Arhiva

Posts Tagged ‘Unire’

Alianța cu Plahotniuc însuși!

aprilie 22, 2019 Lasă un comentariu
Cea mai mare greșeală politică a celor de la ACUM este afișarea intenției dânșilor de a guverna împreună cu Dodon, adică cu omul lui Putin!
După cei de la ACUM, iese că târgul cu omul lui Putin pe care aceștia îl pun la cale de câteva săptămâni bune ar fi mai puțin dăunător Republicii Moldova decât „clanul corupt de la guvernare”, adică PD-ul lui Plahotniuc, de care s-au plâns ei azi în fața unui grup de congresmeni americani.
În mintea alegătorului de bună credință nu încape un lucru: cum poți să-l faci pe luptătorul pentru integrarea RM în UE (nu vorbesc aici de integrarea sau unirea noastră cu România pentru că voi pur și simplu nu o doriți) și în același timp să-ți anunți intenția de a face, pentru asta, adică pentru integrarea RM în UE, alianță de guvernare cu brigada lui Putin, care, a văzut toată lumea, se împotrivește programului de integrare europeană a RM, program care cuprinde inclusiv prevederi de eliminare a corupției și de pedepsire a criminalilor?
În afară de faptul că este vădit păgubitor pentru toți cetățenii RM, planul celor de la ACUM de a guverna împreună cu Dodon este și ilogic!
Din contră, logic și corect ar fi să se procedeze altfel: indiferent de cât de mult urăști sau te faci că urăști „regimul oligarhic al lui Plahotniuc”, pentru continuarea procesului de integrare europeană a RM (de unirea cu Țara mamă România nu vorbesc nici aici pentru că voi nici nu vă imaginați așa ceva) mai puțin păgubitor pentru imaginea voastră și pentru binele RM ar fi să vă călcați pe inimă încercând a construi o alianță de guvernare cu Plahotniuc însuși!
Acesta ar fi cel mai îndrăzneț și cel mai corect pas politic pe care ar trebui să-l facă cei de la ACUM și cei de la PD în situația de cumpănă în care am nimerit cu toții!
Anume în această situație cel mai periculos și mai greșit politic este pasul spre o alianță cu exponenții deschiși ai Kremlinului!
Cine se îndârjește a nu înțelege asemenea lucru face deschis jocul Moscovei.

ÎNDEMN PENTRU BASARABENI

octombrie 12, 2016 Lasă un comentariu

ion-antonescu-maresal-al-romaniei

Pentru a învinge la alegerile din 30 octombrie, Românii Basarabeni au la îndemână, ca nimeni alții, două „arme”, cele mai eficiente:

IERTAREA și IUBIREA!

În aceste vremuri tulburi pentru Basarabia, noi, sutele de mii de basarabeni care am reușit până în această clipă să ne redobândim cetățenia română și alte sute de mii care nu au reușit să-și redobândească cetățenia română, să ne amintim cum gândea și cum simțea în vremuri de restriște pentru Patria noastră România eroul nostru național, cel care și-a sacrificat viața pentru dezrobirea Basarabiei, mareșalul Ion Antonescu:

„Fii om, fii drept şi recunoaşte că, pe deasupra ambiţiilor, intrigilor şi urilor, este Patria, este veşnicia neamului, şi că acolo trebuie să ne întâlnim totdeauna, chiar dacă nu ne înţelegem de fiecare dată.”

De dragul Patriei noastre România, să ne IERTĂM!

De dragul Patriei noastre România, să ne IUBIM!

De dragul Patriei noastre România, să ne UNIM în jurul IDEALULUI NOSTRU SFÂNT de UNITATE NAȚIONALĂ ROMÂNEASCĂ!

12 octombrie 2016

Categorii:Fără categorie Etichete:, , , ,

Unuia care-mi sugerează să nu vorbesc de mareșalul Ion Antonescu

iunie 12, 2016 15 comentarii

Ion Antonescu copii

Un „înțelept” de la București îmi sugerează să nu vorbesc de mareșalul Ion Antonescu.

Taică-meu, Ghiță Secăreanu, basarabean de la Chioselia Mare, Cahul, ne povestea, cu mare respect, nouă, celor zece feciori și fiice ale lui, de Ion Antonescu, care a fost comandantul său suprem atunci când era soldat în Armata Română.

Mareșalul Ion Antonescu a fost comandantul suprem al tuturor basarabenilor înrolați în Armata Română în timpul Celui de-al Doilea Război Mondial!

Cum poți să-i cinstești pe eroii români dezrobitori ai Basarabiei fără a pomeni numele comandantului lor suprem?!

Cel care mă îndeamnă să nu-l cinstesc pe Ion Antonescu, mă îndeamnă să nu cinstesc memoria tatălui meu, cel care mi-a dat viață și al cărui sânge îmi curge prin vene!

Credeam c-am scăpat de regimul bolșevik criminal care ne-a pângărit, timp de jumătate de veac, pământul, sufletul, credința și strămoșii.

Uite că noi, basarabenii, am mai avea de înfruntat un regim, kominternist, tot atât de antiromânesc!

Unirea, care va avea loc, oricum, înseamnă pentru noi, basarabenii, întâi și-ntâi, libertatea de a ne plânge și a ne cinsti din toată INIMA noastră ÎNDURERATĂ memoria EROILOR DEZROBITORI AI BASARABIEI!

Or, credeți cumva că aici, pe pământurile românești înstrăinate, n-au mai rămas OAMENI CU INIMĂ?

Identitate românească fără eroi?

Cum poți să-ți afirmi identitatea românească fără a-ți apăra eroii care s-au jertfit pentru nația asta?!

Cum poți să-i îndemni la Unire pe basarabeni fără a apăra memoria mareșalului Ion Antonescu, dezrobitorul basarabenilor, în fața celor care l-au trădat și l-au ucis?!

Categorii:Fără categorie Etichete:, , , ,

Vreau o Românie-mamă, nu una intermediară…

Eu, basarabeanul, am plâns, ani în șir, după România-mamă…

Nu vreau ca mama mea România, după zeci de ani de când am fost rupți de la sânul ei, să-mi apară azi doar ca ”intermediară” între mine, fiul ei, și Bruxelles…

Nu vreau o Românie-mamă în concubinaj, nu vreau ca tatăl vitreg să mă învețe cum să mi-o iubesc pe mama și cum să-mi hulesc eroii…

Vreau o Românie-mamă, nu una intermediară…

Asta nu înțeleg mulți din Bucureștiul de azi, racordat atât de repede la tot ce-i este străin neamului ăsta…

Categorii:Fără categorie Etichete:, , , ,

MIHAI EMINESCU: ÎN UNIRE E TĂRIA

ianuarie 27, 2013 Lasă un comentariu

Em1[…] Va să zică, dacă presupunem cumcă acest ziar (POLITIK, ziar al cehilor din Austro-Ungaria n.r.) e expresiunea opiniunei publice a Cehilor, atuncia Cehii cer o federaţiune, care să garanteze desvoltarea liberă a fiecărui popor ca atare; – şi se pare cumcă aceasta ar fi şi ideia celorlalte naţionalităţi ale Austriei.

Ce fac Românii pentru a se alia acestei idei? Căci vă încredinţez, dacă Românii vor lăsa să li scape si această ocaziune, dacă vor lăsa ca ideia să se localizeze numai la popoarele, cari o manifestă în gura mare, dacă Românii nu vor ajuta să generalizeze căderea constituţiunei din Decembrie asupra imperiului întreg, – atuncia lupta noastră va deveni din ce în ce mai grea, căci în urmă nu va mai fi nimeni în opoziţiune afară de noi, pe când azi avem atâtea naţiuni, cari au interese comune nouă si se luptă alături de noi. În momentul când toate naţiunile dau cu piciorul stării de faţă a lucrurilor, numind-o nesuferită şi nesuportabilă, au şi Românii dreptul şi datoria a-i da cu piciorul, – căci pregetând şi rămaşi singuri pe câmpul de luptă, nimeni nu se va mai speria de opoziţiunea noastră singuratecă. Nepăsarea noastră ne pierde.

Să nu ne mirăm, dacă organele noastre de publicitate au devenit în timpul din urmă moi şi împăcăcioase; căci, cum zice mai sus campionul presei boheme, contrarii vor şti totdeauna să ameţească capetele până şi a conducătorilor noştri cu promisiuni lucii, dar etern mincinoase. Cine ar crede cumcă Ungurii, chiar de-ar promite-o, vor găsi în ei atâta simţ de dreptate, încât să redea de, de exemplu, autonomia Transilvaniei, pe care au răpit – o fără consimţământul Românilor? – Şi apoi nici nu avem noi să cerem de la Unguri ceva, căci ei nu sunt competenţi să ne dea nimica.

Când un făcător de rele comite o infracţiune în avere publică ori privată, nu e făcătorul de rele instanţa competentă, de la care ai a cere îndărăt cele răpite, ci justiţia. Se poate chiar ca justiţia rău informată să fi legalizat apropierea făcătorului de rele; asta însă nu schimbă nimica din fiinţa dreptului, căci cu toate astea, a doua zi, justiţia bine informată va revoca o sentinţă ori o aprobare nedreaptă. Această justiţie până azi rău informată e tronul. Numai transacţiunile direct cu tronul îi pot ţinea pe Români pe terenul absolut al drepturilor lor, transacţiuni de altă natură însă, care unite cu umilire să se subordoneze intereselor unei alte naţiuni, sunt periculoase, criminale chiar.

Ce drept mai mult pot avea Ungurii în această ţară, unde în număr sunt mai egali cu noi, unde prin istorie sunt cu mult mai târziu veniţi decât noi ? – Această influenţă binefăcătoare şi îndreptăţită asupra tronului trebuie să se exerciteze însă laolaltă şi în acelaşi timp cu celelalte naţiuni nemulţumite. A aştepta să culegem fructele semănate de alţii, e nedemn şi periculos. Căci, să ne aducem aminte cumcă nimeni în Austria nu e obligat de a se face apărătorul nostru şi răscumpărătorul drepturilor noastre, afară de noi înşine. Azi foaia se întoarce şi fiecare îşi caută de interesele sale proprii. În principiu au şi început organele opoziţiunii a localiza reforma Austriei, – astfel încât noi, necercând de a o generaliza, ne vom trezi din nou cu renumitul răspuns: „A plânge putem, dar a ajuta nu”, căci ei îşi vor fi isprăvit trebile şi ne vor lăsa pe noi în voia sorţii neenergiei noastre.

Să ne grăbim dar de a ne declara solidari cu naţiunile nemulţumite ale Austriei; să păşim la o activitate comună cu ele, căci mâni chiar va fi prea târziu, mâni chiar se vor bucura numai aceia de fructele răsturnărei constituţiunei, cari vor fi ajutat a o răsturna, – mâni nu va mai vrea nimeni să primească mâna de înfrăţire a unui popor fără energie, spre a căpăta în schimb o nouă piedecă în drum, pe Unguri. Ungurii chiar tind într’acolo ca să localizeze reforma Austriei; – să nu lăsăm timp popoarelor ca să vadă, cumcă întru reconstrucţiunea Austriei inamici a Ungurilor se poate înconjura. Românii au nenorocirea de a nu avea încredere în puterile lor proprii; noi nu ne-am convins încă cumcă: puterea şi mântuirea noastră în noi este!

Fragment din articolul publicat în FEDERAŢIUNEA (III) 1870, 22/10 Aprilie, ca articol de fond. A apărut sub pseudonimul Varro şi n-a fost reprodus de nicio ediţie a operelor lui Eminescu, în afară de cea a clasicilor comentaţi. În prima parte a articolului, Eminescu reproduce după POLITIK, un articol în legătură cu aspiraţiile ceheşti la federalizarea Austro-Ungariei. În partea a doua e acest comentariu al lui Eminescu.

 

Via www.certitudinea.ro

„Prea aproape de Rusia şi prea departe de Dumnezeu”

martie 30, 2012 Lasă un comentariu

Oameni de stat şi militari de elită, scriitori şi diplomaţi, istorici şi geopoliticieni, ziarişti de imens prestigiu şi autoritate morală, dintre care-i reţinem în prima ordine pe M. Eminescu sau N. Iorga, pe M. Kogălniceanu, I. I. C. Brătianu sau N. Titulescu, pe S. Mehedinţi, Pamfil Şeicaru sau Emil Cioran, s-au exprimat adeseori şi în mod categoric în sensul că, pentru ultimele trei veacuri ale istoriei naţionale, a funcţionat cu putere de lege acest blestem neiertător în privinţa poziţiei noastre geopolitice: Românii şi România s-au aflat „prea aproape de Rusia şi prea departe de Dumnezeu”.

Sub acest aspect, câteva date s-au impus ca puncte de referinţă, nu numaidecât pentru evoluţia/involuţia raporturilor româno-ruse ori sovietice, ci şi pe planul istoriei Europei de Sus-Est sau continentale, chiar universale. Să reţinem, în context, anul 1711, când ruşii şi Petru cel Mare, au depăşit graniţa de apus despărţind Imperiul de Moldova pe Nistru, angajând, avându-l alături pe Dimitrie Cantemir, domnul Moldovei, bătălia cu turcii de la Stănileşti (iulie 1711), pierdută în câteva zile. În consecinţă, Cantemir fu silit să se retragă în Rusia, dar nu putem neglija că, anterior confruntării de la Stănileşti, domnul Moldovei a fost acela care a redactat integral textul Tratatului de alianţă cu Petru cel Mare, ce avea să fie semnat la Luţk în 13/24 aprilie 1711.

Fapt cardinal în desfăşurările istorice, Cantemir, în spiritul „străvechilor legi” ale Ţării Moldovei dar prevăzător la maximum, a inclus în Tratat respectul integrităţii teritoriului Moldovei, ale cărei fruntarii au fost stabilite cu precizie în toate direcţiile, inclusiv, dacă nu cumva în rândul întâi, spre Est, pe Nistru. Drept care, articolul 11 prevedea fără rezerve că: „Pământurile Principatului Moldovei, după vechea hotărnicie moldovenească, asupra cărora domnul va avea drept de stăpânire, sunt cele cuprinse între râul Nistru, Cameniţa, Bender, cu tot ţinutul Bugeacului, Dunărea, graniţele Ţării Munteneşti şi ale Transilvaniei şi marginile Poloniei, după delimitările făcute cu acele ţări”.

Citește mai mult…