Arhiva

Posts Tagged ‘Traian Băsescu’

Încă o dată despre Băsescu și votul din 4 aprilie 2005

Octombrie 23, 2017 Lasă un comentariu

 

După ce am îndrăznit a exprima niște atitudini mai critice pe marginea incursiunilor politice în stânga Prutului ale fostului președinte român, Traian Băsescu, săgeți otrăvite din toate direcțiile s-au îndreptat asupra mea.

Unele vin de peste Prut, mai ales din partea unor frați de-ai noștri care au crezut și mai cred orbește în mitul politic Băsescu, altele, cele mai multe, vin de aici de la noi din Basarabia, mai ales din partea celor care m-au înfierat, pe mine și pe foștii mei colegi din PPCD, după ce, la 4 aprilie 2005, deputați fiind, am fost puși în situația de a-l vota pe Voronin președinte.

Săgețile îmi sunt aruncate pe Fb, la telefon, în stradă, dar și la postul de radio Vocea Basarabiei, acolo unde moderez, în fiecare seară, de luni până vineri, emisiunea Forum.

Am observat că cei mai înverșunați se dovedesc a fi indivizii cărora nu le vine a crede când le explic că anume Băsescu a fost cel care ne-a determinat, pe mine și pe colegii mei, să ridicăm mâna pentru Voronin la 4 aprilie 2005.

„Nu-i adevărat! Nu putea Băsescu să facă așa ceva!”, îmi răspund răutăcios aceștia.

„Ia să-mi spui cum te-a convins Băsescu? Te-a șantajat?”, mai adaugă ironic unii puși să adauge.

Ba este adevărat:

Președintele de atunci (2005) al României, Traian Băsescu, a fost cel care a insistat ca noi, deputații creștin-democrați, să-l votăm pe Voronin președinte, deși grupul nostru parlamentar luase decizia să nu voteze. Să-l votăm și să intrăm la guvernare alături de Voronin!

Băsescu și-a trimis atunci consilierii la Chișinău, consilieri care au stat aici zile întregi să ne explice și să ne convingă cât de importantă este pentru R. Moldova și România alegerea la acel moment a lui Voronin în fotoliul de președinte la Chișinău.

La una din acele întâlniri de „convingere”, consilierul domnului președinte Băsescu a fost însoțit de directorul postului de televiziune PRO tv Chișinău.

În dimineața zilei de 4 aprilie 2005, cu câteva ore înainte de vot, am fost martorul unei convorbiri telefonice între Roșca și Băsescu prin care eram rugați să votăm „de dragul României”.

Întâlniri de acest fel am avut atunci și cu Vladimir Socor, însoțit de un fost congresman american.

Precizez că unul dintre consilierii lui Băsescu cu care Roșca, liderul cu „doi plămâni diferiți” al PPCD care a trădat organizația, dovedindu-se a fi agent al serviciilor secrete ale Rusiei, ținea legătura permanentă era chiar Andrei Pleșu, responsabil, din câte bine îmi amintesc, pentru relațiile externe în cadrul Președinției de la Cotroceni.

Pe parcursul ultimilor ani, am scris cu lux de amănunte despre circumstanțele în care a avut loc votul din 4 aprilie 2005 și nu aș dori să revin asupra lor.

Indiferent de intențiile sfetnicilor și „binevoitorilor” PPCD-ului de atunci care au insistat să-l votăm pe liderul comunist la funcția de șef de stat, consider că scenariul cu votul nostru, al creștin-democraților, pentru Voronin a fost una din capcanele fatale întinse singurei, în acel moment, entități politice de respirație românească din Basarabia cu reprezentare parlamentară și cu grad de popularitate în continuă creștere după exemplarele acțiuni de protest anticomunist din 2002 și 2003.

Urmările au fost dezastruoase:

Ne-ați stigmatizat!
Ne-ați pus la zid pentru votul din 4 aprilie 2005!

După ce mi s-a terminat mandatul de deputat în 2009, ani buni la rând am fost pus în situația de a nu-mi putea găsi un loc de muncă: am rămas a fi considerați „oamenii lui Voronin”!

Pe o parte și pe alta a Prutului.

Întrebarea care se impune în această clipă este asta:

De ce mă înfierați acum, când vă spun cine m-a pus să votez la 4 aprilie 2005?

 

23 octombrie 2017

Anunțuri

„De dragul României”, nu mai cred nici un cuvânt rostit de Băsescu

Octombrie 17, 2017 Lasă un comentariu

Domnul Gheorghe Bobînă a ținut să-mi dea, acum câteva zile, următoarea replică: „Dacă venea Băsescu la PL, Secăreanu ar fi dat din coadă, dar așa latră ca un cățeluș prost!”

„Cățeluș prost” am fost în 2005, atunci când m-am lăsat convins de Băsescu să-l votez pe Voronin…

Când și-a trimis agenții și ne-a „ordonat” să-l votăm pe Voronin.

„De dragul României”, ne spunea Băsescu la telefon.

Și noi l-am crezut și l-am votat pe Voronin… „de dragul României”, cum ne-a spus Băsescu…

Acum, „de dragul României”, nu mai cred nici un cuvânt rostit de Băsescu.

Iar domnului Gheorghe Bobînă îi recomand să se autoexcludă din lista mea de „prieteni” Fb în situația în care nu-i sunt pe plac comentariile subsemnatului.

Nu de alta, dar insatisfacțiile pe care vi le provoacă „cățelușii proști” ar putea dăuna grav sănătății…

11 octombrie 2017

Băsescu, acum, nu vine să facă Unirea, ci să-l salveze pe Plahotniuc

Octombrie 17, 2017 Lasă un comentariu

 

Leancă-i dă, brusc, cu Unirea! „Plutonul unionist” al lui Plahotniuc se va extinde de la PUN la BUN…

11 octombrie 2017

*****

Băsescu o ține una și bună cu frontiera pe Nistru. O face cu ostentație, în fața presei ruse. Provoacă conștient federalizarea?

12 octombrie 2017

*****

Furătorii miliardului au acum un scut de nădejde: Traian Băsescu și idealul nostru sfânt – Unirea!

13 octombrie 2017

*****

Unii s-au grăbit a-mi sări în cap pentru că eu, la rându-mi, nu am sărit să-l aplaud pe Băsescu.

De dragul României, m-am dezvățat a trăi din mituri…

Mai ales dacă aceste mituri sunt folosite de bandiții politici de la Chișinău pentru a-și acoperi crimele săvârșite împotriva basarabenilor și, implicit, împotriva aspirațiilor lor de împlinire națională.

13 octombrie 2017

******

Mi s-a insinuat că-i „trădez pe toți unioniștii” dacă am insistat asupra unui punct de vedre al meu, rezervat, în legătură cu „incursiunile politice” ale lui Băsescu în stânga Prutului.

Nimeni nu pune la îndoială „unionismul” lui Băsescu.

Doar că Băsescu, acum, nu vine să facă Unirea, ci să-l salveze pe Plahotniuc.

Programul unionist al lui Băsescu, acum, este colacul de salvare pentru „coordonator” și pentru toți hoții miliardului…

Nu-i vedeți cum își înfoaie aripile?

Aceștia se fac „prieteni” și cu Băsescu, și cu toată România, numai să scape de pedeapsa pentru banii furați ai basarabenilor…
Pentru moment!

Am eu dreptul la un asemenea punct de vedere sau nu?

De ce să mă obligați să aplaud împreună cu voi? Lăsați-mă să nu cred în mituri!

 

16 octombrie 2017

Cine stă „să aprindă flacăra unionismului” în Basarabia

Octombrie 9, 2017 Lasă un comentariu

Băsescu spune că obiectivul lui este ca PUN, „la fel ca și PMP în România, să aprindă flacăra unionismului în R. Moldova”.

Ar fi de înțeles că până la el, la Băsescu, „flacăra unionismului” a fost stinsă-n Basarabia.

Acum, când Băsescu stă deasupra noastră, a basarabenilor, cu sârnicul între degete gata să ne „aprindă flacăra unionismului”, mă întreb:

Dumitru Matcovschi, în 1989, pentru ce a fost călcat de roțile KGB-ului?

Pentru că în inima lui ardea „flacăra unionismului”!

Dumitru Moldovanu, în 1990, pentru ce a fost înjunghiat în plină stradă a Chișinăului?

Pentru că în inima lui ardea „flacără unionismului”!

În 1992, basarabenii luptători la Nistru pentru ce au fost împușcați, au fost arși de vii de ocupantul rus?

Pentru că în inimile lor ardea „flacăra unionismului”!

Grigore Vârtosu, frontistul luminos la chip, cu palmele-i bătătorite de grijile pământului și ale celor patru copii cărora le-a dat viață, cel care, în 1988, cu Tricolorul în mâini, în fiecare duminică făcea drumul de la Cârnățeni, Căușeni, până la Chișinău pentru a susține Mișcarea de Eliberare Națională a Basarabenilor ce-și lua avântul, pentru ce a fost împușcat din spate de luneta KGB-ului în marginea Tighinei în 1992?

Pentru că avea inima de român, de la Tighina, în care ardea „flacăra unionismului”!

Ion și Doina Aldea-Teodorovici, pentru ce au fost uciși?

Pentru că muzica, cântecul lor au fost și sunt o adevărată „flacără a unionismului”!

Dar primarul Chișinăului, Nicolae Costin, pentru ce a fost iradiat de KGB?

Dar Gheorghe Ghimpu, pentru ce a fost asasinat de KGB?

Dar colegul nostru frontist, Valentin Ciobanu, pentru ce a fost lovit mortal cu ranga-n cap în toamna anului 1998?

Dar primarul frontist Andrei Buzu de la Drăsliceni, Criuleni, pentru ce a fost aruncat de viu în fântână la 4 august 2007?

Dar primarul liberal Mihai Lari de la Sângera, Chișinău, vechi frontist, pentru ce a fost împușcat în cap, mortal, în vara lui 2017?

Dar grupul Ilașcu?..

Dar zecile de mii de copii din Transnistria și profesorii lor care apără limba română în fața separatiștilor lui Putin?..

Dar părinții, buneii noștri, ai basarabenilor, pentru ce au fost duși, cu sutele de mii, să moară în Siberia în 1941, 1944, 1949, 1952?

Pentru ce au fost lăsați să moară, cu sutele de mii, de foame, în 1946-47?

Dar luptătorii din Rezistența Anticomunistă din Basarabia, pentru ce-au fost exterminați de regimul ocupant?

Pentru că în inimile lor ardea FLACĂRA ROMÂNISMULUI!

Domnul Băsescu ar face bine să facă un singur lucru:

Să pună osul la menținerea acestei FLĂCĂRI A ROMÂNISMULUI BASARABEAN, flacără aprinsă de veacuri de moșii și strămoșii noștri și care nu a fost stinsă de nicio ciubotă ocupantă.

Provocator de tot este să „aprinzi” o flacără care arde de veacuri…

 

7 octombrie 2017

Sorry! Acum steagul României nu e la voi!

Octombrie 9, 2017 Lasă un comentariu

Prietenul nostru Iulian Chifu scrie pe marginea comentariului meu la editorialul său de ieri despre vizita la Chișinău a liderului PNL din România, Ludovic Orban, și despre „mesajele” și „formulele de poziționare” pentru opoziția de dincoace de Prut transmise de acesta:

„…Între unioniștii puri și duri ai rușilor și cei ai puterii, singura structură cu steagul României este BUN. În rest, aici vorbeam despre comportamentul lui Orban și modul de raportare la PLDM ca vechi partener. Despre Traian Băsescu și relația sa cu Dorin Chirtoacă, lucrurile sunt de decontat la acel nivel. Cu Mihai Ghimpu lucrurile sunt rupte demult, după știința mea. Fiecare doarme cum și-a așternut. În rest, unioniștii români fac ce cred ei de cuviință, oriunde ar fi… Cât despre PL, unii sunt mai puțin unioniști dintre membri și simpatizanți și se duc în grupuscule la integraționiștii europeni, alții sunt parte a BUN și susțin acea componentă, iar ultimii pot să rămână în continuare în trena PL, PNL sau a oricărui alt partid mai cu ambiții unioniste prin RM. Însă acum steagul României e la BUN. Sorry!”

Dragă Iulian, eu cred că steagul României este în inima fiecărui român basarabean.

Ar fi bine să nu mai dezbinați aceste inimi.

Să nu-i mai împărțiți pe românii basarabeni în BUNi și răi.

O formulă de unitate a segmentului românesc din Basarabia nu se construiește pe supărări, pe răzbunări sau rupturi.

Mama noastră România, cu atât mai mult președinții ei de după 1989, nu au dreptul să se supere ori să se răzbune pe niciunul dintre noi, românii basarabeni, cât de disgrațioși și ingrați ar părea că suntem.

Așa cum se răzbună acum Traian Băsescu, care, din câte înțelegem, a „rupt demult lucrurile” cu Dorin Chirtoacă și Mihai Ghimpu. (Intuiesc că și referendumul anti-Chirtoacă a fost coordonat cu fostul președinte și cu BUNii săi prieteni de la Chișinău. Cu atât mai mult cu cât, aflăm din surse „nobile”, acesta ar fi avut, în ultimii ani, mai multe vizite scurte și secrete la „Nobilul” lui Plahotniuc).

Așa cum s-a răzbunat același fost președinte Traian Băsescu pe noi, cei din PPCD, în 2005, când ne-a ordonat să-l votăm pe Voronin președinte.

Ce să-i faci? „Dormim după cum ne-am așternut”, cum spui tu, Iulian, dar și una dintre „prietenele” cu cont fals pe Fb care mă amenința astfel, acum câteva luni, când își dădu seama că nu reușise să mă determine prin comentariile-i rectilinii și dubios de insistente să-i laud pe Șalaru și Guțu după ce au dezbinat PL-ul.

Cu toate acestea, îl așteptăm pe președintele Băsescu, dacă e cu „steagul României” și nu se răzbună pe noi, românii basarabeni „puri și duri”, să vină să-și pună osul la acțiunile de boicotare a referendumului anti-Chirtoacă pus la cale de Dodon și Plahotniuc.
Doamne ajută!

28 septembrie 2017

Iulian Chifu și „steagul identitar românesc” din Basarabia

Octombrie 9, 2017 Lasă un comentariu

Citesc un comentariu al prietenului nostru de la București, Iulian Chifu, ubicuu și prolific, cum îl știm, pe marginea recentei vizite la Chișinău a liderului PNL din România, Ludovic Orban, din care aflu că „platforma de statut reală a PNL în Republica Moldova este constituită din PLDM”.

Carismaticul lider opozant de peste Prut, am înțeles, a fost în Basarabia să transmită niște „mesaje PPE” și „poziționările de perspectivă”, sugerând o „formulă de aglutinare a opoziției” în baza „triunghiului PAS-PPDA-PLDM”, chiar dacă unii au uitat să „pronunțe numele partidului lui Filat”.

„Nu contează ratingul PLDM de astăzi ci contează solidaritatea, continuitatea și memoria instituțională”, arată Chifu, subliniind că „pe linia PLDM s-a construit miezul pentru o posibilă platformă pentru curentul susținător al integrării europene, unioniștii puri și duri rămânând apanajul noului partid al lui Anatol Șalaru, cu steagul identitar românesc reprezentat de fostul președinte Traian Băsescu”.

Am înțeles că din formula de opoziție aglutinată indicată lipsește PL-ul, stigmatizat de Chifu drept „grup minuscul”, aceasta, formula, putând a reuni „pe viitor” doar „structuri ale PL”.

Mă întreb și eu de ce să nu includem în „opoziția aglutinată” și PL-ul, și PNL-ul de aici de la noi, din stânga Prutului?

Cu atât mai mult cu cât „nu contează ratingul de astăzi” al unei formațiuni, „ci contează solidaritatea, continuitatea și memoria instituțională”!

Altfel vom înțelege că eliminarea PL-ului de pe scena politică din Basarabia, inclusiv ofensiva asupra primăriei Chișinău din ultimele luni de zile, se înscrie într-o altă „formulă de poziționare” sugerată tot de la București?

Mai ales dacă, după cum ni se spune, „unioniștii puri și duri” rămân a fi „apanajul noului partid al lui Anatol Șalaru”, care are și „steag identitar românesc”.

Pe noi, pe ceilalți, „unioniști puri și duri”, mulți și proști (înțeleg, fără „steag identitar românesc”), care nu suntem „apanajul lui Șalaru”, în ce „formulă de poziționare” ne includeți?

 

27 septembrie 2017

Despre misiunea „plutonului unionist” al lui Plahotniuc

Septembrie 13, 2017 Lasă un comentariu

 

În comentariul său pe marginea postării mele de ieri pe Fb „Cea mai grea misiune pentru „plutonul unionist” al lui Plahotniuc: să asigure votul anti-Chirtoacă!”, bunul meu prieten și frontist de la Cimișlia, Tudor Pozneac, scrie:

„D-le Secăreanu,Vă respect foarte mult, dar nu înţeleg această băgare a unioniştilor în buzunarul lui Plaha. Chiar dacă sunteţi reticent faţă de d-l Şalaru, nu cred, sub nicio formă, că acesta, dar şi d-l Băsescu ar face jocul lui Plahotniuc, deci, într-un final, al ruşilor! Cât priveşte acest nefericit referendum, trebuie să îndemnăm de această dată moldovenii să-şi manifeste pe deplin „virtutea” de a nu merge la votare, lăsând de fiecare dată ca străinii să le hotărască soarta. Eu cred că boicotarea acestui referendum ar salva Capitala, dar şi Ţara!”.

Frate Tudor, în legătură cu cele subliniate de Dumneata, aș vrea să precizez următoarele:

Nu eu îi bag în „buzunarul lui Plaha”, ei s-au „născut” acolo! Aici nu este vorba de toți unioniștii din stânga Prutului, ci doar de „plutonul unionist” pe care și l-a aliniat  gruparea oligarho-securistă condusă de Plahotniuc pentru a dezbina segmentul unionist din Basarabia și a-și consolida controlul asupra acestuia.

Puzderia de „partide unioniste” în frunte cu Hadârcă, Guțu, Șalaru, rupte, după 2009, din PL, este „creația” acestei structuri care reprezintă SISTEMUL antiromânesc rămas neclintit din timpul regimului sovietic de ocupație.

După eliminarea PPCD-ului de pe scena politică (cu concursul direct al rețelei KGB-ului în frunte cu Roșca din interiorul echipei noastre), ținta SISTEMULUI a devenit PL-ul lui Ghimpu, ultima entitate politică de respirație românească cu puternice rădăcini  în fostul Front Popular din Moldova, expresia vie a Mișcării de Eliberare Națională din Basarabia de la sfârșitul anilor optzeci ai secolului trecut, care a pledat fără șovăire pentru afirmarea deschisă și neîncetată a identității românești a teritoriilor acaparate de imperiul sovietic de la România în urma odiosului Pact Ribbentrop-Molotov și pentru revenirea acestor teritorii la Patria-mamă.

Anume din aceste considerente, nicio structură politică care promovează ideea de unitate românească, așa cum a fost PPCD-ul sau cum este PL-ul acum (care are și reprezentare parlamentară, dar și mandate importante în structurile administrației locale, inclusiv în municipiul Chișinău), nu va fi lăsată să devină factor decident în cadrul puterii. Din contră, vor fi aplicate toate metodele specifice ale SISTEMULUI pentru anihilarea și înlăturarea acesteia de pe scena politică, cea mai concludentă în acest sens fiind metoda dezbinării prin ruperea elitelor  și crearea, în urma șantajării sau coruperii lor, a noilor „partide unioniste”.

 Referitor la „reticența mea față de Băsescu”, voi spune următoarele:

Nu sunt reticent față de el, de Băsescu.  Sunt reticent față de pașii și acțiunile lui pentru dezbinarea unioniștilor basarabeni. Metodele lui de dezbinare în dreapta Prutului le-a aplicat cu brio și în stânga Prutului, acestea suprapunându-se perfect cu cele ale SISTEMULUI oligarho-securist de la Chișinău. Mai mult, nenumăratele lui declarații referitoare la problema conflictului transnistrean au turnat de-a dreptul apă la moara rușilor, iar ciudatele și insistentele lui aventuri cu „cetățenia moldovenească” s-au soldat doar cu și mai multa incitare a spiritelor antiromânești și consolidarea partidei putiniste în stânga Prutului.

Lipsa până la această oră a unei  reacții din partea lui Băsescu ca „președinte de onoare” al unui partid care se vrea „al unității naționale”, sclipuit de curând la Chișinău, față de atacurile și abuzurile declanșate de guvernarea Plahotniuc asupra singurului partid unionist cu reprezentare parlamentară din stânga Prutului (PL) și asupra primarului general (unionist) al Chișinăului, dar și unele gesturi de încurajare a regimului Plahotniuc pentru eliminarea liberalilor de pe scena politică, gesturi venite din partea unor reprezentanți ai „unității naționale”, mă întăresc în ideea că fostul președinte al României se află într-o anume relație cu gruparea guvernantă de pe malul Bâcului.

Cât privește „nefericitul referendum” pus la cale de partida KGB-ului Dodon-Plahotniuc-Leancă împotriva primarului general D. Chirtoacă, acesta are drept țintă înlăturarea partidei românești de la conducerea capitalei și trecerea acesteia sub controlul total al grupărilor oligarho-securisto-putiniste de la guvernare.

Referendumul anti-Chirtoacă, dacă va avea loc, se va constitui într-un adevărat test pentru toți basarabenii care-și afirmă identitatea românească și, sunt sigur, într-un exercițiu de consolidare a rândurilor unioniștilor.