drept moldoveni)? Au auzit oare unioniștii de pretutindeni despre Legea Nr. 334 din 23.12.1994 ”Privind statutul juridic special al Găgăuziei (Gagauz-Yeri)”? Iată ce stabilește articolul 1 (4) al acestei legi: ”În cazul schimbării statutului Republicii Moldova ca stat independent poporul Găgăuziei are dreptul la autodeterminare externă”. Va dori regiunea autonomă găgăuză să se autoproclame republică independentă, fiind recunoscută instantaneu cel puțin de către Rusia și Turcia sau va prefera să devină direct, fără etape intermediare, parte a unuia dintre cele două state, contează mai puțin. Cea ce e de reținut cu grijă e faptul că în timp ce mai multe țări din Vestul Europei se confruntă cu fenomenul secesionismului, precum Spania, Italia, Marea Britanie, de ce s-ar crede că în cazul României lucrurile vor sta altfel?”, adaugă aceasta.
 
Citind amenințările lui Roșca, dar și îndemnurile sugerate de el găgăuzilor în vederea separării de statul din stânga Prutului, fără să vrei îți trec prin minte amenințările de la începutul anilor noăzeci venite dinspre ștabul de la Kremlin, Lukianov, atunci când noi, basarabenii, ceream insistent să ne rupem de URSS: „Dacă vreți independență, trei republici veți avea pe teritoriul vostru!”. Canalia avea în vedere, bineînțeles, teritoriul „controlat de Chișinău”, Găgăuzia și Transnistria.
 
Vom sublinia că servilismul lui Roșca față de interesul rusesc îl întrece aici chiar și pe cel al lui Lukianov. În enunțul provocator al lui Roșca nu este vorba de trei enclave pe teritoriul R. Moldova dacă aceasta dorește tare să se unească cu România, ci de cinci, el având în vedere și „raionul Taraclia populat cu preponderență de către minoritatea bulgară, dar și zone vaste de localități din nordul țării, unde locuiește o numeroasă minoritate ucraineană”.
 
Cam la asta, înțelegem, se reduce toată „teoria lui Dughin” în raport cu România și Republica Moldova, „teorie” promovată insistent de Roșca în ultimii ani pe cele două maluri ale Prutului.
 
Abia astăzi mulți dintre noi realizează ce rol determinant i-a oferit sistemul rusesc de ocupație lui Roșca în diversiunea „Marșul spre sud” din toamna anului 1990, când insul, îmbrăcat în trenciul lui de enkavedist, îi provoca pe găgăuzii și bulgarii de la Comrat, Taraclia și Cahul prin dezordini, tâlhării și focuri de pistol trase de el pe malul Prutului înspre România. Diversiunea în cauză trebuia să se constituie mai târziu, în 1994, în motiv principal și premisă pentru adoptarea Legii ”Privind statutul juridic special al Găgăuziei (Gagauz-Yeri)”, invocată acum de această unealtă a intereselor rusești.
 
De fapt, toată „analiza” „omulețului verde” al lui Putin se reduce la sugestia acestuia adresată unioniștilor de „apropiere față de Rusia”, care „a devenit bastionul dreptei consrvatoare”.
 
„În timp ce în Vestul continentului nostru curentele de opinie și partidele politice axate pe apărarea interesului național sunt prin excelență eurosceptice și antiamericane, pledând concomitent pentru o apropiere față de Rusia, unioniștii, dimpotrivă, sunt eurolatri și americanomani. În timp ce conservatorii autentici ca Pat Buchanan sau Steve Bannon, ca și atâția alții, văd că ”lumea s-a întors cu fundul în sus”, Rusia devenind bastionul dreptei conservatoare, iar SUA – a stângii de factură troțkistă, unioniștii noștri s-au împotmolit până peste cap în mlaștina neoliberalismului și a rusofobiei”, concluzionează Roșca.
 
Cea mai pertinentă replică pe marginea tertipului diversionist „Rusia – bastion al dreptei conservatoare”, cred, este opinia împărtășită de mărturisitoarea Aspazia Otel Petrescu, fiică devotată a Bisericii Ortodoxe Române, care a pătimit timp de paisprezece ani în închisorile comuniste pentru credința în Hristos și iubirea de neam, născută pe 9 decembrie 1923 în localitatea Cotul Ostriței, în Ucraina de astăzi, și trecută la Domnul pe 23 ianuarie 2018.
 
Iată ce spunea această eroină a Rezistenței Anticomuniste într-unul din interviurile acordate presei:
 
„– Ce opinie aveţi despre politica de azi a Rusiei din perspectiva credinţei?
 
– Tot jocul creştin al Rusiei este o capcană KGB-istă. Se vorbeşte despre folosirea ortodoxiei ca mijloc de cucerire a popoarelor răsăritene. Sub comuniști erau două biserici, biserica oprimată şi biserica profitoare. Ei, acum nu! E biserica sfântă, unică și pravoslavnică! Mă gândesc la preoţii noştri buni care spun: “Vai, s-a întors Biserica în Rusia, sfinţii ruşi au revenit în Rusia!”. “Marea” ortodoxie a Rusiei, la care noi ne închinăm astăzi! Au scos sfinţii mari la paradă, l-au sanctificat pe ţar! Totul sub controlul KGB-ului!
 
Am citit profeţiile unui călugăr, care se întâlnesc cu cele ale Sfântului Nicolae Velimirovici, cu privire la ce vor face ruşii la noi, în prima fază a unui posibil război. Vor face prăpăd. Ruşii vor să înghită toată Europa. Vor fi trei imperii, a spus şi Gorbaciov: unul arab, unul eurasiatic şi unul american. Cel euroasiatic, ortodox de „rit vechi”, ar putea fi visul de aur al lui Petru cel Mare. Eu nu am nicio părere proprie în acest domeniu, știu doar că omul propune, dar bunul Dumnezeu dispune.
 
Daniel, din groapa leilor, spunea că cele trei imperii nu se vor mai lipi, aşa cum nu se lipeşte lutul de fier. Deci, oamenii îşi fac planuri, numai că Dumnezeu are planul Lui. În orice caz, dacă se vor încăiera, va fi rău de tot. Ruşii, când vin să cucerească, au metoda lor de luptă: dau drumul oştilor. „Mergeţi, cuceriţi, faceţi ce vreţi, totul e al vostru!”. Aşa au venit şi la noi în timpul celui de-al doilea război mondial: violuri, omoruri, beţie etc.”
 
Ce-ar mai putea răspunde vechea sculă cu ștaif a regimurilor sovietic și rusesc de ocupație pe marginea celor mărturisite de o reprezentantă a Rezistenței Anticomuniste din România când, odată cu trecerea anilor, ies la suprafață tot mai multe amănunte despre implicarea directă a rudelor sale în descoperirea, trădarea, capturarea și „pedepsirea” eroilor Rezistenței Anticomuniste din stânga Prutului după instaurarea puterii bolșevice în Basarabia?
 
Ce-ar mai putea răspunde un ucigaș ordinar, degetul căruia se află încă pe trăgaciul pistolului său de sub haină?

Încă o dată despre Leancă și „planul criminal” pus de el în aplicare

martie 13, 2018 Lasă un comentariu
Aflăm din presă că Iurie Leancă se arată tare scârbit de felul cum sunt interpretate și prezentate de către jurnaliști faptele lui „patriotice” din mandatul său de „simplu prim-ministru”.
Acesta se plânge, cu lacrimi de virgină, că nu-i este înțeleasă și apreciată la justa-i valoare toată munculița lui pentru binele nostru și al Patriei, mai ales atunci când vine vorba de „furtul miliardului”.
El se bate cu amândoi pumnii de pieptul lui tare, de diplomat sovietic, și face spume la gură ca toți jurnaliștii care nu-l înțeleg să înțeleagă că scoaterea, în toamna lui 2014, prin semnătura lui, a miliardelor de lei din rezervele BNM nu a fost furt curat, ci act patriotic de salvare a sistemului bancar și de fericire a populației Republicii Moldova.
În legătură cu insistențele atât de bătătoare la ochi ale unui fost prim-ministru, curat ca lacrima și frumos ca o fată mare, sunt nevoit să revin la concluziile experților Laboratorului de Analiză a Războiului Informaţional şi Comunicare Strategică (LARICS) al Institutului de Ştiinţe Politice şi Relaţii Internaţionale „Ion I. C. Brătianu” al Academiei Române (ISPRI), care, în recentul lor studiu „Furtul miliardului din Republica Moldova – o afacere de stat”, arată următoarele:
„Tot ceea ce s-a întâmplat începând din anul 2013 în sistemul bancar din Republica Moldova a fost o acţiune coordonată a unor grupuri private şi a principalelor instituţii ale statului, în primul rând Ministerul de Finanţe, Guvernul Republicii Moldova, Procuratura Generală şi Banca Naţională a Moldovei, având ca scop extragerea unei sume importante de bani din sistemul bancar şi transferarea acesteia în străinătate, cu predilecţie în legislaţii off-shore, de unde să fie extrem de greu, dacă nu imposibil, de recuperat.”
Referindu-se la acțiunile nemijlocite ale premierului Leancă de atunci, experții LARICS subliniază, în cea de-a doua parte a studiului lor, faptul că aceste acțiuni se constituie într-un adevărat „plan criminal”.
„Premierul Leancă şi guvernatorul BNM Drăguţanu pun în aplicare planul criminal. În anul 2014, în mod fraudulos, Guvernul Leancă împreună cu conducerea Băncii Naţionale a Moldovei (BNM) au hotărât să scoată din conturile BNM suma de 13, 5 miliarde lei moldoveneşti, pe atunci echivalentul unui miliard de dolari, iar banii să-i dea „cu împrumut” băncilor comerciale cu probleme. Pentru aceasta, la data de 13 noiembrie 2014, Guvernul Leancă s-a întrunit într-o şedinţă secretă şi adoptat o hotărâre tot secretă, prin care „creditul” ce urma a fi acordat celor trei bănci, BEM, Banca Socială, Unibank, să fie acordat cu garanţia de stat a Ministerului Finanţelor. Adică în cazul în care cele trei bănci nu restituiau împrumutul de un miliard luat de la BNM, atunci BNM urma să recupereze banii de la Ministerul Finanţelor, adică de la bugetul statului”, scriu experții români.
Aceștia mai precizează următoarele:
„Deși știau că este ilegal, Guvernul Leancă, precum și BNM, au luat o treime din rezerva Băncii Naţionale și au dat-o unor bănci private administrate de către persoane private aflate sub interdicții legale de administrare. Mai mult, BNM a permis și a ignorat transferul acestei sume în intervalul de numai două zile în legislații de tip off-shore! Conform legii Republicii Moldova răspunderea juridică a acestei fapte aparține Guvernului Leancă și Consiliului de Administrație al BNM, în integralitatea sa, în frunte cu guvernatorul Dorin Drăguţanu”.
Anume aceste analize și concluzii trebuie avute în vedere de orice jurnalist care scrie despre activitatea lui Iurie Leancă, și nu „sugestiile” cu iz electoral emanate de acesta prin cățeii săi de presă.

De ce demisia lui Sandu Tănase nu este una „de onoare”

martie 11, 2018 Lasă un comentariu

Deși m-a prins pe un pat de spital în urma „virușilor patogeni” pe care ne este dat să-i înfruntăm, știrea despre demisia lui Sandu Tănase din funcția de ministru al Justiției nu m-a surprins.

E a doua demisie, în câteva luni, a unui „om al legii”, după cea a lui Tudor Panțâru.

Nu contează motivele care au stat la baza acestor demisii.

Și demisia lui Tănase, și cea a lui Panțâru sunt un semn al faptului că „greii din justiția moldovenească” dau bir cu fugiții din anturajul Piticului din Grozești, cel cu apucături și cu iluzii de stăpânitor al Basarabiei.

Tocmai din acest considerent demisia sau demisiile în cauză nu pot fi „de onoare”.

„Demisiile de onoare” ar fi fost de onoare dacă și Tănase, și Panțâru ar fi recunoscut, deschis, în declarațiile de demisie, că instituția fundamentală pe care ei o reprezintă – justiția – a fost siluită și capturată de o grupare banditească care a jefuit sistemul bancar din R. Moldova!

Iar această grupare de tâlhari ordinari se menține la putere doar datorită prezenței în sânul ei a „oamenilor de bine” din cadrul justiției și datorită serviciilor pe care acești „oameni de bine” i le acordă.

În definitiv, demisia lui Tănase și demisia lui Panțâru ne vestesc că puterea lui Plahotniuc se clatină.

Iar când o corabie se scufundă, toți șobolanii fug!

Rămâne acum să vedem cât de mulți șobolani sunt pe această corabie.

Judecătorul Anatol Popovici și cum a înțeles el să apere identitatea românească a Basarabiei. Jurnalul unei mame care şi-a pierdut fiul în războiul de la Nistru

 

 

Fiul meu era judecător. Nu mai ştiu dacă, în 1992, era în vigoare legea asta care le dă protecţie judecătorilor, neobligându-i să lupte la război. Pe el nu l-a putut opri nimeni, pentru că tare voia ca R. Moldova să fie integră, liberă, independentă. S-a dus, iar eu nu l-am putut opri, deşi în mine striga cineva: nu-l lăsa să plece. Dar cum să nu-l las? Eu singură i-am fost învăţătoare în clasele primare şi tot timpul îi spuneam, dar şi altor copii, că noi avem două mame: una-i patria şi una-i mama, şi aşa cum o iubeşti pe mama ta, aşa trebuie să-ţi iubeşti şi patria. Şi eu nu puteam ca atunci când ţara noastră era la greu să-i zic: nu te duce, Anatol. Mi-a fost ruşine să-i zic, căci el m-ar fi dispreţuit.

A plecat la război

Anatol a plecat la război în ziua de 28 mai 1992. Exact în ziua în care se pregătea să plece, eu venisem la ei să văd ce mai fac. Ţin minte că am ieşit amândoi din casă şi am mers de la uşa lor vreo 200 de metri. Foarte tare voiam să-i spun: nu te duce. Mă frigea la inimă, dar mă ţinea o frână. Dacă a decis el, înseamnă că aşa trebuie, deşi el ştia că putea să se întâmple să nu mai vină.

Boris Druţă era colegul lui şi cu două zile mai devreme ştiu că i-a zis: nu ştiu dacă ar fi bine să pleci, că războiul e război şi nu cruţă pe nimeni.
Anatolie a răspuns: da ce să-i facem, dacă nu mă duc eu, nu te duci tu, nu se duce altul, cine ne va apăra ţara de mişei, că moscalii iarăşi vor să ne înnece în sânge? Anatol spunea mereu că istoria noastră este plină de sacrificii şi că toate faptele vitejeşti vor fi puse pe cântarul istoriei şi atunci se va vedea cine a apărat ţara la greu, fără a ezita, şi cine a condus ţara în acele momente grele. Astea toate sunt cuvintele lui, pentru că sunt acolo dovezi scrise de colegii lui de lucru.

Cine a fost Anatol Popovici

A fost un patriot desăvârşit. El a citit foarte mult în copilărie. În clasa a 8-a nu mai avea ce citi. Terminase de citit din biblioteca şcolară, din aia sătească şi după aia lua cărţi de la un profesor de limba franceză, care avea nişte cunoştinţe în Anglia, în America, care îi aduceau cărţi cu grafie latină. Anatol atunci le citea şi cu mare secret le întorcea înapoi, ca să nu ştie nimeni, că erau timpuri în care te temeai să zici ceva. Şi acum cam tot aşa este, că dacă zici, cred că suntem luaţi la creion. A fost un elev bun şi student eminent la drept, soţ exemplar, un tată iubitor, avea doi băieţei când a plecat la război. Pe 16 martie 1992, împlinise 30 de ani.

Citește mai mult: https://www.zdg.md/editia-print/social/jurnalul-unei-mame-care-si-a-pierdut-fiul-in-razboiul-de-la-nistru

Foto: https://www.timpul.md/articol/video-timpul-md-durerea-ne-uneste-21117.html

Constantin Corneanu: LISTA KGB-ului PENTRU REPUBLICA MOLDOVA

februarie 25, 2018 Un comentariu

                                                                        Mihail Gorbaciov, Vladimir Putin, perestroika

Pe 27 mai 1988 se va desfăşura Adunarea Generală a scriitorilor din RSSM care va considera ca fiind incompetentă şi nereprezentativă delegaţia din partea PCM la Conferinţa a XIX-a de la Moscova şi îi va cere lui Mihail S. Gorbaciov „să reprezinte interesele intelectualităţii de creaţie moldoveneşti şi ale tuturor forţelor din republică ce aderă la restructurare“.

Uniunea Scriitorilor din RSSM îşi manifesta disponibilitatea de „a se alinia în frontul democratic unic alături de revoluţionarul PCUS – partidul restructurării” şi cerea să fie invitaţi la Conferinţă „scriitorii comunişti moldoveni I. Hadârcă şi D. Matcovschi”. Totodată, Adunarea Generală a Uniunii Scriitorilor din RSSM va decide crearea unei Mişcări Democratice din Moldova în susţinerea Restructurării (MD) ceea ce va genera constituirea ad-hoc a unui grup de iniţiativă care urma să pregătească o adunare a intelectualilor de creaţie şi din sfera ştiinţei care urmau să elaboreze programul de activitate al MD. Pe 3 iunie 1988, în prezenţa reprezentanţilor CC al PCM, s-a desfăşurat şedinţa de constituire a MD-ului, alegerea organelor de conducere şi s-a dat publicităţii un Apel către Conferinţa a XIX-a a PCUS. În jurul apariţiei şi activităţii acestei Mişcări Democratice din Moldova în susţinerea Restructurării există numeroase controverse, mai ales în perspectiva creării Frontului Popular din Moldova la sugestia Grupului de iniţiativă al MD-ului şi a evoluţiilor acestuia pe scena politică de la Chişinău, care confirmă teoria istoricului Françoise Thom că, în fond, perestroika a fost mai curând o lovitură de stat în interiorul conducerii politice a URSS, desfăşurată cu încetinitorul şi care se va manifesta vizibil din ce în ce mai des în anii 1990-1991, pentru a culmina cu puciul din 19 august 1991.

Moscova voia dizolvarea RSSM

Istoricul Anatol Moraru susţine că evoluţia evenimentelor din RSSM a provocat nemulţumire şi îngrijorare la Moscova, ceea ce a determinat sosirea în RSSM, în aprilie 1988, a lui Viktor M. Cebrikov, fost preşedinte al KGB în perioada 1982-1988, care îndeplinea în acele momente funcţia de secretar al CC al PCUS şi responsabil în faţa Biroului Politic al CC al PCUS de activitatea KGB, Ministerului de Interne şi Ministerului Apărării al URSS. Foarte probabil că istoricul Anton Moraru se referă, în fapt, la vizita din februarie 1989 de la Chişinău a ex-preşedintelui KGB. „La întâlnirea cu dumnealui m-a impresionat mai mult calmul cu care explica situaţiile nedorite, apărute ca derivate ale restructurării, pe de o parte, şi convingerea în necesitatea promovării în continuare a restructurării, pe de alta. Poate că cineva dintre ai noştri aştepta indicaţii de a lua măsuri dure pentru a face ordine. V. Cebrikov însă ne sfătuia să utilizăm metode politice în soluţionarea nedumeririlor, să ne întâlnim mai des cu reprezentanţii organelor de informare în masă şi ai uniunilor de creaţie, să îmbunătăţim munca ideologică cu masele, foarte atent să tratăm relaţiile interetnice”, mărturisea fostul preşedinte al Republicii Moldova, Mircea Snegur.

Secretarul CC al PCUS, Viktor M. Cebrikov, va cere activului de partid şi de stat de la Chişinău să rezolve problemele legate de limba moldovenească, menţionând faptul că „«Centrul» nici într-un fel nu constrânge organele republicane în această privinţă” astfel încât „«Limba naţională trebuie dezvoltată», – a specificat dumnealui (Viktor M. Cebrikov – n. n.), – «iar limba rusă trebuie învăţată»”. Istoricul Anton Moraru este de părere că după evaluarea situaţiei din RSSM, Viktor M. Cebrikov a propus CC al PCUS, printr-un raport special secret, în ceea ce priveşte viitorul RSSM, să se revină la „Planul X”, elaborat de către Leonid I. Brejnev încă din anii 1950-1952, care prevedea menţinerea sub control total a raioanelor din stânga Nistrului, prin intermediul forţelor armate sau a celor paramilitare, cu scopul de a controla, astfel, 2/3 din potenţialul economic al RSSM în cazul unei apropieri tot mai accentuate de România, chiar posibil o unire politică în condiţiile unei dezintegrări a URSS. În timpul lucrărilor Congresului Deputaţilor Poporului al URSS, din 21-24 decembrie 1989, delegaţia RSSM a avut o întâlnire, în prezenţa preşedintelui URSS, Mihail S. Gorbaciov, cu Anatoli I. Lukianov, preşedintele Sovietului Suprem al URSS, care a comunicat că RSSM va putea deveni independentă, însă cu cinci regiuni autonome: găgăuză, nistreană, rusă, ucraineană şi românească. Capitala va fi la Chişinău şi nu va avea frontieră comună cu România. În 1990, presa sovietică a publicat un proiect de federalizare a RSSM, ceea ce a fost o primă recunoaştere a faptului că liderii politici de la Kremlin doreau fărămiţarea şi dizolvarea RSSM. Totodată, Viktor M. Cebrikov va avea şi o serie de întâlniri cu unii „neformali”, după cum susţine istoricul Anton Moraru.

 

Crearea Fronturilor Naţionale

Referindu-se la rolul şi locul acestor „neformali” în contextul evoluţiilor evenimentelor din URSS, istoricul american Charles King consemna: „Mişcările neoficiale considerau şi ele politica lui Gorbaciov – glasnosti şi perestroika – un instrument împotriva conservatorilor locali. Adresându-se direct Moscovei şi înfăţişându-se drept avangardă locală a reformei, conducătorii acestor mişcări sperau să evite contactele cu conducerea de partid a republicii şi să pună bazele renaşterii culturii naţionale în cadrul restructurării politice şi economice”. Apariţia Fronturilor Populare a fost generată ca urmare a întrunirii, într-o vilă de la periferia Moscovei, în martie 1988, unui mic grup de experţi şi de responsabili ai PCUS care vor încerca să pună la punct o politică naţională coerentă. Pe 6 martie 1988, juristul Boris Kuraşvili, un apropiat al lui Alexandr N. Iakovlev, va publica în Nouvelles de Moscou un articol intitulat „Trebuie să formăm fronturi naţionale?”. Unul dintre iniţiatorii Frontului Popular din Azerbaidjan, Hikmet Hadjizadeh, avea să mărturisească: „Înţelesesem că, singure, republicile baltice nu ar fi creat niciodată această breşă: deci exista încuviinţarea de sus şi acest fapt ne-a hotărât. Speranţa că vom profita de breşă a pus stăpânire pe noi”.

În aprilie 1988, Uniunea Scriitorilor din Estonia a formulat în plenul Adunării sale generale platforma viitorului Front Popular Estonian, iar pe 1-2 iunie 1988 se va lansa Mişcarea de Emancipare Naţională din Letonia, urmată de constituirea în aceeaşi lună a Mişcării Naţionale Lituaniene Sajudis. Între 11-12 iunie 1988, la Lvov, reprezentanţi ai mişcărilor naţionale democratice din Ucraina, Letonia, Lituania, Estonia, Armenia şi Georgia au format un Comitet de coordonare al Mişcărilor Naţionale ale popoarelor din URSS. Pe 7 iulie 1988 s-a întemeiat Frontul Democratic pentru Perestroika (RUH) în Ucraina. Alexandr N. Iakovlev va efectua o călătorie la Riga şi Vilnius, în perioada 2 – 14 august 1988, în cursul căreia Moscova va da undă verde Fronturilor Populare. În pofida faptului că se născuseră cu acceptul şi sub oblăduirea PCUS şi al KGB, totuşi, curând, Fronturile Populare vor scăpa repede de sub influenţa PCUS, elaborându-şi propriile strategii şi devenind sursa unor veritabile partide politice.

                                                    Manifestaţie pentru independenţa Estoniei (1989)

 

Lista KGB-ului pentru Republica Moldova

Naşterea mişcărilor „neformale” în spaţiul RSSM reprezintă un subiect extrem de delicat şi generator de mari semne de întrebare în condiţiile apariţiei articolului lui Nicolae Dabija în săptămânalul Literatura şi Arta din 15 aprilie 2004, respectiv Killerii redeşteptării naţionale. Articolul a fost inspirat de descoperirea unui document în Arhiva Organizaţiilor Social-Politice a Republicii Moldova (4-bo, nr. 2309, 15.08.1988, Fondul 51, inv. 73, D. 210, f. 5 – 6.) referitor la cele petrecute la Chişinău cu ocazia vizitei maiorului Alexandr Şevciuk din KGB. În august 1988, maiorul Alexandr Şevciuk, ofiţer al KGB-ului din Moscova, specializat în problema Mişcărilor Naţionale din republici, va sosi la Chişinău cu misiunea de a investiga MD-ul, şi, totodată, de-a realiza „o pătrundere mai adîncă în structurile organizatorice ale acestor mişcări – opinează istoricul Anton Moraru -, monitorizarea liderilor şi controlul asupra lor, iar în caz de necesitate şi compromiterea lor sau neutralizarea lor politică”. Referindu-se la MD din RSSM, istoricul Hélène Carrère d’Encausse consemnează: „La început Mişcarea democratică pentru perestroika, fondată la 3 iunie 1988, pare să se înscrie în rândul mişcărilor încurajate, dacă nu chiar inspirate de putere”.

În Arhiva Organizaţiilor Social-Politice a Republicii Moldova s-a descoperit o listă propusă CC al PCM, pe 15 august 1988, de către maiorul KGB Alexandr Şevciuk, cu sprijinul filialei locale a KGB-ului în care sunt nominalizate o serie de persoane demne de încredere şi care ar trebui să se afle în conducerea MD-ului, cu acordul CC al PCM. Lista a fost prezentată CC al PCM cu menţiunea (Совершенно секретно Особая папка Экземпляр Nr. 2/Strict secret. Mapa specială. Exemplarul nr. 2), documentul fiind elaborat doar în două exemplare. Pe listă figurează următoarele persoane:

1) Balmuş Pavel – angajat al „Goscomizdat” al RSSM;

2) Braga Fiodor Ivanovici – colaborator al Muzeului de arte al RSSM;

3) Brodschi Aleksandr Markovici – corector al revistei „Steluţa”, membru al conducerii Uniunii Scriitorilor din RSSM;

4) Bulimaga Leonid Efimovici – colaborator ştiinţific superior al Institutului de Limbă şi Literatură al AŞ RSSM;

5) Burcă Serghei Fiodorovici – colaborator al Muzeului Republican de Literatură „D. Cantemir”;

6) Grozavu Piotr Nicolaevici – redactor-şef al postului naţional de radio din cadrul Companiei de Stat Teleradio a RSSM;

7) Dediu Ivan Ilici – profesor la catedra de zoologie din cadrul Universităţii de Stat din Chişinău „V. I. Lenin”, membru al PCUS;

8) Deordiţa Ion Fedoseevici – membru al conducerii Uniunii Scriitorilor a RSSM, membru al PCUS;

9) Efremov Valeri Gheorghievici – adjunctul redactorului-şef al Enciclopediei Sovietice Moldoveneşti;

10) Zagaevschi Virgiliu Valentinovici – student al anului IV al Facultăţii de Jurnalistică din cadrul Universităţii de Stat din Chişinău „V. I. Lenin”;

11) Chicot Mihail Eremeievici – adjunctul şefului Departamentului Financiar-Agricol al Procuraturii RSSM, membru al PCUS;

12) Kosarev Valeri Dimitrievici – şef de Departament în cadrul revistei „Kommunist Moldoaviy”, membru al PCUS, adjunctul secretarului organizaţiei de partid pe probleme de ideologie;

13) Malarciuc Gheorghii Pavlovici – corespondentul săptămânalului „Literaturnaya Gazeta” în RSSM, membru al PCUS;

14) Marian Boris Tihonovici – scriitor, membru al conducerii Uniunii Scriitorilor a RSSM;

15) Mândâcanu Alla Vladimirovna – corectorul revistei „Scânteia Leninistă”;

16) Nastas Vasili Andreevici – şef de departament la ziarul „Tinerimea Moldovei”;

17) Reider Vladislav Moiseevici – corespondentul ziarului „Ştiinţa” al AŞ a RSSM;

18) Rotaru Piotr Ignatievici – colaborator ştiinţific superior al redacţiei Enciclopediei Sovietice Moldoveneşti, membru al PCUS, secretarul organizaţiei de partid;

19) Roşca Iuri Ivanovici – colaborator ştiinţific al Muzeului Republican de Literatură „D. Cantemir”;

20) Fusu Mihail Dmitrievici – actor la teatrul „Luceafărul”;

21) Tănase Constantin Mihailovici – colaborator ştiinţific superior al Institutului de Limbă şi Literatură al AŞ a RSSM, membru al PCUS;

22) Ţurcan Ivan Afanasievici – colaboratorul Muzeului Republican de Literatură „D. Cantemir”, membru al PCUS;

23) Ţurcanu Andrei Afanasievici – colaborator ştiinţific al Institutului de Limbă şi Literatură al AŞ a RSSM (menţiunea membru al PCUS este tăiată cu pixul);

24) Cernenco Fiodor Constantinovici – juristul direcţiei „Moldliftomontaj”, membru al PCUS;

25) Ciobanu Ion Iacovlevici – şeful catedrei Limbi străine din cadrul Conservatorului de Stat, membru al PCUS.

                                                                               Cenaclul „Alexei Mateevici”, 1988

 

În dosarul din Arhiva Organizaţiilor Social-Politice a Republicii Moldova se mai află un document, nesecret, privind componenţa activului MD-ului, respectiv:

1) Mihail Dinu Fiodorovici – corespondentul ziarului „Literatura şi Arta”;

2) Sandulachi Piotr Aurelovici – colaborator ştiinţific superior al Institutului de Istorie „I. Grosul” al AŞ a RSSM;

3) Brodschi Aleksandr Markovici – corectorul revistei „Steluţa”, membru al conducerii Uniunii Scriitorilor a RSSM;

4) Bulimaga Leonid Efimovici – colaborator ştiinţific superior al Institutului de Istorie al AŞ a RSSM;

5) Burca Serghei Fiodorovici – şef de Departament în cadrul Muzeului Republican de Literatură „D. Cantemir”;

6) Grozavu Piotr Nicolaevici – şeful Departamentului Radio din cadrul Companiei de Stat Teleradio a RSSM;

7) Dediu Ivan Ilici – profesor la Catedra de Zoologie din cadrul Universităţii de Stat din Chişinău „V. I. Lenin”;

8) Efremov Valeri Gheorghievici – adjunctul redactorului-şef al Enciclopediei Sovietice Moldoveneşti;

9) Zagaevschi Virgiliu Valentinovici – student al anului V al Facultăţii de Jurnalistică din cadrul Universităţii de Stat din Chişinău „V. I. Lenin”;

10) Chicot Mihail Eremeievici – adjunctul şefului Departamentului Financiar-Agricol al Procuraturii RSSM;

11) Kosarev Valeri Dimitrievici – şef de Departament în cadrul revistei „Kommunist Moldoaviy”, adjunctul secretarului organizaţiei de partid pe probleme de ideologie;

12) Malarciuc Gheorghii Pavlovici – corespondentul săptămânalului „Literaturnaya Gazeta” în RSSM;

13) Marian Boris Tihonovici – scriitor, membru al conducerii Uniunii Scriitorilor a RSSM;

14) Gheorghiţa Ion Teodoseevici – membru al conducerii Uniunii Scriitorilor a RSSM, activitate de creaţie;

15) Mândâcanu Alla Vladimirovna – corespondentul revistei „Scânteia Leninistă”;

16) Nastas Vasili Andreevici – şef de Departament la ziarul „Tinerimea Moldovei”;

17) Reider Vladislav Moiseevici – corespondentul ziarului „Ştiinţa” al AŞ a RSSM;

18) Rotaru Piotr Ignatievici – colaborator ştiinţific superior al redacţiei Enciclopediei Sovietice Moldoveneşti, secretarul organizaţiei de partid;

19) Roşca Iuri Ivanovici – colaborator ştiinţific superior al Muzeului Republican de Literatură „D. Cantemir”;

20) Fusu Mihail Dmitrievici – actor la teatrul „Luceafărul”;

21) Tanas Constantin Mihailovici – colaborator ştiinţific superior al Institutului de Limbă şi Literatură al AŞ a RSSM;

22) Ţurcanu Andrei Afanasievici – colaborator ştiinţific al Institutului de limbă şi literatură al AŞ a RSSM;

23) Cernenco Fiodor Constantinovici – juristul direcţiei „Moldliftomontaj”;

24) Ciobanu Ion Iacovlevici – şeful catedrei Limbi străine din cadrul Conservatorului de Stat;

25) Ghimpu Mihail Fiodorovici – consultantul juridic al trustului „Speţstroimehanizaţia”.

Prezenţa acestor cetăţeni ai RSSM pe listele întocmite de către KGB-ul de la Moscova, în acord cu cel de la Chişinău, şi CC al PCM nu relevă faptul, în mod automat, că aceştia erau agenţi secreţi sau informatori ai KGB, însă se bucurau de o încredere aparte. În numele acestei „încrederi” se miza pe ei, de către CC al PCM şi KGB, pentru a conduce şi influenţa acţiunile MD-ului. Menţionez faptul că cele două liste aflate în Arhiva Organizaţiilor Social-Politice a Republicii Moldova au fost publicate integral de către jurnalistul Petru Poiată în articolul intitulat Lustraţia, sperietoare pentru oamenii ruşilor din cotidianul FLUX (30 iunie 2006). În volumul realizat de către PPCD-ul lui Iurie Roşca (Documente şi materiale.1988-1994, vol. 1, Chişinău, 2008, p. 28-29) se află publicată o Lista de persoane din Sfatul Mişcării Democratice pentru Susţinerea Restructurării, propusă la 3 iunie 1988 (Grupul de iniţiativă). Pe listă se aflau:

1) Grigore Vieru, poet;

2) Andrei Ţurcanu, poet, critic literar;

3) Dumitru Matcovschi, poet, redactor-şef al revistei „Nistru”;

4) Mihai Grecu, pictor;

5) Alexandr Brodschi, poet, traducător;

6) Dumitru Tanasoglu, scriitor;

7) Ion Hadârcă, poet;

8) Sergiu Burcă, şef de secţie la Muzeul „D. Cantemir”;

9) Iurie Roşca, colaborator la Muzeul „D. Cantemir”;

10) Vasile Năstase, jurnalist;

11) Ion Ţurcanu, candidat în ştiinţe istorice, redactor-şef la editura „Cartea moldovenească”;

12) Ion Dediu, doctor, profesor, şeful catedrei de ecologie (Universitatea de Stat);

13) Leonida Lari, poetă;

14) Virgil Zagaievschi, jurnalist;

15) Nicolae Dabija, poet;

16) Valeri Kosarev, jurnalist, şef de secţie la revista „Comunistul Moldovei”.

                                                                                   O voce a conştiinţei naţionale, poeta Leonida Lari

                                                                                        Poetul Grigore Vieru la Putna (1989)

Pe lista maiorului KGB Alexandr Şevciuk nu se aflau Grigore Vieru, Dumitru Matcovschi, Mihai Grecu, Ion Hadârcă, Leonida Lari şi Nicolae Dabija. KGB-ul din Moscova nu dorea ca aceştia să mai facă parte din conducerea Mişcării de Renaştere Naţională. Rezultatul final al operaţiunii maiorului KGB Alexandr Şevciuk rămâne, totuşi, învăluit în mister… iar pe 20 mai 1989, în Sala Mare a Uniunii Scriitorilor îşi va deschide lucrările Con­gresul de constituire a Frontului Popular din Moldova (FPM), convocat de Grupul de Iniţiativă al MD-ului. Congre­sul a adoptat în unanimitate Hotărârea privind crearea Frontului Popular din Moldova, Programul şi Statutul FPM şi a ales un Consiliu al FPM, format din 82 de persoane. În Comitetul Executiv al FPM au intrat Gheorghe Ghimpu, Mihai Ghimpu, P. Gusac, Nicolae Costin, A. Plugaru, Iurie Roşca, Ion Ha­dârcă, A. Ţurcanu, A. Şalaru.  

Sursa: adev.ro/o3q31b

 

Constantin Corneanu este un istoric și specialist român în geopolitică. Este membru fondator și președintele Consiliului Director al Asociației Europene de Studii Geopolitice și Strategice “Gheorghe I. Brătianu” (AESGS) din septembrie 2009. Anterior fondării AESGS, a fost consilier în cadrul Oficiului Guvernului României pentru Gestionarea Relațiilor cu Republica Moldova (1 iunie 2004 – 31 iulie 2007) și jurnalist la Trustul de Presă al Ministerului Apărării Naționale în cadrul redacției TV Pro-Patria (1999 – 2000) și la Observatorul Militar (2000 – 2004). Are o experiență de peste 15 ani în domeniul analizei relațiilor internaționale, aria sa de expertiză incluzând afaceri externe și politici de securitate, cu precădere în spațiul ex-sovietic, precum și relația dintre Republica Moldova și România. Este doctor în istorie din 2003 cu o teză legată de geopolitica României în epoca celui de Al Doilea Război Mondial. A absolvit Colegiul Național de Apărare (1998) și Facultatea de Istorie (1994) a Universității București. A publicat lucrările: Sub povara marilor decizii (ediția a I-a la Editura Scripta, București, 2007 și ediția a II-a la Editura Cetatea de Scaun, Târgoviște, 2013); Victorie însângerată. Decembrie 1989 (Editura Cetatea de Scaun, Târgoviște, 2014), precum și numeroase articole științifice apărute în revistele Europa XXI, Revista de Istorie Militară, Document (Buletinul Arhivelor Militare Române), Dosarele Istoriei, Istorie și Civilizație, Historia, Lumea Magazin. A fost nominalizat la Marele Premiu al Clubului Român de Presă pentru talk-show pe anul 2000 cu  producția de televiziune Balcanii în flăcări. Co-editor al volumului Prăbușirea Imperiului Sovietic. „Lecții” în retrospectivă (Editura Cetatea de Scaun, Târgoviște, 2012). În perioada 1 martie 2010 – 10 august 2015 a fost cercetător în cadrul Institutului Revoluției Române din Decembrie 1989 și membru al Consiliului Științific al acestei instituții. A publicat numeroase studii, articole și editoriale dedicate Revoluției Române din Decembrie 1989 din calitatea de cercetător și Director Editorial al publicației Caietele Revoluției (2012). Membru al Clubului Militar Român de Reflecție Euroatlantică.  (https://ro.wikipedia.org/wiki/Constantin_Corneanu)