Arhiva
Cum a fost dat SIS-ul pe mâna rușilor în schimbul sprijinirii Guvernului Maia Sandu de către PSRM
„Banditu ista”, la 65 de ani!
Noroc de Fb că altfel nu aș fi aflat că astăzi colegul meu de studenție și actualul cunoscut om de afaceri Alexei Repede împlinește 65 de ani, prilej cu care i-am scris azi dimineață un mesaj de felicitare pe messenger.
După ce vara trecută am sprijinit și încurajat public campania Asociației Oamenilor de Afaceri Moldoveni de Pretutindeni, în frunte cu Alexei Repede, privind susținerea fermierilor basarabeni, unii îmi reproșează și acum: „De ce te-ai legat cu banditu ista?”.
Părinții mei m-au învățat să nu țin cont de vorbele de rău, bârfele unora despre omul care îți apare în cale.
Iar „banditu ista” mi-a apărut în cale încă acum câteva zeci de ani, pe timpul sovietic, când ambii eram studenți la aceeași facultate, cea de jurnalism, a Universității din Chișinău.
După Universitate, nu ne-am mai văzut mulți-mulți ani!
Ne-am reîntâlnit, abia în 2017, la înmormântarea colegului nostru de studenie Ion Magu (Dumnezeu să-l odihnească!), după care, în primăvara-vara lui 2019, ne-am intersectat din nou la Chișinău, dânsul fiind preocupat de niște demersuri către Ministerul Agriculturii în vederea organizării Dialogului Agricol Regional România – Republica Moldova, splendidă acțiune de sprijinire a agricultorilor din stânga Prutului.
Am rămas plăcut surprins de planurile colegului meu, care a ținut să mă invite la cele 11 întâlniri de suflet cu fermieri din toate zonele Republicii Moldova, la care au fost prezenți în jur de 10 experți din cadrul Ministerului Agriculturii de la București și în cadrul cărora au fost trasate căi de soluționare rapidă a unui șir întreg de probleme spinoase cu care se confruntă agricultorii basarabeni, au fost încheiate contracte avantajoase, identificate, punctual, oportunități de inițiere și dezvoltare a afacerilor în agricultură prin accesarea fondurilor europene cu sprijinul frățesc al României!
Păcat că experții de la Ministerul Agriculturii de la Chișinău (era Guvernul Maia Sandu atunci) nu și-au manifestat interesul pentru această acțiune!
Păcat că aceeași atitudine o manifestă și actuala majoritate parlamentară PSRM-PD, care nu se grăbește să dea curs solicitării lui Alexei Repede privind modificarea legii 231/2010 în sensul introducerii cotei de raft în proporție de 51% pentru produsele agroalimentare autohtone. Subiectul face parte din Rezoluția Campaniei DAR – Dialog Agricol Regional și consultarea publică a peste 700 de reprezentanți ai mediului antreprenorial agricol, realizat în vara anului 2019 și prezentat Ministerului Agriculturii, Dezvoltării Regionale și Mediului.
Acceptarea unui asemenea demers al Asociației Oamenilor de Afaceri Moldoveni de Pretutindeni ar spulbera cumva lipsa de încredere a fermierilor moldoveni față de guvernările de la Chișinău, care, pe parcursul celor aproape treizeci de ani de la căderea regimului sovietic de ocupație, au promovat cu premeditare scheme criminale de jefuire și sărăcire a populației de la sate.
„Capitalismul și globalizarea sunt bune, însă producătorii moldoveni au devenit mult prea vulnerabili față de concurența externă”, scrie Alexei Repede în replica dată deputatului Dumitru Alaiba, care se pronunță, într-o postare pe Fb, împotriva cotei de 51% pentru produsele autohtone.
„Ceea ce se înțelege din postarea acestui domn este că astăzi, la nivel de legislativ, se dorește distrugerea micului fermier și a agriculturii în general, pentru că interesele sunt prea mari, deoarece comisioanele din afară, primite la plic, pot fi stopate! Agricultura trebuie să fie un sector strategic pentru toată lumea din această țară, mai ales pentru guvernanți! Doar așa am putea dezvolta un avantaj competitiv față de alte state din regiune. În situația Republicii Moldova, statul trebuie să acționeze pe principiul mâinii invizibile. Este obligatoriu ca producătorii autohtoni să fie motivați și încurajați, deoarece anume ei sunt cei care mișcă economia și asigură salarii, inclusiv pentru acest domn Alaiba și tot restul politicienilor!”, mai scrie Alexei Repede.
Anume oameni fermi ca Alexei Repede ar putea rupe zăgazurile puse agriculturii basarabene de anumite grupări cu interese din sânul puterii.
Poate anume această fermitate i-a făcut loc omului de afaceri Alexei Repede printre „oamenii celebri” moldoveni desemnați recent de VIP Magazin.
La mulți ani, Alexei!
Multă sănătate și multă fermitate în continuare îți doresc!
S. Mocanu, cel mai veninos antiromân din Republica Moldova
„Dreapta prooccidentală” de la Chișinău care nu-i de dreapta
Idealurile noastre din cerdacul Bibliotecii „B.P. Hașdeu”
Cum se face că l-am lăsat pe Ștefan Petrache, în ultimul său drum, pe mâna unui preot impostor?
De ce A. Năstase nu trebuie să scoată crucifixul pe care l-a instalat în sediul MAI
Rănile de după o imagine cu tata…
Alianța Kozak, cea mai elocventă expresie a neokaghebismului dughinist
Rusia este exemplară în atingerea scopurilor sale expansioniste!
După căderea URSS, Moscova și-a păstrat vii sistemul și procedeiele de identificare, de pregătire, de acoperire și de propulsare a uneltelor sale în spațiul basarabean românesc pentru a-l readuce, după mai bine de 30 de ani, sub același control al ei.
Acestea, uneltele, își fac lecția și atribuțiile la perfecție!
Alianța Kozak a fost cea mai elocventă expresie a neokaghebismului dughinist, lansat de Moscova, prin Roșca, pe cele două maluri ale Prutului.
Prin această Alianță Kozak, a fost adus la putere Dodon și PSRM-ul lui, putere consolidată prin PD-ul (lui Diacov, fără Plahotniuc) de azi, astfel fiind create condițiile perfecte, așteptate de ani de zile de agentura rusească, pentru realizarea planului diabolic de federalizare și de legalizare a prezenței militare rusești și a separatismului transnistrean!
Incapacitatea acestora de a pune în prim plan ideea înlăturării pericolului în cauză și de a-și conjuga, în chip responsabil și dezinteresat, eforturile în acest scop ne face vulnerabili în fața ofensivei Moscovei spre Prut.
Neculai Moghior nu are cum să-mi mai răspundă de pe contul său de Fb
Ce trist este să afli după mai multe luni de zile că unul dintre prietenii tăi dragi (de pe Fb și din viața asta) nu mai este în viața asta, ne-a părăsit, a plecat la Domnul de multă vreme, iar eu stau nedumerit și mă întreb de ce prietenul meu drag nu mai iese la întâlnire pe Fb, de ce nu mai reacționează așa cum reacționa la intervențiile mele publice referitoare la problemele din Basarabia de care el era preocupat din toată inima lui de când ne-am cunoscut!
Ce trist este să aflu că distinsul istoric si muzeograf militar de la București, Neculai Moghior, nu are cum să-mi mai răspundă pe contul său de Fb, deși acesta este activ până în această clipă!
Am înțeles azi, a câta oară, că Fb-ul ăsta ne oferă un avantaj: lasă lumea să afle dacă mai ești viu sau dacă ai murit aici și te-ai născut în ceruri!
Ne-am cunoscut și împrietenit, cu el, Niculae Moghior, și cu un alt distins istoric militar român, Jipa Rotaru, la începutul anilor nouăzeci în cadrul unei vizite pe care, subsemnatul, în calitate de redactor-șef al publicaiei ȚARA, am avut-o la Ministerul Apărării Naionale al României, unde am încheiat un contract de colaborare cu Muzeul Armatei Române, acolo unde ambii istorici și muzeografi munceau.
Au urmat zeci de materiale de o importanță inestimabilă, scrise de istoricii militari români Neculai Moghior și Jipa Rotaru, despre istoria glorioasă a Armatei Române, inclusiv despre rolul ei în eliberarea Basarabiei și celorlalte teritorii româneștii aflate sub ocupația sovietică, pe care le-am publicat în ziarul ȚARA!
Au urmat, bineînțeles, vizitele acestor doi istorici valoroși la redacția ȚARA și întâlnirile de suflet pe care le-am avut cu cititorii noștri (nu reușesc acum să postez aici și o imagine de la aceste întâlniri pentru că toată arhiva ȚĂRII, inclusiv cea foto, a fost dată recent la cuțit la ordinul uneltei rusești, trădătorului I. Roșca).
Ce rău îmi pare să aflu, în această clipă, că fratele nostru de dincolo de Prut, inimosul istoric militar Neculai Moghior nu mai este printre noi!
Dumnezeu să-l odihnească în pace cu drepții!
Generalul iranian Soleimani, ucis de americani, și neokaghebismul dughinist
Important de știut:
Potrivit experților, generalul iranian Soleimani, ucis de americani, ca și generalul rus Gherasimov, „a fost adeptul teoriei războiului hibrid, strategie aparent unică, care combină o armată de insurgenți locali, specializați în guerilla warfare, și implicarea clandestină a puterii armate a unui stat.
Această strategie, elaborată de generalul Soleimani, evidentă astăzi în Liban, Siria, Irak și Yemen, și-a avut o sursa în plus de inspirație în războiul hibrid de ocupare a Ucrainei de catre ruși”.
Mai mult decât atât.
Potrivit acelorași experți, „acum câțiva ani, după vizite repetate ale lui Soleimani la Moscova, teoreticianul neo-imperialismului rusesc, național-bolșevicul Alexandr Dughin, scria despre o așa zisă „alianță intre lumea ortodoxă anti-occidentală și puterea șiită de la Teheran”.”
Deunăzi, cineva îmi vorbea despre o imagine cu I. Roșca, scula neokaghebismului dughinist de la Chișinău, îmbrăcat în uniformă militară, aflat într-o misiune în Siria, iar eu nu luai în serios povestea…
Ne putem aștepta ca, marți, Dodon și Roșca ar putea părăsi RM pentru a fi prezenți la funeraliile generalului iranian.
Ionuț ȚENE – Cine l-a asasinat pe Nicolae Iorga, legionarii sau NKVD?
Nu voi intra în amănuntele cronicii asasinării marelui istoric Nicolae Iorga. S-au făcut filme artistice, câteva documentare şi s-au scris zeci de cărţi şi tone de articole de revistă pe această temă. Toate acestea au aruncat, circa 70 de ani, multe minciuni, idiosincrazii ideologice comuniste şi nu numai, pe seama asasinării marelui cărturar.
În noiembrie 1940, România se afla pe terenul confruntării între serviciile de informaţii germane şi sovietice în vederea pregătirii şi pornirii războiului dintre Hitler şi Stalin.
În special Rusia sovietică nu avea niciun interes de stabilitate în ţara noastră şi, aşa cum prevedeau planurile generalului sovietic Suvorov, România urma să fie atacată de URSS în toamna lui 1941, ca stat aliat Germaniei şi pentru a fi anihilate câmpurile petrolifere de pe Valea Prahovei, exploatate în beneficiul Wehrmachtului.
Cel mai bun pretext pentru Stalin, că România era instabilă politic şi trebuia ocupată ori împărţită teritorial cu Germania, aşa cum s-a procedat în 1939 cu Polonia, în urma Pactului Ribbentrop – Molotov. Să nu se uite faptul că, în noiembrie 1940, când Iorga a fost asasinat, Hitler şi Stalin erau buni colaboratori, iar comerţul ruso-german cunoştea o înflorire fără precedent.
Nicolae Iorga este luat de acasă din vila sa de la Sinaia, de lângă soţie, de o echipă din poliţia legionară, condusă de Traian Boeru. Nicolae Iorga nu era iubit de legionari, deoarece a fost unealta lui Armand Călinescu în asasinarea prin sugrumare a lui C. Z. Codreanu, în urma unei scrisori în care îl acuza pe acesta de „necinste sufletească” şi regimul carlist s-a folosit de un proces de ultraj, pentru că Iorga era demnitar, şi l-au închis pe Căpitan.
Mai mult, Iorga a fost văzut de N. Steinhardt cum scuipa şi dădea cu picioarele în cadavrele legionarilor executaţi de poliţie în stradă şi aruncate pe caldarâm, în urma asasinării premierului criminal Armand Călinescu.
Cu toate acestea, legionarii nu doreau moartea marelui cărturar, nu neapărat că-l iubeau, ci intuiau clar consecinţele dezastroase de imagine datorate unui astfel de asasinat.
Horia Sima, în cartea „Era Libertăţii”, descrie cum a încercat cu disperare să-i ajungă din urmă pe asasini şi cum cu o echipă din poliţia legionară a umblat cu maşinile toată noaptea pe Valea Prahovei pentru a preveni asasinatul, după ce au aflat informaţia că Traian Boeru vrea să-l ucidă pe cărturar.
Personal a fost sunat Iorga acasă la Sinaia, de către liderii legionari din Bucureşti, care l-au avertizat că o echipă ieşită de sub control vrea să-l asasineze, dar soţia istoricului nu l-a lăsat pe acesta să fugă. Ciudat? Ea s-a justificat mai târziu la proces că a crezut că telefonul făcea parte din „scenariu”.
Nicolae Iorga moare împușcat în cap la 69 de ani, fiind găsit într-un şanţ, pe şoseaua Ploieşti-Strejnic. Autorii asasinatului sunt Ion Tucan (secretar general al Institutului Naţional al Cooperaţiei), Ştefan Cojocaru (consilier la INC), Traian Baicu (director la INC), Ştefan Iacobete (şofer INC) şi Tudor Dacu (informator al Poliţiei Legionare) sub comanda lui Traian Boieru, agent NKVD infiltrat în structurile legionare.
Paradoxal este faptul că Traian Boeru nu este arestat de Ion Antonescu, ci lăsat liber. Horia Sima l-a anunţat pe generalul Antonescu că făptaşii crimei Iorga-Madgearu au fost prinşi de poliţia legionara şi-l întreabă ce intenţie are cu ei. Antonescu cere să fie duşi imediat la el.
După doua zile asasinii au primit pașapoarte şi au plecat în Germania. Mişcarea Legionară îi eliminase pentru totdeauna din mişcare şi nu mai aveau contact cu legionarii.
Boeru nu a fost închis în lagărul de la Buckenwald, unde erau ceilalti legionari, trăia într-un cămin german, unde avea casă şi masă, iar între timp toţi trei lucrau. El nu avea voie să vorbească cu ceilalţi legionari sau să intre în clădirea Legaţiei române de la Berlin.
La Viena, în 1945, toți legionarii se temeau să discute acest caz şi toţi credeau că la mijloc a fost o mână străină. Dar nimeni nu ştia cine a fost în spatele lui Boeru. După intrarea Rușilor în Austria şi apropierea lor de Viena, legionarii au început să se împrăştie pe drumuri diferite, cât mai spre apus, ca să nu cadă pradă în mâna Ruşilor.
Legionarii, în drum spre Salzburg, l-au întâlnit pe Boeru cu grupul lui, care a spus că el rămâne pe loc: „Pot să vie rușii, noi nu ne temem de ei”. Acest lucru a întărit presupunerea că el fusese un agent al NKVD.
Mai există o mărturie, a generalului Nicuşor Dragomir, care a fost închis după război în Siberia şi care a aflat, de la un general sovietic căzut în dizgraţie, că nu legionarii, ci agentul lor infiltrat în rândurile Mişcării Legionare a pus la cale asasinarea lui Nicolae Iorga, din ordinul lui Stalin, pentru a se crea o imagine proastă noului regim şi a induce instabilitatea în ţară, pretext clasic pentru o intervenţie militară sau o împărţeală a ţării între germani şi ruşi.
Mai ciudat este faptul că, după război „legionarul” Traian Boeru devine un prosper om de afaceri respectabil, care, deşi toată lumea ştia că l-a asasinat pe Iorga, nici justiţia germană şi nici legaţia României comuniste de la Bonn nu a cerut extrădarea sau judecarea lui.
Boeru a decedat în anonimat la începutul anilor 90, fără să fie deranjat cu cereri de extrădare şi judecată, şi nici să fie deranjat de agenţii şefului SRI de atunci, filo-sovieticul Virgil Măgureanu. Traian Boeru a fugit în Germania, în 1941, singur, familia rămânându-i în România, la Constanţa.
Aici s-au petrecut alte două lucruri destul de ciudate: nimeni nu s-a legat în vreun fel de soţia şi copiii lui Traian Boieru după 1944, când, se știe, familiile erau deseori puse în situaţia de a plăti ele pentru crimele reale sau imaginare ale celor fugiţi din ţară, această plată însemnând să suporte felurite tracasări şi persecuţii.
Vecinii s-au mirat că familia lui Traian Boieru nu a fost deranjată de nimeni, adică de autorităţile instalate la putere de Armata Sovietică. În plus, pe la finele anilor ’50, familia acestuia a primit permisiunea de a părăsi România și de a pleca în Occident, la Traian Boeru! Asta într-un moment când legionarii înfundau închisorile, inclusiv pentru vina de a-l fi „asasinat” pe Nicolae Iorga.
Am convingerea din ce în ce mai certă că, dacă s-ar face cercetări pe linie oficială în arhivele NKVD/KGB de la Moscova, vom avea surpriza, ca şi cu masacrul de la Katyn – o întorsătură istorică cu 180% a faptelor – că 70 de ani am fost minţiţi despre faptul că Nicoale Iorga a fost asasinat de legionari.
În fapt, marele cărturar a fost ucis de o echipă de agenţi NKVD, condusă de un spion înfiltrat: Traian Boeru, care a făcut jocul comuniştilor.
Text preluat din bilunarul CERTITUDINEA
Voi, ca să vezi, iubiți România, dar sunteți, pe rând, în alianță cu Dodon!
De ce Dodon se vrea „asasinat”?
Deținutul politic Ion Moraru: „Eu nu sunt de acord cu Dughin!”
Aflu cu tristețe de plecarea la Domnul, la vârsta de 90 de ani, a fostului deținut politic Ion Moraru din s. Mândâc, Drochia, cel care, de la vârsta de 17 ani, s-a opus regimului sovietic de ocupație având următorul crez:
„Cred în bunul Dumnezeu şi în veşnicia Neamului Românesc, urăsc de moarte minciuna ruso-bolşevică şi voi lupta până la moarte împotriva ei”.
Ion Moraru a fost, alături de Vasile Țurcanu și Petre Lungu, fondator al organizației antisovietice „Sabia Dreptății”.
Cu sediul în Liceul Pedagogic (fost Liceul „Ion Creangă”) din Bălți, acest grup de rezistență armată antisovietică a fost activ în oraș în timpul perioadei staliniste.
Grupul „Sabia Dreptății” a fost descoperit de NKVD în 1950, iar membrii săi arestați.
A fost judecat și condamnat în conformitate cu art. 58.10-11 și art. 33 ale Codului penal al URSS, fiind declarat „dușman al poporului, deosebit de periculos social”, stabilindu-i-se, după ispășirea pedepsei, exilarea pe un termen de 10 ani în regiuni îndepărtate ale URSS.
Timp de un an, Ion Moraru a fost întemnițat în același lagăr din Ekibastuz ca și Aleksandr Soljenițin.
A scris și publicat volumele „Pustiirea” (2005), „Treptele infernului” (2007) și „Fata cu miros de busuioc” (2011).
Este decorat cu Ordinul Republicii de către Președintele interimar al RM Mihai Ghimpu.
A fost ales președinte de onoare al PPCD.
În ultimii ani de viață, Ion Moraru s-a detașat de fostul lider al PPCD, I. Roșca, care a trădat organizația, dovedindu-se a fi unealtă a serviciilor rusești și promotor înverșunat al neokaghebismului dughinist!
Iată ce îi declara, în 2015, fostul deținut și disident politic colegului nostru Vlad Cubreacov:
„Credința ortodoxă este profanată de acest Dughin. Acolo unde încep vărsările de sânge și violența se termină creștinismul. Mă doare foarte mult cum au putut Dughin și eurasianismul lui să-l prelucreze pe Iura [Roșca]. Citește, când ai timp, sfârșitul capitolului 11 din Cartea prorocului Daniel, acolo unde se spune despre Regele Nordului. Eu cred că este vorba despre Regatul Mokșa, care se va prăbuși. Iar despre ce face Iura cu acest Dughin, primesc întrebări de la multă lume: „Domnule Moraru, l-ai susținut altădată și iată ce face Iura!”. Da, l-am susținut, dar nu în lucruri ca acestea! Eu nu sunt de acord cu Dughin! Sunt cutremurat de ceea ce face Iura! Vlad, să știi că eu nu respir cu doi plămâni diferiți! La vârsta mea eu am același crez cu care am pornit la drum la 17 ani: credința creștină ortodoxă, limba română și același neam românesc”.
Dumnezeu să-l ierte și să-l odihnească în pace cu drepții!
Maia Sandu are nevoie de „reflexele noastre de bunătate”
Cu ocazia celor o sută de zile ale Guvernului Maia Sandu, scriitorul Ion Bradu postează pe Fb o imagine cu prim-ministra de la Chișinău surprinsă pe timp de iarnă (probabil, în timpul campaniei electorale din februarie), cu mult înaintea alianței cu Dodon, însoțită de următorul comentariu:
„O suta de zile premier. O poza de pe cind era iarna.Iar alianta sinucigasa cu Dodon si zilele amare de azi nu se vedeau.Sa o sustinem, pentru ca e fragila si acum, ca niciodata, are nevoie de reflexele noastre de bunatate”.
Și noi avem nevoie de „reflexele de bunătate” ale Maiei Sandu ca să pună capăt alianței cu Dodon!
Dacă nu face acest lucru, înseamnă că „fragila” prim-ministru își manifestă „reflexele de bunătate” față de Dodon și Rusia, nu față de românii basarabeni!
Prim-miniștrii „fragili” nu au cum să fie prim-miniștri puternici!
Un prim-ministru puternic niciodată nu va accepta cârdășia cu Moscova în detrimentul intereselor noastre românești!
Un prim-ministru puternic nu va alege niciodată „alianța sinucigașă”, pentru că sinuciderea este cel mai mare păcat în fața lui Dumnezeu.
Ori ești cu românii, ori ești cu rușii!

A. Năstase, un alt Iuda care bagă Basarabia sub sutana lui Putin!
Privind la această poză, postată pe Fb de domnul Valentin Dolganiuc, mi-am amintit de Cuvântul Preafericitului Părinte Daniel la proclamarea solemnă a anului 2018 ca „An omagial al unității de credință și de neam” și „An comemorativ al făuritorilor Marii Uniri din 1918”
Omul Dumitru Matcovschi!

Mama mea din cer!
Zilele acestea s-au împlinit zece ani de la nașterea în cer a mamei mele, Vera.
A fost o femeie puternică și vrednică!
A știut să înfrunte cu stoicism toate vitregiile vieții: de la vârsta de 7 ani când a rămas orfană de mamă (bunica noastră Maria a murit de tânără) până în ultima zi când o boală cruntă a răpus-o.
S-a născut în România Mare! A făcut „patru clase la români”.
De la ea am învățat să citesc și să scriu cu alfabet latin când la școală ni se băga pe gât kirilița.
A fost o femeie foarte frumoasă (în loc de compliment, taică-meu îi zicea în glumă: „Ai avut noroc că eu am fost frumos, altfel nu te mai măritai tu!”).
Și-a iubit bărbatul, casa și copiii (ne-a născut pe 11 – 9 băieți și 2 fete).
L-a petrecut și l-a așteptat pe tuțu (taică-meu) să se întoarcă din două armate: Armata Română și armata lui Stalin, de ocupație, în care a fost luat cu forța (în noaptea când sosi acasă din Armata Română) și dus, în calitate de carne de tun, în prima linie a frontului la Königsberg.
Cu lacrimi în ochi și cu inima frântă s-a despărțit de o parte din rudele noastre care, după revenirea rușilor, au fost nevoite să se refugieze peste Prut.
S-a îmbolnăvit de tifos în timpul foametei din 1946-1947, dar Dumnezeu a avut grijă s-o scape!
A scăpat ca prin minune de deportările ocupanților bolșevici.
A înfruntat colectivizarea blestemându-i pe cei de la „pravlenia” comunistă.
Ne-a iubit și ne-a ocrotit pe toți cum numai ea putea s-o facă.
A avut grijă să ne ducă pe toți, în timpul urgiei bolșevice, la Biserică ca să ne boteze! (La noi, la sud, rămăseseră deschise două biserici: una la Congaz și alta la Bolgrad!).
A plâns ca să n-o vedem noi.
Zi și noapte s-a rugat!
Dumnezeu s-o ierte și s-o țină aproape de-a Dreapta Sa!
Comentarii recente