Despre dragoste la basarabeni

Azi la Biserică (la Biserica noastră românească din cadrul Mitropoliei Basarabiei) un bun creștin de-al nostru a prins a chema lumea („cei cu pașapoarte românești”, spunea el), pe neașteptate, să voteze la europarlamentarele din 26 mai pentru un anume candidat al unui anume partid politic românesc.

Bine că preotul l-a atenționat să-și ogoiască elanul său electoral și să-și caute de rugăciune către Mântuitorul Nostru Iisus Hristos întru sănătatea și mântuirea tuturor românilor.

Întâmplarea de azi mi-a readus gândul care mă frământă de mai multă vreme:

Câtă vreme Basarabia și celelalte teritorii românești înstrăinate rămân a fi înstrăinate, lăsați-ne un pic (pe noi, românii de dincoace de Prut care am reușit, de bine, de rău, să ne redobândim cetățenia română) cu alegerile de tot felul organizate pe teritoriul actual al României, inclusiv cu europarlamentarele de duminica viitoare!

Nu ne fragmentați politic de la București, că suntem dezbinați destul pe aceleași criterii de aici de la Chișinău!

Urmările acestei stări de fapt sunt pe față: după aproape 30 de ani de când tot căutăm să revenim la sânul României, ne-am ales cu nicio componentă de respirație națională, românească, în parlamentul de la Chișinău!

Lăsați-ne să putem a ne uni noi, basarabenii, așa cum am fost în stare, în anii nouăzeci, a ne strânge unul lângă altul în demersul nostru românesc.

Am fost mult mai uniți pentru că ne unea sentimentul nostru românesc!

Iar sentimentul românesc, de unire cu Țara, în Basarabia, ca și în celelalte teritorii românești înstrăinate, nu poate avea culoare politică!

Dacă tot vreți cu tot dinadinsul ca Basarabia să vă susțină la europarlamentare, desemnați, toți laolaltă, un singur candidat pentru Basarabia ca să-l sprijinim din toată inima noastră!

„Turnul Babilonului” în care au intrat Sergiu Mocanu și „prostul satului”

L-am auzit aseară pe fostul meu coechipier politic, Sergiu Mocanu, justificându-se în fața unui „mare intelectual”, am înțeles, care l-ar fi învinuit pe el că este „împotriva rușilor”. Iată ce spunea Mocanu în intervenția sa săptămânală online:

„Eu nu sunt naționalist! Eu sunt un om de dreapta. Pentru mine contează foarte mult identitatea mea personală. Eu am o identitate personală ca om. Identitatea mea și profilul meu este de român. Eu consider atașamentul sau apartenența mea față de o națiune una doar culturală, nu și de sânge și detest orice naționalism care la noi ajunge până la rasism”.

Înțelege cineva ce se întâmplă cu Sergiu Mocanu?

Eu unul rămân îngrijorat: cum poți să aparții nației tale „doar cultural”? Ce instituție medicală i-a dat lui Sergiu Mocanu un asemenea verdict în urma analizelor sale „de sânge”?

Mi-am dat seama aseară, urmăridu-l pe Sergiu, cât de mult seamănă el acum cu „prostul satului”, cum îl numește dânsul pe A. Năstase, care se bătea cu pumnul în piept, în toiul campaniei pentru Primăria Chișinăului, la un canal tv din Rusia, că nu este unionist, adică, nu este român!

Fără să vreau, îmi vine în minte un citat al unuia dintre cei mai profunzi naționaliști români, Petre Țuțea, care spunea așa:

„Eu, ca naţionalist, am gândit multă vreme că naţiunea e punctul terminus al evoluţiei universale. Când dispar popoarele, intrăm în Turnul Babilonului”.

Iar „Turnul Babilonului” din zilele noastre, după cum spune un mare duhovnic, „nu este o clădire de piatră sau de cărămidă, ci goana cea nebună după născociri”!

Este Turnul deznădejdii, al lepădării de Dumnezeu, de Biserica Ortodoxă Română, pe care același Sergiu Mocanu o combătea în toamna lui 2018 îndemnându-i sârguincios pe basarabeni să-i boicoteze Referendumul pentru Familie! Vă mai amintiți?

Dar, vorba lui Mihai Eminescu, simbolul central al românismului, „cine-o combate pe ea (Biserica Răsăriteană – n.a.) şi ritualurile ei poate fi cosmopolit, socialist, republican universal şi orice i-o veni în minte, dar numai român nu e.”

Părerea mea, pe scurt, este că atât Sergiu Mocanu, cât și „prostul satului”, care umblă acum haihui prin Europa, în loc să-și pună osul la construirea majorității de guvernare fără socialiștii lui Dodon, au intrat în Turnul Babilonului de unde, din păcate, nu mai au nicio ieșire.

Este Turnul celor cărora le este rușine de apartenența la marea și viguroasa nație românească, adică Turnul rătăciților care au în cap argumentația otrăvită a corifeilor Școlii de la Frankfurt, Turnul progresiștilor și neomarxiștilor.

Anume pe acești rătăciți îi avea în vedere Grigore Vieru atunci, în timpul regimului bolșevic de ocupație, când scria:

Da, urãsc pe mancurt.

Mi-i dragã doina prin care exist.

Nu mã târâi slugarnic.

Pe scurt,

Sunt na-ți-o-na-list!

Inima iubitoare a lui Mihai Ungureanu

 

Aflu cu nespusă durere în suflet de plecarea în ceruri, în această dimineață, a unuia dintre prietenii mei dragi, Mihai Ungureanu.

Ne cunoșteam de mai mulți ani, de la istoricele proteste anticomuniste din iarna-primăvara anului 2002, când Mihai era prezent acolo, în Orășelul Libertății, aproape zilnic, alături de foștii lui elevi și studenți.

Ne-am revăzut în iarna lui 2015 la AGEPI (Agenția de Stat pentru Proprietatea Intelectuală), când eu eram angajat, după mai multă vreme de căutare a unui loc stabil de muncă, în calitate de redactor în această instituție, iar Mihai ocupa o funcție de specialist în secția invenții.

Zilele trecute mă suna din spital. Mi-a vorbit îndelung, amărât, de încercările și sentimentele trăite în urma unei reforme începute la AGEPI, când i se dăduse de înțeles că trebuie să plece, chiar dacă funcția exercitată de el până în momentul inițierii reformei nu a fost supusă lichidării.

Nu era supărat pe nimeni! Nu a vorbit de rău pe niciunul dintre cei care l-au făcut să sufere!

A suferit în taină unul dintre cele mai crunte sentimente, cel al abandonării!

A suferit și i-a iertat pe toți. Ca un adevărat creștin.

Zâmbetul de pe chipul lui și lumina din ochi erau zâmbetul și lumina din Inima lui iubitoare!

Hristos a Înviat, Mihai!

Dumnezeu să te ierte și să te aibă în ceata celor drepți!

Vinieta separatiștilor ca „dinamică pozitivă” a lui Frattini

Reprezentantul special al OSCE pentru procesul de reglementare transnistreană, Franco Frattini, care a efectuat o vizită la Chișinău, se arată încântat de „dinamica pozitivă în procesul de reglementare în beneficiul oamenilor de pe ambele maluri ale Nistrului”!

Care „dinamică pozitivă”, bă, slugă a lui Putin ce ești?

Cel mai mare deserviciu adus basarabenilor în „soluționarea diferendului transnistrean” este cel al OSCE, organizație parazitară controlată sută la sută de Moscova!

„Vinieta” pentru basarabeni introdusă de separatiștii lui Putin de la Tiraspol este tocmai rezultatul acțiunilor OSCE îndreptate împotriva intereselor naționale ale Republicii Moldova și în favoarea Moscovei săvârșite în ultimele luni de zile prin „reprezentantul său special” Frattini, care este o unealtă a lui Putin!

Iată ce înseamnă să transpui în practică prevederile așa-numitului „pachet Berlin-plus”.

Iată ce înseamnă să cedezi Tiraspolului elemente de statalitate cum sunt aplicarea apostilei pe diplomele de studii emise de separatiști sau mecanismul de participare a vehiculelor din stânga Nistrului în traficul internațional.

Iată ce înseamnă, în cele din urmă, să înlocuiești în chip criminal Legea Republicii Moldova din 22 iulie 2005 cu privire la statutul localităților din zona transnistreană, care prevede întâi și-ntâi retragerea definitivă a trupelor ruse și a armamentului rusesc din stânga Nistrului (îmi amintesc cum deputații doamnei Merkel erau trimiși la Chișinău pentru a ne convinge pe noi, deputații creștin-democrați care am inițiat această lege și am promovat-o obținând votarea ei de către comuniștii lui Voronin după ce l-am susținut pe acesta la 4 aprilie 2005, să abrogăm actul în cauză!), cu „pachetul Berlin-plus”, lăudat de Dodon!

„Pro-europeni” cu Dodon la braț

Cum să-mi facă dreptate cei de la ACUM care se află în negocieri cu „deputații PSRM” îmbarcați în avionul de Moscova?

Un partid ajuns în Parlament cu lozinci europeniste dar mergând la braț cu Dodon nu are cum să fie „partid pro-european”!

Doar faptul că cei de la ACUM și-au anunțat intenția să constituie o majoritate parlamentară cu Dodon și Greceanâi îl pune în gardă pe orice om de bună credință.

Niciodată umflații în pene nu au avut câștig de cauză!

Când vii să-mi spui că A. Năstase tre să fie președinte de Parlament, iar Maia – prim-ministru, în situația în care ai doar 26 de mandate, asta înseamnă că îți este în cot de țara asta și de alegătorii ei.

Așa procedează doar iresponsabilii și inconștienții ajunși din întâmplare cu mandat de deputat!

Iar iresponsabilii și inconștienții ajunși din întâmplare cu mandat de deputat sunt atât de infatuați încât nu sunt în stare a realiza că în cazul unor alegeri anticipate pur și simplu nu se vor mai alege cu mandat de deputat.

Dacă voiești sincer să-ți înlături oponentul de la putere, arată lumii că ești în stare de un lucru: să nu fii infatuat!

Adică, să nu te umfli în pene!

Niciodată umflații în pene nu au avut câștig de cauză!

De ce nu pot să-mi iau rămas bun de la regretatul regizor și jurnalist Viorel Mardare în biserica lui Ciuntu

Am aflat cu multă durere în suflet de plecarea din această viață a cunoscutului și mult prea tânărului regizor și jurnalist Viorel Mardare, care a pierdut lupta cu boala crâncenă de care suferea.

 

Dar și mai îndurerat mă simt în această zi de duminică, 10 martie 2019, când sunt anunțat de presă să vin să-mi iau rămas bun de la regretatul om de cultură din Basarabia la „Biserica Teodora de la Sihla” din centrul Chișinăului.

 

„Prietenii și cei care l-au cunoscut pe regretatul regizor și jurnalist Viorel Mardare sunt așteptați astăzi, începând cu ora 17.30, la Biserica Teodora de la Sihla…”, scriu agențiile de știri.

 

La noi, la români, trupul celui trecut la Domnul stă, înainte de înmormântare, în biserică pentru a i se face priveghiul creștinesc, o împreună-petrecere sau priveghere a rudelor, prietenilor și cunoscuților adormitului, care are menirea de a-l conduce pe acesta prin rugăciune pe drumul său spre veșnicie.

 

Dar priveghiul creștinesc, la noi, la românii ortodocși, poate avea loc doar într-o biserică ortodoxă canonică, nicidecum în una necanonică sau fals ortodoxă și fals românească, așa cum este biserica preotului Ioan Ciuntu!

 

Celor neinformați, le amintesc următorul lucru:

 

Biserica lui I. Ciuntu din centrul Chișinăului nu face parte din Mitropolia Basarabiei, deci nu este românească!

 

Aceasta a fost înregistrată la Ministerul Justiției al Republicii Moldova la 17 Ianuarie 2014 cu denumirea „cultul religios Mitropolia Chişinăului şi a Moldovei de Răsărit”. Potrivit presei de atunci, „numele lui Ioan Ciuntu nu apare în nici unul din documentele juridice legalizate, însă printre „fondatorii pioşi”figurează Elvira Ciuntu, nevasta-preoteasă a parohului bisericii „Sf. Teodora de la Sihla“, și fiica sa, Ina Ciuntu. Acest demers bizar, suspect nu miroase deloc a smirnă şi tămâie, ci mai curând a… altceva, chiar și a unui atac de tip raider asupra Bisericii Ortodoxe”.

 

Conform actelor legalizate, sediul acestui „nou cult” se află într-un… apartament, care i-ar aparţine unui anume Gheorghe Vasiliu, care ar fi fost ales drept „preşedinte” al acestei „Mitropolii”.

 

Potrivit Mitropoliei Basarabiei, „unul din scopurile apariţiei acestui nou „cult” este subminarea activităţii Mitropoliei Basarabiei şi denigrarea Întâistătătorului ei”.

 

Anume din aceste considerente de mai bine de zece ani ierarhii Mitropoliei Basarabiei nu slujesc la biserica „Sfântul Teodor Tiron şi Sfânta Teodora de la Sihla”.

 

„Noul cult religios”, în spatele căruia se află preotul Ioan Ciuntu, are alte scopuri decât cele creștinești…

 

„Preotul Ioan Ciuntu şi-a format o mitropolie nerecunoscută de nimeni. Este, pur şi simplu, o organizaţie acceptată de Ministerul Justiţiei ca persoană juridică, care nu este susţinută de nici o Biserică nici din ţară, nici de peste hotare şi este o mişcare separatistă în sânul Bisericii Ortodoxe. Părintele Ioan s-a folosit mereu de numele Mitropoliei Basarabiei, şi-a făcut capital de imagine şi de resurse umane”, menționa, într-o declarație de presă, preotul Ioan Cosoi, vicarul administrativ al Mitropoliei Basarabiei.

 

Dar mai grav decât atât este altceva: este faptul că acest „nou cult” se află în afara „comuniunii dogmatice, canonice şi liturgice cu celelalte Biserici Ortodoxe” și are drept scop principal căpătuirea autorilor și stăpânilor lui din umbră, precum și amăgirea credincioșilor.

 

Iată ce spune în acest sens ieromonahul Petru Pruteanu, doctor în teologie ortodoxă: „Nu este menţionată jurisdicţia de care aparţine această Mitropolie, ceea ce înseamnă că se vrea o Mitropolie autocefală, dar nici acest lucru nu este stabilit şi nici principiul comuniunii dogmatice, canonice şi liturgice cu celelalte Biserici Ortodoxe. E o organizaţie religioasă fantomă, ruptă de Biserica Ortodoxă Universală, cu scopul de a face bani şi de a amăgi lumea“.

 

În afară de asta, fiul preotului Ioan Ciuntu, diaconul Adrian Ciuntu, a fost hirotonit în preot, la 10 iunie 2017, de către Mitropolitul Vladimir al Chişinăului şi al „întregii Moldove”, conducătorul structurii eclesiastice a Patriarhiei Moscovei din R. Moldova.

 

Potrivit Mitropoliei Basarabiei, „hirotonia diaconului Adrian Ciuntu, fiul părintelui Ioan Ciuntu, în preot, de către un ierarh al Bisericii Ruse reprezintă o încredinţare în plus pentru românimea din Basarabia că părintele Ioan Ciuntu, considerat ca fiind cleric al Mitropoliei Basarabiei, s-a aflat şi se află într-o altă jurisdicţie eclesiastică, decât cea pe care o anunţă Sfinţia Sa public”.

 

Această „jurisdicție ecleziastică” nu este alta decât cea, necanonică, a Bisericii Ruse, nedreptatea și silnicia căreia asupra Basarabiei și neamului românesc a fost denunțată cu demnitate și curaj de regretatul Patriarh Teoctist într-o scrisoare, transmisă în anul 1993, răposatului patriarh rus Alexei.

 

Iată care sunt considerentele de principiu din care nu voi merge în această noapte la biserica lui I. Ciuntu pentru a-mi lua rămas bun de la un om drag inimii mele.

 

Mă voi ruga pentru el încercând a-l ajuta, prin pomenire și priveghere, să treacă de Judecata cea înfricoșătoare spre fericirea cea veșnică.

 

Dumnezeu să-l odihnească în pace cu drepții!