Arhiva

Posts Tagged ‘Transnistria’

În Germania, la CDU, una mai frumoasă decât alta!

decembrie 8, 2018 Lasă un comentariu

La postarea mea de ieri: „Angela Merkel înlocuită cu Annegret Kramp-Karrenbauer la președinția CDU. Una mai frumoasă ca alta!”, unul dintre „prietenii Fb” îmi răspunde:

„Diferenta intre ele este urmatoarea. Ultima e mai agresiva fata de Federatia Rusa, insista ca nici o nava din rusia sa nu mai intre in porturile Europene”.

Nu prea cred în „agresivitatea” nemților față de ruși!

Noi, basarabenii, am fost și am rămas victime ale unor înțelegeri odioase dintre Moscova și Berlin (fie că aici e Merkel, Hitler sau Kramp-Karrenbauer): Pactul Ribbentrop-Molotov!

Din păcate, această înțelegere dintre ruși și nemți în privința Basarabiei continuă și azi.

Când eram deputat la Chișinău, am fost martorul unor presiuni incredibile făcute de Merkel prin reprezentanții săi asupra grupului parlamentar frontist în vederea abrogării Legii noastre din 2005 cu privire la Transnistria și acceptării de către noi a federalizării RM, așa cum își dorește Moscova!

Iar această Lege prevede fără echivoc că orice statut pentru localitățile din regiunea în cauză poate fi acordat de Parlamentul de la Chișinău doar după retragerea trupelor ruse de pe teritoriul național al RM!

Nemții tot timpul au făcut jocul rușilor în raport cu noi, basarabenii, și cu toată România!

Reclame

Românismul de la recepție

noiembrie 30, 2018 Lasă un comentariu
Doamna Raisa Sacultan Padurean, inimoasa noastră profesoară și director adjunct de la Liceul românesc „Lucian Blaga” din Tiraspol, care se confruntă cu o gravă problemă de sănătate, scrie cumva mâhnită pe pagina sa de Fb:
 
„Sunt putin trista. In fiecare an primeam invitatie din partea Abasadei României la Chișinău. Aveam o bucurie in suflet si o mândrie ca nu sunt uitata, mergeam la receptia organizata in cinstea Zilei de 1 Decembrie. Anul acesta, probabil din cauza problemelor de sănătate si cei de la ambasada au uitat de mine. Oare de ce?”.
 
Nu vă faceti griji din cauza asta, mult stimată Doamnă profesoară!
 
Nu cred că Țara noastră România, dragostea față de care ați cultivat-o atâția ani și cu atâta dăruire în inimile copiilor români din Transnistria sub amenințarea permanentă din partea separatiștilor ruși, a uitat de Dumneavoastră!
 
E o politică, pe semne, și în selectarea în fiecare an a invitaților la recepția organizată de Ambasada României cu prilejul Zilei noastre naționale.
 
Văd în unele imagini de la acest eveniment atația antiunioniști și hulitori ai României prezenți acolo!
 
Probabil, sunt invitați pentru a-i determina pe aceștia să fie unioniști și buni români.
 
Nici eu nu sunt invitat la asemenea recepții ale Ambasadei României de foarte mulți ani.
 
Dar nu mă supăr deloc!
 
Este bine să meargă acolo, cu ocazia Zilei noastre naționale, cât mai multă lume! Să se bucure și să se mândrească că sunt români!
 
Din păcate, îi cunosc pe unii care merg la asemenea eveniment an de an, neinvitati, cu alte scopuri. Așteaptă tot anul acest eveniment doar pentru a merge să mai facă vreo poză pentru Fb sau pentru „a mânca pe degeaba”.
 
Mersul la receptii de acest fel nu este un indiciu al românismului din noi.
 
Veniti maine, 1 Decembrie, la ora 10.00, la Mitropolia Basarabiei, mai bine zis, la paraclisul Mitropolitan din str. 31 August 161, unde preotii nostri vor săvârși un Te-Deum de mulțumire Lui Dumnezeu, pentru toate binefacerile revărsate asupra întregului popor român!
 
Acesta va fi cel mai frumos gest de cinstire a memoriei artizanilor Marii Uniri de la 1918 și a tuturor martirilor noștri care și-au dat viața apărând Credința în Hristos și în Veșnicia Neamului Românesc!
 
Această Credință să ne unească, nu recepțiile la care, oricum, nu poate să încapă toată nația asta.
 
Multă sănătate vă doresc, scumpă Doamnă!
 
Îmbrățișări frățești tuturor elevilor și profesorilor de la eroicul Liceu Românesc din Tiraspol!
 
Doamne, ajută!

Unul cu frica de pistol mai mare decât frica de Dumnezeu

octombrie 26, 2018 Lasă un comentariu

 

Bunul nostru frontist de la Ștefan Vodă, Alexandru Filimonov, mă întreabă, chiar azi, pe Fb, dacă mă mai văd cu Iu. Roșca și ce mai face el…

Nu, frate Alexandru, nu am mai vorbit cu această persoană de vreo 8-9 ani!

El a trădat organizația noastră.

El lucrează deschis pentru interesele Rusiei în acest teritoriu mult încercat.

Nu mai are rost să-i cerem vreo explicație!

Această secătură a fost și a rămas omul serviciilor rusești!

Tot timpul!

De la începuturile Mișcării noastre românești!

În fiecare clipă a perioadei zbuciumate prin care a trecut organizația noastră:
 atunci când ceream dreptul nostru la Limba Română, la Istoria Românilor, la Tricolor; 
 atunci când ne-am revendicat Independența de Moscova; 
 atunci când am protestat împotriva includerii noastre în CSI; 
 atunci când au provocat marșul spre sud pentru a determina și „justifica” crearea Găgăuziei pe pământul nostru românesc; 
 atunci când erau arestați frații noștri la Tiraspol; 
 atunci când KGB-ul împușca primul nostru polițist la Nistru; 
 atunci când KGB-ul îi ardea de vii pe luptătorii nostri la Nistru; 
 atunci când KGB-ul de la Chișinău și cel de la Moscova trăgeau, ciocnind pahare cu șampanie, harta „Transnistriei separatiste” pe mulți ani înainte astfel încât astăzi, după mai bine de un sfert  de veac, tot sub Moscova să fim; 
 atunci când colegul nostru de la Botanica, Valentin Ciobanu, era lovit mortal cu ranga-n cap; 
 atunci când colegii nostri de la Chișinău și din teritoriu erau molestați și aruncați pe marginea șoselelor; 
 atunci când primarii nostri erau aruncați în fântână; 
 atunci când tinerele noastre erau manipulate, ademenite, intimidate și chiar agresate dacă nu se lăsau supuse pentru a-i satisfice poftele donjuane;
 atunci când era adus Lucinschi, când erau aduși agrarienii, când era adus Voronin; 
 atunci când protestele noastre din 2002 și 2003 erau împânzite cu lumpeni de tot felul pentru a fi compromise; 
 atunci când colegii nostri erau răpiți sau se punea la cale asasinarea unora dintre noi; 
 atunci când am fost aduși în situația de a-l vota pe Voronin;
 atunci când sediul nostru central din str. Nicolae Iorga a fost invadat de elemente străine fiind transformat în centru de coordonare al FSB-ului rusesc; 
 atunci când insul în cauză era una din uneltele Rusiei în organizarea crimelor din 7 aprilie 2009 ca mai apoi, drept răsplată, să accepte, trădând organizația, calitatea de membru al guvernului comunist în frunte cu Greceanâi etc., etc.

Toate crimele împotriva organizației noastre și împotriva colegilor nostri au fost puse la cale de el.

Le-a comis cu premeditare.

Pistolul lui a fost ațintit asupra fiecăruia dintre noi.

Cu zi ce trece mă întăresc în această convingere.

Aparențele ne-au indus în eroare.

Am fost una din victimele acestor aparențe care m-au făcut să-l cred și să greșesc.

Îmi asum această greșeală!

Nu mi-am dat seama și nu am avut voința să acționez astfel încât să-mi anunț echipa că unui om care poartă zi și noapte pistolul cu el îi este mai mare frica de pistol decât frica de Dumnezeu.

Numai unul fără frică de Dumnezeu poate trăda o organizație patriotică exemplară.

Iar cauza principală a dezmățului politic de azi este lipsa acestei organizații patriotice exemplare.

Dodon trebuie tras imediat la răspundere pentru atacul asupra Rezoluției ONU privind retragerea armatei ruse din Transnistria

Pentru că apără interesele Moscovei în detrimentul intereselor naționale ale Republicii Moldova prin atitudinea exprimată pe marginea Rezoluției ONU cu privire la retragerea armatei ruse din Transnistria, Dodon trebuie înlăturat imediat din funcția de Președinte al RM prin votul Parlamentului și tras la răspundere penală potrivit legii pentru comiterea acestei crime!

Orice zi de tergiversare a acestei proceduri ne va întări în ideea că actuala guvernare Plahotniuc urmărește doar să profite în scopuri electorale pe seama documentului de însemnătate excepțională adoptat de către Adunarea Generală a ONU.

Băsescu într-un glas cu nemții

aprilie 30, 2018 Lasă un comentariu

Cineva îmi suflă la ureche că Traian Băsescu ar fi articulat, acum câteva minute, următoarea declarație:

„Germania finanțează în Republica Moldova ONG-uri care fac politică moldovenistă”.

Germania tot timpul a făcut jocul rușilor!

Ar fi fost bine pentru România și pentru noi, basarabenii, ca asemenea declarații să fi fost auzite din gura lui Băsescu în timpul mandatului său de Președinte al României!

Mai ales atunci când Berlinul insista (și insistă încă!), prin diplomații săi, să convingă Chișinăul să-și abroge Legea din 22 iulie 2005 cu privire la Transnistria, lege care stabilește univoc că orice statut pentru localitățile din această zonă poate fi acordat de Parlamentul Republicii Moldova doar după retragerea definitivă a trupelor ruse staționate ilegal în stânga Nistrului!

Or, Băsescu, prin declarațiile lui din ultimii ani despre Transnistria, se pare, tot apă la moara rușilor toarnă.

Nu vă mai amintiți cum agențiile de presă transmiteau cu insistență declarația fostului președinte român de la o întâlnire a acestuia cu românii din afară: „Niciodată Federația Rusă nu va mai pleca din Transnistria!”?

„Alegerea” lui Putin cu sprijinul „autorităților moldovene”

martie 17, 2018 Lasă un comentariu
Agențiile de presă transmit:
 
„Ministrul de externe al Republicii Moldova, Tudor Ulianovschi, a declarat vineri într-un interviu pentru Radio Chişinău că autorităţile moldovene nu recomandă şi sunt împotriva deschiderii unor secţii de vot în regiunea transnistreană, dat fiind faptul că acest teritoriu nu se afla sub controlul Chişinăului.”
 
În legătură cu asta apar un șir de nedumeriri.
 
Dacă „autoritățile moldovene nu recomandă și sunt împotrivă”, de ce aceste „secții de vot” au fost totuși deschise pe teritoriul național al Republicii Moldova fie el și cel care „nu se află sub controlul Chişinăului”?
 
Orice om normal înțelege că „secțiile de vot” ale Federației Ruse sunt deschise pe teritoriul Republicii Moldova de către autoritățile ruse cu acordul „autorităților moldovene”. Autoritățile ruse pot pătrunde în zona separatistă pentru a-și deschide acolo „secțiile de vot” doar prin Chișinău și dinspre Chișinău.
 
Cum naiba se face că aceste autorități ruse, inclusiv funcționarii Ambasadei Rusiei de la Chișinău, se plimbă absolut nestingherit pe teritoriul aflat „sub controlul Chișinăului” cu scopul deschiderii „secțiilor de vot” în zona separatistă în situația în care „autoritățile moldovene” se declară „împotriva deschiderii” unor asemenea „secții de vot”?
 
Dacă asemenea „secții de vot” au fost deschise, înaseamnă că acestora li s-au repartizat și numărul necesar de buletine de vot, tipărite în Rusia și transportate din Rusia la Tiraspol doar prin Chișinău.
 
De ce „autoritățile moldovene” au permis ca asemenea „buletine de vot” să ajungă în zona separatistă?
 
De când ne tot batem cu pumnii în piept că suntem „independenți de fosta URSS”, nu am fost în stare să arătăm măcar o singură dată că suntem capabili să ne opunem eficient pentru a opri barem abuzurile Rusiei legate de deschiderea ilegală a unor secții de vot pe teritoriul nostru național.
 
Iar asta se întâmplă numai dintr-un singur motiv: din motivul că, „autoritățile moldovene”, inclusiv cele de astăzi, reprezentate de PD-ul lui Diacov și Plahotniuc, au avut și au rămas cu adânci rădăcini în vechiul și actualul sistem securistic al Moscovei.
 
Iată de ce și alegerile prezidențiale din Rusia din acest an se constituie într-o amplă acțiune de consolidare a prezenței și controlului rusesc asupra acestui teritoriu cu sprijinul nemijlocit al „autorităților moldovene”.

Eroismul românilor transnistreni. Maria ISAICU, omorâtă și aruncată în fântână pentru că purta Tricolorul românesc

martie 1, 2018 Un comentariu

 

 

Câți și-ar da viața pentru tricolor?

Maria Isaicul, învăţătoare (profesoară de istorie) din satul transnistrean Cocieri din R.Moldova a fost omorâtă în 19 decembrie 1991 şi aruncată într-o fântână pentru faptul că purta tricolorul românesc pe drumul spre şcoală. Citisem despre această eroină în articolul scris de E.Nirca în revista Basarabia nr.10/1992, pag.205.

Recent am aflat mai multe din articolele Svetlanei Corobceanu (în Apropo Magazin MD) și Valentinei Ursu (Radio Europa Liberă MD):

Maria Isaicu a fost cea mai mare dintre frați. Fire perfecţionistă, a absolvit Facultatea de Istorie a Universității Pedagogice de Stat „Ion Creangă” din Chișinău și Facultatea de Filologie a Universităţii de Stat din Moldova. Inițial a lucrat profesoară la Dancu, Hâncești, apoi, la rugămintea mamei sale, s-a mutat în satul de baștină, Cocieri. Nu avea familie. A lucrat director adjunct la liceul din satul vecin, Roghi, și avea câteva ore de istorie în școala din satul natal. Iubea nespus de mult elevii și îi antrena în diverse activități extrașcolare.

În septembrie 1991, avea 52 de ani. Alături de câteva sute de oameni din satul natal, a protestat timp de mai multe zile în or. Dubăsari, în fața Executivului raional. „Lozincile pe care le scandam cel mai des erau: ”Noi suntem acasă!” și ”Чемодан, вокзал, Россия!”. Maria organiza lumea la protest, rostea discursuri, arăta că ținem la pământul acesta, că optăm pentru suveranitatea R. Moldova. Se iscau certuri, la un moment dat, a fost atrasă într-o gloată de rusofoni, însă bărbații noștri au sărit și au apărat-o. Protestele au durat până la sfârșitul lui septembrie”, povesteşte colega Mariei, Lidia Cojuşnean.

Potrivit surorii Mariei, Liuba, femeia a primit ulterior câteva scrisori cu amenințări cu moartea. S-au adresat și la poliție. În seara de 19 decembrie Maria era cu mama ei, o femeie în vârstă de 79 de ani. Bătrâna avea să spună a doua zi că o strigase cineva pe fiica ei la poartă și aceasta a ieșit. Nu s-a întors peste o oră, nici peste două, tot așteptând-o, bătrâna a ațipit, apoi s-a trezit, lumina continua să ardă, în geam se iveau zorii. Maria lipsea. Primii trecători din zorii zilei de 20 decembrie aveau să găsească un halat pe un gard de la marginea drumului în preajma unei fântâni de lângă casă.

O vecină avea să spună că a fost mirată să audă noaptea zgomotul valului de la fântână. O fântână adâncă de 52 de metri. Căldarea a coborât cu mare zgomot în apă!
Fratele Tudor se întorcea cu pâine de la magazin când a aflat despre ce s-a întâmplat cu sora sa. Apropiindu-se de fântână, unde era adunat deja întregul sat, a simțit cum nu-l mai ascultă trupul, i s-au înmuiat picioarele, nu şi-a mai recunoscut glasul. A înțeles că femeia care le aducea în casă sărbătoarea, care îi întâmpina în pragul casei mamei, zăcea acolo, jos, fără suflare, cu urme de vânătăi pe brațe și pe gât.

Tudor spune că „Separatiştii au vrut să bage frica în oameni și le-a reușit. Lumea era foarte speriată după aceea. Seara nu mai vedeai pe nimeni pe uliţe. Nu se mai organizau mitinguri. Din decembrie până la 2 martie 1992, am simțit o frică mai mare decât în timpul războiului, căci combatanții au blocat intrările în sat și separatiștii nu puteau intra”, ne spune Ludmila Cușnariov, o altă profesoară din sat.

Avertismente cu moartea a primit și o profesoară de franceză. Crima nu a fost investigată. Unicul anchetator la care s-a adresat sora Mariei, un rus originar din or. Dubăsari, i-a spus acesteia că apa a spălat urmele crimei, sugerându-i că are două fete mari și ar face bine să uite această istorie.

În inimile oamenilor din sat, Maria rămâne femeia cu un suflet mare care, timp de 30 de ani, a învățat elevii cum să îmbrățișeze valorile umane, femeia cu un tragic destin care a servit ca avertisment criminal al structurilor separatiste în preajma Războiului de pe Nistru.

Aurelia Ursu, directoarea din urmă cu câțiva ani a Liceul Teoretic „Vlad Ioviţă” din satul Cocieri, raionul Dubăsari spune că „Profesorii, practic, au fost primii acei care s-au ridicat să apere sediul poliţiei din oraşul Dubăsari, atunci când băieţii au fost încercuiţi de forţele separatiste. Am stat acolo trei zile, eram oameni paşnici, ne-am dus cu cântece să le arătăm că nu dorim să fugărim pe nimeni, să le spunem să plece cei care au venit, dar printre ei, desigur, erau infiltrate şi forţe separatiste, cărora le sunt străine valorile la care ţinem noi. Am avut o profesoară de istorie, dna Maria Isaicul, care a îndrăznit şi a arborat tricolorul şi a costat-o viaţa acest gest, a fost aruncată în fântână de forţele separatiste care s-au furişat în sat pe timp de noapte, mascaţi, au chemat-o afară, dumneaei a ieşit şi dimineaţă am găsit-o în fântâna de lângă casă.”

Ludmila Cuşnariov își amintește și ea: „Chiar în prima zi, făceam lecţii. Lucram atunci profesoară. Directorul şcolii ne-a spus să trimitem copiii acasă, dar să nu meargă pe strada centrală. Eu mi-am luat copiii din clasă şi m-am dus în beci la mine acasă. Puţin am stat. Au început a veni părinţii, au luat copiii şi în vremea asta a trecut o maşină blindată dinspre Dubăsari, împuşcând în toate părţile. Era lume, era dimineaţă, erau răniţi. De atunci s-a început necazurile noastre. La Dubăsari am întrat la magazinul universal şi când mă coboram, m-am întâlnit faţă în faţă cu o învăţătoare, care a activat la noi. Învăţătoare de limbă rusă. Şi ea a început a striga: ”oameni, adunaţi-vă, Frontul Popular. Eu eram Frontul Popular. Eu nici nu ţin minte cum am ajuns acasă, pe care drum.” Până acum încă care au ură pe noi, ne zic că ”voi sunteţi români, duceţi-vă cu România” cu toate că şi acum paşaportul bunicăi, este scrisă cu grafie latină, româneşte este scris. „Până acum. Să nu fi fost armata a 14-a, se rezolva problema de mult”, spune fosta profesoară, colega eroinei Maria Isaicul.

 

Viorel Dolha.

 

https://www.facebook.com/viorel.dolha?hc_ref=ARTPSaHqY6a4x0nLwDPPEQBMPBpGIddDckMSZlPqgi2EZ8tRL6_mrPAlY_UUnFTEhRU