Arhiva

Posts Tagged ‘Unirea’

Despre ziua drapelului național și sfințirea lui

„Mai întâi, să spunem că drapelul nostru, al creştinilor, în primul rând, este Sfânta Cruce şi că sub acest drapel Mântuitorul a biruit moartea pe Golgota. Ei, tot aşa şi sub drapelul românesc, mulţi din înaintaşii noştri au murit pentru credinţă şi pentru ţară. Atâţia eroi ai neamului românesc au fost înveşmântaţi în tricolor şi au murit cu tricolorul în mână pe câmpurile de luptă. Deci, ar trebui ca generaţia de astăzi să nu uite lucrurile acestea, pentru că drapelul românesc a fost dintotdeauna sfinţit. Drapelul oştirii române a fost sfinţit de preoţii care au mers alături de ostaşi pe front. Preoţii, prin harul lui Dumnezeu, l-au sfinţit cu apă sfinţită prin Harul Duhului Sfânt, iar ostaşii români l-au sfinţit şi ei a doua oară, cu sângele lor. De aceea nu este o simplă pânză care flutură în vânt, ci este un simbol, este o icoană a României”.

În fiecare an, pe 26 iunie, ne cinstim drapelul național. Ziua Drapelului Național a fost promulgată prin Legea nr. 96 din 20 mai 1998. De altfel,  celebrarea amintește și marchează ziua de 26 iunie 1848, când Guvernul revoluționar a decretat ca tricolorul – roșu, galben și albastru – să reprezinte steagul național al tuturor românilor; cele trei culori împărțite, în mod egal reprezintă principiul egalității, orientarea culorilor în sus semnifică verticalitatea, cifra trei este numărul perfect, al armoniei și de ce nu, ne amintește că noi credem în Dumnezeu, Cel în treime închinat. Conform legii, în această zi autoritățile publice și celelalte instituții ale statului organizează o serie de programe și manifestări cultural-educative, cu caracter evocator sau științific, consacrate istoriei patriei, precum și o serie de ceremonii militare menite să ne sensibilizeze, îndemnându-ne să respectăm valorile, simbolurile sau expresiile ce ne definesc ca neam.

Nu e un lucru nou, căci Biserica, dintotdeauna, a propovăduit asta. Și, fiindcă astăzi ne cinstim tricolorul, trebuie să amintim că în multe locașuri de cult ori în proximitatea acestora este arborat tricolorul. Biserica noastră dreptmăritoare și-a arătat prețuirea față de simbolul național și prin rânduiala de sfințire a drapeului românesc, căci tricolorul reprezintă o sinteză a istoriei țării noastre, este un simbol al întregului nostru popor, amintindu-ne despre trecutul, prezentul și viitorul lui. Toate aceste aspecte sunt cuprinse în chip deosebit de frumos în rugăciunea de sfințire a drapelului național, rânduială la care, ce-i drept, în ultimul timp nu foarte mulți credincioși au participat. Așadar, una dintre aceste rugăciuni de sfințire a steagului  glăsuiește: „Atotputernice și preaveșnice Dumnezeul nostru… caută cu ochiul Tău cel îndurat asupra noastră și acest steag cercetează-l cu binecuvântarea Ta cea cerească. Binecuvintează-l și sfințește-l ca să fie credincioasei tale oști biruință asupra vrăjmașilor celor potrivnici, iar credincioșilor Tăi, care nădăjduiesc spre Tine, să le fie sigură nădejde de biruință, îndrăzneală și tărie și să li se arate semn de veselie și de tărie,  semn de biruință asupra vrăjmașilor”. Poate vă veți întreba de ce Biserica a alcătuit o rânduială de sfințire a drapelului național? Răspunsul ni l-a oferit Înaltpreasfințitul Părinte Arhiepiscop Ioan Selejean, cu prilejul unor sărbători religioase, când a avut binecuvântata inițiativă să împartă credincioșilor sute de steaguri tricolore: „Mai întâi să spunem că drapelul nostru, al creştinilor, în primul rând, este Sfânta Cruce şi că, sub acest drapel, Mântuitorul a biruit moartea pe Golgota. Ei, tot aşa şi sub drapelul românesc mulţi din înaintaşii noştri au murit pentru credinţă şi pentru ţară. Atâţia eroi ai neamului românesc au fost înveşmântaţi în tricolor şi au murit cu tricolorul în mână pe câmpurile de luptă. Deci, ar trebui ca generaţia de astăzi să nu uite lucrurile acestea, pentru că drapelul românesc a fost dintotdeauna sfinţit. Drapelul oştirii române a fost sfinţit de preoţii care au mers alături de ostaşi pe front. Preoţii, prin harul lui Dumnezeu, l-au sfinţit cu apă sfinţită prin Harul Duhului Sfânt, iar ostaşii români l-au sfinţit şi ei, a doua oară, cu sângele lor. De aceea, nu este o simplă pânză care flutură în vânt, ci este un simbol, este o icoană a României”.

Mulțumindu-i cu recunoștință arhipăstorului Bisericii lui Hristos din ținuturile românești ale  Covasnei și Harghitei pentru acest emoționant răspuns, să mai adăugăm că steagul e România, acest binecuvântat pământ stropit cu sângele înaintașilor, care  au luptat pentru idealul sfânt al unității și demnității. Că steagul național a inspirat pe mulți făuritori de valori nepieritoare o dovedesc aucțiunile lor, de-a dreptul surprinzătoare. Bunăoară, v-ați întrebat de ce inegalabilul Ciprian Porumbescu a testamentat să i se pună pe mormânt drapelul național?  De ce Nicolae Grigorescu, la Agapia, a pictat pe aripa Arhanghelului Gavriil, culorile steagului românesc? Nu din emfază, nici împlinind o modă, ci din profunde simțăminte de dragoste pentru tot ce-i românesc. Cine se mai gândește astăzi la idealul sfânt al unității pe care Hristos ni l-a cerut, stând  în genunchi, căci știa Domnul cât de greu se va împlini? Nicolae Iorga, în timpul săvârşirii Tainei Cununiei, când preotul le punea cununiile, a strâns-o de mână pe mireasa lui, Ecaterina Bogdan, şoptindu-i: „De acum voi lupta toată viaţa pentru Unirea Transilvaniei cu România”. Și-a înfrățit slujba Cununiei cu idealul sfânt al unirii neamului din care a răsărit. Mi se pare cu totul emoționant! Cine ar mai face astăzi așa ceva?

Nutresc speranța că vom reînvăța să redevenim patrioți, să ne iubim credința, neamul, să arborăm stindardul românismului cu bucurie și nădejde, să ne jertfim, fiecare după puterile lui, pentru sângele din care am răsărit căci, așa după cum spunea Lucian Blaga „niciun popor nu e atât de decăzut încât să nu merite să te jertfești pentru el, dacă îi aparții”.

 

Arhimandritul Mihail DANILIUC

 

Doxologia.ro

Eugen Tomac sau șansa unei abordări corecte a reunirii noastre

                          Imagine: Antena3

 

Basarabeanul Eugen Tomac, ales în fruntea PMP-ului din România.

Felicitări!

Este o șansă ca această formațiune, unionistă, să-și schimbe, de azi înainte, modul de abordare a problemei unirii Republicii Moldova cu România:

În această chestiune sensibilă, dar fundamentală pentru națiunea română, oamenii politici onești niciodată nu vor miza pe grupările banditești de sorginte rusească care guvernează azi la Chișinău după ce au jefuit sistemul bancar de dincoace de Prut și au capturat toate instituțiile publice (și pe uneltele lor „unioniste”), ci pe basarabenii simpli care au rămas victime ale acestor grupări și care poartă nestinsă în inimi flacăra românismului!

Aceste grupări banditești nu-și doresc Unirea, cum au crezut și mai cred încă mulți naivi de o parte și de alta a Prutului. Ele folosesc problema Unirii în chip manipulator cu scopul de a se menține la putere pentru a amâna ori a scăpa de pedeapsa ce li se cuvine în urma crimelor săvârșite.

Doamne ajută!

Categorii:Fără categorie Etichete:, , , , ,

Ce-ar fi fost Basarabia fără Unirea din 1918?

martie 27, 2018 Lasă un comentariu

Posibilitatea unei Basarabii independente la 1918 este total exclusă, practic și istoric, oricât s-ar legăna moldoveniștii în iluzia unui astfel de vis. Autoritățile statale basarabene nu au avut cum să facă față bandelor bolșevice fără căpătâi de pe teritoriu lor, cohortele moldovene organizate de Sfatul Țării erau total depășite de situație, de aceea au cerut ajutor statului român care și-a trimis armata, trupe regulate, disciplinate și călite în focul războiului mondial. Vă faceți cumva iluzia, moldoveniștilor, că armata moldoveană, chiar dacă ar fi fost cât de cât încropită, ar fi putut face față unui atac bolșevic peste Nistru? Sau că bolșevicii lui Lenin v-ar fi lăsat în pace dacă v-ați fi declarat independenți și neutri? O astfel de prostie, de a susține o astfel de idee, denotă o totală necunoaștere a istoriei.

Să facem câteva comparații. Georgia, devenită independentă tot atunci, a fost cotropită de bolșevici în 1921. La ce le-a folosit independența? Chiar nu știți că țelul lui Lenin era Revoluția Mondială, că nu mai trebuiau să existe alte state, ci doar un mare stat mondial bolșevic? Bolșevicii au atacat Polonia, un stat mult mai puternic, și au fost cu greu înfrânți în 1920, pe Vistula, bătălia care a salvat Polonia independentă. Credeți că Lenin v-ar fi cruțat și iertat, pe ideea că v-ați fi declarat neutri? Numai să vă gândiți a amploarea atacurilor bolșevicilor peste Nistru între 1918 și 1924, ca să vă dați seama cu ce inamic ar fi avut de-a face o Moldovă independentă dintre Nistru și Prut! Am dat câteva exemple despre aceste lupte aici: Lupte antibolșevice după Unire și în Românii și anticomunismul.

Posibilitatea existenței unei Basarabii independente la 1918 sau mai târziu este total exclusă. Chiar dacă regimul comunist ar fi fost răsturnat de ofensivele rușilor albi Vranghel, Denikin sau Kolceak, și la conducerea Rusiei ar fi venit aceștia, soarta Basarabiei independente ar fi fost aceeași. Fiindcă în toate declarațiile lor, în tată corespondența lor cu guvernele Antantei de la care cereau ajutor și susținere, peste tot ei subliniau intenția lor de refacere a Imperiului Țarist între granițele sale, așa cum erau ele la 1914, deci inclusiv Basarabia. Dacă atunci, când erau la strâmtoare, acești lideri ruși albi nu acceptau ideea renunțării la pretențiile lor, credeți că odată ajunși la putere ar fi făcut o excepție pentru Basarabia independentă? Vă îmbătați cu apă rece, tovarăși moldoveniști. Vă mai reamintesc faptul că românii din Corpul Voluntarilor Români din Siberia, constituit din prizonierii români ardeleni și bucovineni luați de armata rusă de la armata austro-ungară și duși în Siberia, unde s-au constituit în unități luptătoare, au refuzat să lupte alături de Kolceak tocmai din cauza faptului că acesta nu dorea să recunoască unirea Basarabiei cu România. Acești români au intrat în luptă și s-au bătut cu mult curaj abia când au fost amenințați direct de bolșevici prin acțiunea lor de partizani și când ofensiva roșie a ajuns la pozițiile lor, vezi Luptătorii români din Siberia.

Deci, moldoveniștilor, Basarabia nu avea cum să supraviețuiască independentă, vă place sau nu această realitate, dar acesta este adevărul crud. La fel și astăzi, se vede pentru oricine, mai puțin pentru adepții statalității Republicii Moldova, țara de la stânga Prutului nu are cum să funcționeze ca un stat viabil. Fără ieșire la mare, fără resurse, bogății naturale sau rezerve ale subsolului, cu o economie agrară dependentă de capriciile vremii, îndatorată peste măsură, Republica Moldova este în pragul intrării în incapacitate de plată. România îi mai dă ajutor, gaze, curent, ajutoare bănești, dar RM nu are cum să reziste și să susțină un stat de durată. Mai devreme sau mai târziu, poate foarte devreme, liderii și populația vor trebui să ia o decizie: ori cu România, ori cu Uniunea Euroasiatică, nu există cale de mijloc, oricât ar încerca moldoveniștii să propage această idee absurdă. Mai trebuie să amintesc că 11% din teritoriu este ocupat militar de o putere străină, pe acest teritoriu recunoscut de ONU ca parte a RM Chișinăul nu are nicio autoritate?

Dar, revenind la 1918, o dată detestată de adepții moldovenismului, să facem o comparație și să vedem ce ar fi fost Basarabia dacă nu ar fi existat unirea de la 27 martie 1918, dacă nu ar fi existat protecția statului și armatei române care să țină timp de 22 de ani bolșevismul la est de Nistru.

Cristian NEGREA

Citește mai mult AICI

„O, pământ înstrăinat și urgisit…”

martie 27, 2018 Lasă un comentariu

 

O, pământ înstrăinat și urgisit, unde ai umblat atâta amar de vreme? Prin ce gubernii și cotloane ale istoriei te-ai ascuns sau ai fost dosit? De ce a trebuit să suferi atâta amar de timp? Soră Basarabie, care pricină a cauzat noua ta răpire, după ce, în 1918, ai împlinit trupul României Mari? După alți 78 de ani de amară înstrăinare, nu ți-e dor de Acasă?” Cu astfel de cugetări se cade să întâmpinăm ziua de 27 martie, amintindu-ne că, acum un secol, Moldova de dincolo de Prut revenea acasă, contribuind la ceea ce la finele anului se va fi împlinit: România Mare.

În istoria zbuciumată a României dintre Prut și Nistru, numită și Basarabia, se observă același constant „pretendent”, ce, prin politica sa de expansiune, a strivit sub tăvălugul indiferenței și al imperialismului un petic de pământ românesc, care nici în zilele noastre nu și-a regăsit drumul croit de vrednicii înaintași și voievozi. S-o fi gândit oare măritul Vodă Ștefan în 1479, când și-a măritat pe una din fiice, domnița Ileana, cu Ivan Ivanovici cel Tânăr, fiul Cneazului Ivan al III-lea al Moscovei, că urmașii ginerelui său îi vor sfârteca țara? Nici Vasile Lupu Vodă, dom­nitor din secolul al XVII-lea, nu avea să cunoască această dramă istorică, de vreme ce și-a căsătorit două fiice cu principi din est, după cum ne spune însuși Dimitrie Cantemir, domnul cărturar al Moldovei de la început de secol XVIII, în cartea Hronicul vechimei a româno-moldo-vlahilor. Sau poate că ambii domnitori moldoveni au încercat, prin măsuri luate in extremis, să protejeze pământul ţării cu jertfa propriilor copii, știut fiind că astfel de alianțe maritale constituiau, la acea vreme, girul unei coabitări pașnice între două popoare.

Nu a întrezărit pericolul nici măcar Cantemir, convins de faptul că vecinii de la Răsărit, mărturisind aceeași credință cu poporul său, îi vor rămâne aliați de nădejde și apărători împotriva pericolului otoman ce se vădea tot mai amenințător. De aceea a și încheiat împreună cu țarul Petru cel Mare tratatul de la Luţk – Polonia (azi în Ucraina) din 1711, care avea ca obiect alianţa Moldovei cu Rusia împotriva Imperiului Otoman. Însă, în urma înfrângerii armatelor rusă şi moldovenească la Stănileşti, în vara aceluiaşi an, Dimitrie Cantemir a luat drumul pribegiei, împreună cu familia sa, în Rusia. Intrând sub protecţia lui Petru cel Mare, i-a devenit consilier, primind din partea lui titlul de „prea luminat principe al Rusiei”, precum şi un domeniu în ţinutul Harkovului, unde a temeluit moșia Dimitrievka. Să fi fost acest moment începutul lungului șir de suferințe agonisite de bătrâna Moldovă din partea „binefăcătorilor” de la Est, care, după căderea Constantinopolului, 1453, și-au asumat rolul fostului Bizanț de protecție a popoarelor ortodoxe din regiune? Zbuciumatele evenimente ale secolului al XVIII-lea creionează o perioadă dramatică pentru teritoriile dintre Prut și Nistru, ajunse, din nefericire, sub stăpânire rusească în 1812.

Deși prin convenția de la Luțk rușii recunoșteau că frontiera principatului Moldovei era determinată, după drepturile sale din vechime, de către Nistru, Cameniţa, Bender, cu tot Bugeacul, Dunărea, Muntenia, Marele Ducat al Transilvaniei şi Polonia (articolul al XI-lea), evenimentele politico-militare petrecute la scurt timp după 1711 au produs o amnezie generală liderilor imperialiști, încât la nici jumătate de veac cereau anexarea nu doar a unor regiuni din Moldova, ci a întregii țări. De exemplu,la 25 septembrie 1768, sultanul Mustafa al III-lea a declarat război Rusiei. În zilele de 17 şi 18 septembrie ale anului 1769, armata otomană suferă o grea înfrângere, Moldova fiind ocupată de către ruşi. Țarina Ecaterina a II-a cerea anexarea nu doar a Moldovei, ci și a Munteniei, sub același pretext de protecție a celor două state creștine de pericolul otoman. Marile puteri europene, îngrijorate de pretențiile hegemoniste și expansioniste ale Rusiei, s-au opus cu vehemență planurilor atotputernicei țarine, prin tratatul de la Kuciuk-Kainargi. Articolul al XVI-lea, referindu-se la situația Țărilor Române, prevedea ca Imperiul Rus să îna­poieze Sublimei Porţi toată Basarabia, cetatea Benderului, precum și cele două principate ale Munteniei şi Moldovei.

Pericolul recidivează, căci în anul 1787, în urma unui alt război dintre Imperiul Rus și Poarta Otomană, ruşii trec din nou Nistrul. După mai multe lupte dintre cele două puteri, rușii s-au dovedit biruitori, avându-i de partea lor și pe austrieci. În aceste condiții, turcii se văd obligați să accepte încheierea Tratatului de pace de la Iași, din 1792. Documentul prevedea, printre altele, obligativitatea ca Poarta Otomană să cedeze Rusiei ţinutul dintre Bug şi Nistru, cunoscut sub numele de Transnistria. De acum rușii, ajunși vecini pe Nistru cu moldovenii, vor urmări prilejul de a-și împlini „pohta” demult vădită. O nouă tentativă de anexare a teritoriului românesc s-a petrecut prin 1806, eșuată, de altfel, prin intervenția hegemonistă a austriecilor. Însă drama se petrecu la scurt timp, în anul 1812, când s-a desfășurat o nouă confruntare ruso-turcă, terminată cu înfrângerea Imperiului Otoman, căruia i se cerea cedarea Moldovei până la Siret. Doar planul lui Napoleon de a ataca Rusia îi obligă pe aceştia să accepte parafarea păcii cu Înalta Poartă, prin tratatul de la București din 28 mai 1812. Țarul Alexandru I „primește” doar teritoriul dintre Prut și Nistru, numit și Basarabia. Pământul românesc devenise o monedă de schimb sau un zar în mâinile marilor puteri ce îl înconjurau.

După 106 ani de înstrăinare și răstignire, la 27 martie 1918, prin voința poporului român dintre Prut și Nistru, Basarabia se reîntorcea Acasă!

 

27 Martie 2018

De ce Traian Băsescu trebuie tras la răspundere pentru acțiuni dăunătoare intereselor naționale ale României

februarie 25, 2018 Lasă un comentariu
Deputatul din partea PD, condus de Vladimir Plahotniuc, partid aflat la guvernare în Republica Moldova, Cornel Dudnic, a făcut declarații năucitoare la Comrat: a amenințat, la „adunarea extinsă a organelor locale și regionale din UTA Găgăuzia”, că „va fi primul care va lua arma de foc și va merge să apere Găgăuzia, în caz că Moldova va decide unirea cu România”.
 
Amenințarea a fost lansată în contextul discuțiilor inițiate de bașcanul Irina Vlah pe marginea „activității fostului președinte al României, Traian Băsescu”.
 
Cred că acest deputat al lui Plahotniuc este un provocator ordinar, care trebuie tras la răspundere penală pentru asemenea gesturi instigatoare.
 
Așa cum un instigator ordinar este fostul președinte al României, Traian Băsescu, care nu este în stare să conștientizeze că „escapadele” sale în stânga Prutului și felul în care înțelege el să facă politică în Basarabia nu apropie „unirea Republicii Moldova cu România”, ci o îndepărtează.
 
Personal, așteptam din partea unui fost președinte al României mai degrabă un program bine pus la punct privind românizarea zonei cu populație preponderent găgăuză, precum și a altor zone problematice din stânga Prutului, decât niște declarații goale, gălăgioase, ostentatorii și asmuțitoare despre unire pe care acesta le aruncă de vreo câteva luni bune iradiind de plăcere în aplauzele frenetice ale unioniștilor convinși (încă de la 1988) pe care Șalaru i-i adună în casele de cultură din centrele raionale.
 
Dacă Băsescu comite conștient asemenea derapaje antiunioniste, atunci statul român este obligat să-l tragă la răspundere pe acesta pentru acțiuni dăunătoare intereselor naționale ale României.
Fostul președinte al României acționează în Basarabia în interes personal și de partid, strict electoral – în vederea alegerilor pentru Parlamentul României, și nicidecum pentru „unirea Republicii Moldova cu România”.

Provocatoare, ideea „fără Transnistria”

februarie 25, 2018 Lasă un comentariu

O foarte insistentă „expertă în ale Unirii”, Diana Marinescu, împrăștie pe Fb niște chestii păguboase și periculoase pentru interesul nostru românesc legate de problema transnistreană. Iată ce scrie ea într-un comentariu adresat lui Ilie Ilaşcu:

„Ati luat-o razna dle Ilascu. Eu ma opun cu vehementa reintegrarii raioanelor din Est! Asa trebuie sa face orice om care vrea sa mentina orientarea pro-Vest a RM. Daca Transnistria e reintegrata, nu vor fi doar 16.000 de voturi Pro Dodon de la transnistreni, ci vor fi 400.000 voturi inplus pro-Rusia la urmatoarele alegeri, prin crearea de circumscriptii electorale si in stanga Nistrului, spatiu aflat sub monopolul informational rusesc. Reintegrarea raioanelor din est ar fi un dezastru pentru viata socio-politica a RM, pentru mentinerea RM pe harta Europei, in Acordul deAsociere, pentru mentinerea in viata a ideii Unirii si pentru reusita Unirii! Cu Transnistria inapoi, suntem condamnati, democratic, prin puterea voturilor, unui alt secol de robie, sub controlul rusilor.”

Ceea ce bate la ochi este faptul că înflăcărata noastră unionistă este montată să insufle și să întrețină asemenea stări de spirit în mediul online.

Niciun om politic care apără interesele noastre românești nu va acționa astfel încât să cedeze barem un milimetru din teritoriul care ne aparține. Aemenea „strâmbe” ni se încerca a fi băgate de propaganda Moscovei încă la începutul anilor nouăzeci.

Ideea „fără Transnistria” face parte din arsenalul propagandistic al Rusiei, care încearcă să-și legalizeze prezența militară la Tiraspol.

A promova asemenea idei înseamnă a lucra în interesul Rusiei.

Idealul nostru sfânt de unitate românească va fi amânat pe totdeauna dacă Rusia își va legaliza prezența la Tiraspol.

 

 

25 februarie 2017

Categorii:Fără categorie Etichete:, , ,

De ce Șalaru nu va „scăpa” niciodată de Plahotniuc

februarie 22, 2018 Lasă un comentariu

Aseară TVR Moldova ne-a fericit cu încă o prezență publică a unuia ce-și dă aere, prost mirositoare, de salvator al Basarabiei, A. Șalaru, care, PUNctându-și (de la emisiunea „Punctul pe Azi”) dezideratele revoluționare, a ținut să articuleze următoarele:

„Unica soluţie de a scăpa şi de Plahotniuc, şi de Dodon, şi de Voronin, şi de Diacov, şi de Lupu, şi de Ghimpu cu echipa lui, este unirea. Unirea îi va duce pe aceşti oameni în istorie. Îi va trece pe planul doi, ei vor deveni foarte neimportanţi.”

De ce să prefaci UNIREA, idealul sfânt al tuturor românilor, în pedeapsă? Fie și pentru Dodon, sau pentru Voronin, sau pentru Diacov și Lupu.

UNIREA înseamnă lumina care se va vărsa pe tot chipul României, dar și în sufletele și pe chipurile tuturor românilor, chiar și ale celor care nu se răspund ca români – Dodon, Voronin, Diacov și Lupu.

De ce să transformi UNIREA, năzuința noastră supremă, în măsură de condamnare pentru Plahotniuc, cel care te stăpânește fluturându-ți în față dosarele deschise pe numele tău de fost ministru al Transporturilor, cel pe care-l slujești pentru că ți-e frică să nu-nfunzi pușcăria, cel care te are în mână și te folosește îndemânatic ca pe o unealtă ordinară pentru învrăjbirea unioniștilor și pentru a face din UNIRE doar o perdea de fum (negru), exact cât să-i acopere FURTUL MILIARDULUI?

De ce să „scapi” de „Ghimpu și echipa lui” când tu însuți ai fost „în echipa lui”? Cum să revendici UNIREA de la postul central de televiziune al tuturor românilor semânând atâta ură?

UNIREA nu înseamnă „să scapi” de nimeni, chiar și de uneltele din mâinile lui Plahotniuc!

Cel care vrea „să scape” de aproapele său numai unionist nu este!

UNIREA înseamnă să-i unești pe toți basarabenii, fie ei și rătăciți!

Să-i iubești chiar și pe vrăjmași!

Căci iubirea vrăjmașilor este expresia supremă a iubirii.

Anume acest lucru nu sunt în stare să-l realizeze „unioniștii puri și duri”, care ar fi, după Iulian Chifu,  „apanajul noului partid al lui Anatol Șalaru, cu steagul identitar românesc reprezentat de fostul președinte Traian Băsescu”.

 

 

 

 

Băsescu, acum, nu vine să facă Unirea, ci să-l salveze pe Plahotniuc

octombrie 17, 2017 Lasă un comentariu

 

Leancă-i dă, brusc, cu Unirea! „Plutonul unionist” al lui Plahotniuc se va extinde de la PUN la BUN…

11 octombrie 2017

*****

Băsescu o ține una și bună cu frontiera pe Nistru. O face cu ostentație, în fața presei ruse. Provoacă conștient federalizarea?

12 octombrie 2017

*****

Furătorii miliardului au acum un scut de nădejde: Traian Băsescu și idealul nostru sfânt – Unirea!

13 octombrie 2017

*****

Unii s-au grăbit a-mi sări în cap pentru că eu, la rându-mi, nu am sărit să-l aplaud pe Băsescu.

De dragul României, m-am dezvățat a trăi din mituri…

Mai ales dacă aceste mituri sunt folosite de bandiții politici de la Chișinău pentru a-și acoperi crimele săvârșite împotriva basarabenilor și, implicit, împotriva aspirațiilor lor de împlinire națională.

13 octombrie 2017

******

Mi s-a insinuat că-i „trădez pe toți unioniștii” dacă am insistat asupra unui punct de vedre al meu, rezervat, în legătură cu „incursiunile politice” ale lui Băsescu în stânga Prutului.

Nimeni nu pune la îndoială „unionismul” lui Băsescu.

Doar că Băsescu, acum, nu vine să facă Unirea, ci să-l salveze pe Plahotniuc.

Programul unionist al lui Băsescu, acum, este colacul de salvare pentru „coordonator” și pentru toți hoții miliardului…

Nu-i vedeți cum își înfoaie aripile?

Aceștia se fac „prieteni” și cu Băsescu, și cu toată România, numai să scape de pedeapsa pentru banii furați ai basarabenilor…
Pentru moment!

Am eu dreptul la un asemenea punct de vedere sau nu?

De ce să mă obligați să aplaud împreună cu voi? Lăsați-mă să nu cred în mituri!

 

16 octombrie 2017

Despre UNIRE și cei care lucrează împotriva ei

octombrie 1, 2016 Lasă un comentariu

Basarabenii care se răspund drept români, care pledează cinstit și consecvent pentru cauza noastră românească vor pleda în aceste alegeri pentru propulsarea cu orice preț în turul doi de scrutin a candidatului unionist, care trebuie să fie UNUL SINGUR, nu doi sau trei, sau… zece.

Sondajele mincinoase lansate de grupurile oligarhice de presiune din sânul puterii de la Chișinău au menirea să acționeze asupra subliminalului alegătorului simplu astfel încât acesta să fie indus în eroare și întărit în ideea că cele mai mari șanse de câștig le-ar avea candidatul Moscovei sau cel al PD-ului, sau nu știu care alt candidat reprezentant al altor grupări mafiote, numai nu cel unionist și mai cu seamă candidatul unionist în stare să capteze marea majoritate a votului proromânesc (Mihai Ghimpu).

Să nu ne lăsăm manipulați și amăgiți!

Frica cea mare pentru putere nu vine dinspre Dodon, Platformă sau Maia Sandu!

Adevărata amenințare pentru puterea oligarhică de la Chișinău vine dinspre VALUL UNIONIST, AL BASARABENILOR CARE SE IDENTIFICĂ DREPT ROMÂNI!

Anume acest val, ROMÂNESC, se află în continuă și spectaculoasă creștere!

Anume din această cauză Puterea oligarhică de la Chișinău, NEROMÂNEASCĂ, loială cercurilor ideologice moscovite generatoare ale teoriei moldovenismului primitiv, care are sub control CEC-ul și celelalte structuri ale statului responsabile cu desfășurarea alegerilor din 30 octombrie, dar și pe fabricanții de sondaje, caută să disperseze și să fărâmițeze SEGMENTUL ROMÂNESC DE ALEGĂTORI prin lansarea puzderiei de „candidați unioniști” (Pavlicenco, Guțu, Mihăeș, etc).

Un luptător adevărat pentru cauza românească nu-și va „crea” partide și partiduțe „unioniste”, finanțate din buzunarele doldora de bani furați ale mafiei, ci va face tot ce-i stă în puteri pentru ca în Republica Moldova să existe și să fie viabilă O SINGURĂ FORȚĂ ROMÂNEASCĂ!

De dragul IDEALULUI ROMÂNESC, să învățăm a ne ierta unii pe alții, nu a ne urî și a ne răzleți în falsele partiduțe „create” și întreținute de Puterea antiromânească, neromânească sau falsromânească de la Chișinău!

UNIREA cu Patria noastră ROMÂNIA presupune UNIREA BASARABENILOR ÎN JURUL UNEI SINGURE FORȚE POLITICE UNIONISTE, nu dezbinarea noastră!

Cel care ne dezbină, nu lucrează pentru România, ci împotriva ei!

1 octombrie 2016

Unirea ca scăpare de pedeapsă

septembrie 27, 2015 Un comentariu

Când eram elev la școala-internat din Cahul sciam scrisori verișoarelor mele din dreapta Prutului, de la Câmpulung Mușcel,.. Nu înțelegeam atunci de ce plicul cu răvașele mele pentru România îmi era întors de la poștă, iar eu eram arătat cu degetul și ”poreclit” ROMÂN…

La facultate, împreună cu o mână de prieteni, citeam, pe-ascunselea, Opera Politică a lui Eminescu după care eram purtați pe la ”vtoroi otdel” (secția nr 2, KGB-ul Universității) și apostrofați că facem acțiuni subversive, dar și arătați cu degetul și ”porecliți” ROMÂNI…

După facultate, la Radio Moldova, după o zi de muncă, eram ”poftit” la șeful de la etajul de sus să dau explicații de ce articulez sunetele la microfon ”ca la București” sau ”ca la Iași”, indicându-mi-se că ”noi sântem moldoveni, nu ROMÂNI”…

După un an-doi, când porni Perestroika, porniserăm și noi, o mână de enuziaști de la Radioteleviziune, să facem, în această instituție, celule ale Mișcării Democratice cerând Alfabet Latin, Limbă Română, Tricolor, etc… Evident, am fost apostrofați să nu ”politizăm” instituția și arătați din nou cu degetul că suntem ROMÂNI!

Mai târziu, când editam Publicația ”ȚARA”, am fost chemat în instanță să fiu tras la răspundere pentru faptul de a fi plasat pe frontispiciul publicației harta României Mari! Bineînțeles, eram judecați, împreună cu colegii mei de la ”ȚARA” și Frontul Popular, pentru AFIRMAREA clară și neîncetată a IDENTITĂȚII NOASTRE DE ROMÂNI!

Tot atunci, în 1994, am cerut LIMBA ROMÂNĂ în Constituție! Am fost stigmatizați drept ”extremiști”, ”unioniști” și, bineînțeles, ROMÂNI!

Dar… tot atunci, și încă mulți ani la rând, am continuat să revendicăm, hotărât și insistent, introducerea în legalitate a Mitropoliei Basarabiei, instituție canonică din cadrul Bisericii Ortodoxe Române! Am fost respinși, toate guvernele laolaltă dându-ne cu piciorul, pentru că… am fi… ”antistatali” și… ROMÂNI!

Pe urmă, în 2002, am stat patru luni în stradă… protestând împotriva intenției regimului Voronin de a elimina din învățământ Limba Română și Istoria Românilor. Am fost tratați ca ”extremiști”, ”unioniști” și… ROMÂNI.

În 2003, am protestat trei luni la rând împotriva Planului Kozak de federalizare a Republicii Moldova și legalizare a prezenței militare rusești în stânga Nistrului! Am reușit să respingem acest plan diabolic, dar am fost bătuți, dați cu capul de asfalt, huiduiți… pentru faptul de a ne IUBI și APĂRA ȚARA și de a ne declara drept ROMÂNI!

În 2005, am fost strânși la perete și puși să-l votăm pe… Voronin din nou președinte… Am fost explodați pentru că ne IUBIM ȚARA și ne declarăm ROMÂNI!

În 2009, prin foc și gloanțe, vin la treucă furătorii de miliarde…
Antiromâni până-n măduva oaselor, fură tot ce-a mai rămas de furat…

Profitori cum sunt, aceștia încep a se gudura în jurul… Unirii!

Sau Unirea în mintea lor ar fi o simplă scăpare de pedeapsă…

Ștefan Secăreanu

27 septembrie 2015

Câteodată, mai bine ar fi ca Băsescu, pur și simplu, să tacă!

august 13, 2015 Un comentariu

basescu-baie-multime-chisinau

Văd că agențiile de presă transmit cu insistență încă o declarație a fostului președinte român, Traian Băsescu. Acesta a afirmat la o întâlnire cu românii din afară că ”niciodată Federația Rusă nu va mai pleca din Transnistria” (http://independent.md/basescu-federatia-rusa-nu-va-mai-pl…/…)

Ar fi totuși mai bine ca fostul președinte al României, uneori, pur și simplu, să mai tacă, să se abțnă de la asemenea declarații…

Rusia trebuie sa plece din stânga Nistrului si va pleca!

Pentru că fâșia de pământ de acolo este parte a teritoriului național al Republicii Moldova!

Asta ar trebui să spună domnul Băsescu de câte ori are ocazia s-o spună, dar nu să-și dea cu presupusul…

Pentru că asemenea declarații toarnă apă la moara lui Putin!

Si Bucurestiul oficial asta trebuie să facă: să ceară insistent și neîncetat retragerea trupelor ruse din stânga Nistrului! Până-n panzele albe!

Același lucru Bucureștiul ar trebui să-l pună în ”arsenalul” ”simionilor” pe care îi trimite la Chișinău ”să facă Unirea”!

Actul de împlinire națională pe care ni-l dorim cu toții va avea loc atunci când vom obține, prin eforturi frățești și dezinteresate, retragerea Rusiei din stânga Nistrului, așa cum prevede Legea Republicii Moldova din 22 iulie 2005, adoptată în unanimitate de Parlamentul de la Chișinău…

Dacă Rusia va rămâne în stânga Nistrului, așa cum ”înțelege” fostul președinte al României, Unirea nu va mai avea loc încă multă vreme!

Îmi prezint scuzele mele pentru îndrăzneală, domnule președinte Băsescu!

Ștefan Secăreanu

13 august 2015

SECRETELE BASARABIEI. Interviu cu dr. Șerban Milcoveanu

iunie 24, 2013 2 comentarii

basarabia– D-le doctor, în legătură cu istoria Basarabiei totuși se cunosc prea puține amănunte, și considerăm că este important să ne relatați ce cunoașteți în legătură cu aceasta. Dvs. ați fost în relație directă și îndelungată cu Basarabia: v-ați efectuat stagiul militar acolo, ați participat la războiul anti-sovietic de la început și până la sfârșit, ați cunoscut numeroase personalități ale epocii. În plus, fiind un naționalist, părerea dvs. este deosebit de importantă pentru noi.

– Am făcut războiul antisovietic din prima zi până în ultima zi: întâi ca medic de regiment la un divizion de artilerie, pe urmă ca medic de batalion de infanterie la vânătorii de munte. Când ești la divizion de artilerie sau la batalion de infanterie nu are de ce să-ți mai fie frică (de nimic!), pentru că nu există alt loc mai periculos unde să fii trimis (“mai rău nu se poate”): limbile se dezlegau, toată lumea vorbea – și se vorbea adevărul. Adevărul despre războiul antisovietic nu era cel care se spunea de la comandament (adică istoria oficială), ci ceea ce se discuta la popota ofițerilor. Am luat contact și cu populația locală și sigur că, pe parcurs de 4 ani, la popota ofițerilor, m-am gândit, am discutat și analizat toate problemele politice în legătură cu Basarabia.

Ceea ce înregistrați dvs. acum este o contribuție originală la istoriografie. Mai întâi, o mică introducere pentru tinerii cititori: Teritoriul dintre Prut și Nistru nu este altceva decât jumătatea de est a Moldovei, cu capitala la Iași, așa cum teritoriul dintre Suceava și Ceremuș, cunoscut sub numele de Bucovina, nu este altceva decât nordul Moldovei, iar Moldova este provincia cu înalt prestigiu istoric și, poate, cu cel mai ridicat procent de inteligență nativă a României.

Numele de Basarabia desemna, de fapt, numai sudul Basarabiei în 1812. Când rușii au instituit ocupația rusă a teritoriului dintre Prut și Nistru, au interzis numele de moldovean; chiar l-au prigonit. De unde provine numele de Basarabia: sudul acestui teritoriu, Bugeacul, o câmpie, a fost întotdeauna posesia Țării Românești. Se numea Basarabia după numele dinastiei Basarabilor care a întemeiat Țara Românească. Aici, în Bugeac, Țara Românească se apăra de invaziile din est, în special de invaziile tătarilor.

Citește mai mult…