Arhiva
Hoții miliardului cu și fără Ordinul Republicii
„Înalt Preasfințitul” Maiei Sandu
Nu poți să-l învingi pe un bolșevic ca Dodon cu minciuni bolșevice despre alegerile din SUA
Ca trădătorul de țară și coruptul I. Dodon să fie dat jos duminică din fotoliul de șef de stat, vă rog mult să nu-mi mai arătați pe Fb poza Maiei Sandu alături de poza lui J. Biden!
Vă mai rog ca săptămâna asta, înainte de cel de-al doilea tur de scrutin, când trebuie să ne mobilizăm pentru ca funcția de președinte al republicii să nu mai nimerească în mâna partidei rusești, să nu mi-l mai arătați pe I. Sturza felicitându-l pe J. Biden în legătură cu victoria în alegerile din SUA, pentru că acesta, J. Biden, nici pe de parte nu este învingător, numărarea și renumărarea voturilor nefiind încă terminate la americani!
Pentru ca duminică să putem scăpa de Dodon, vă mai rog de asemenea să nu mi-l mai arătați pe V. Filat cum îl felicită, pupincurist, tot pe J. Biden și tot în legătură cu faptul că el ar fi ieșit învingător la alegerile din 3 noiembrie de peste ocean. Eventual, să-i sugerați lui Filat că, pentru a parcurge fără complicații procesul anevoios de reintegrare socială a deținuților eliberați din închisoare, ar fi mai rezonabil să nu-și mai etaleze chipul lui de prim-ministru alături de fostul vicepreședinte american J. Biden, pe când acesta făcea acum câțiva ani o escală la Chișinău. Explicați-i lui V. Filat că imaginile de pe Fb cu îmbrățișările lui cu Biden îi pot întări pe alegătorii americani (ca și pe cei moldoveni!), dar mai ales pe anchetatorii americani care au demarat în ultimele zile investigații ample pe marginea fraudelor electorale și a actelor de corupție în care Biden și familia sa ar fi fost implicați, în convingerea că anume el, contracandidatul lui Trump, ar fi indicat să ajungă, ca și Filat, la pușcărie.
V-aș mai sugera, în același scop de a-l învinge duminică pe Dodon, s-o îndemnați cumva pe Lorena Bogza de la PROTV Chișinău, dar și pe Valentina Ursu de la Europa Liberă, să-și retragă în vreun fel de pe Fb cuvintele lor de felicitare, siropoase și adulatoare, adresate, din propria și nevinovata lor initiativă sau la comanda expresă a șefilor de la aceste instituții de presă cu aere de presă liberă și echidistantă, aceluiași neales președinte SUA, J. Biden, în legătură cu presupusa și proiectata lui victorie de către mass media corporative la alegerile din 3 noiembrie. Îndemnul meu îl îndrept cu mare și sinceră preocupare și către toți adoratorii și toate adoratoarele Lorenei Bogza și Valentinei Ursu, în calitatea lor de vedete de presă, proiectate ca și J. Biden, să nu se lase manipulați și dezinformați de știrile false pe care le difuzează constant PROTV Chișinău și postul de radio Europa Liberă în legătură cu evenimentele din SUA desfășurate pe perioada mandatului actualului președinte D. Trump și mai cu seamă în legătură cu rezultatele ultimelor alegeri prezidențiale din SUA.
În definitiv, pentru a nu admite ca o sculă a intereselor străine cum este Dodon să ocupe încă patru ani cea mai înaltă funcție în stat, nu trebuie să cădem pradă dubioaselor scenarii puse la cale de înspăimântătoarea rețea neomarxistă și globalistă de stânga din întreaga lume, reprezentată la noi cu fidelitate de foștii prim-miniștri I. Sturza și V. Filat, dar și de un șir întreg de alți lideri politici care afișează ostentativ lozinci și opțiuni democratice, pro-europene și pro-românești, precum și de jurnaliștii de la PROTV Chișinău, postul de radio Europa Liberă, dar și de la alte instituții de presă.
Minciunile lor despre dramatica situație prin care trece poporul american, lansate și răspândite concomitent cu îndemnurile de a o susține la votul de duminică pe Maia Sandu, îi vor deruta și descuraja pe o bună parte din alegătorii cinstiți din stânga Prutului, alegătorii care nu suferă minciuna și sunt hotărâți să iasă la urne și să voteze pentru candidatul PAS.
Nu poți să-l învingi pe un bolșevic ca Dodon cu minciuni bolșevice despre alegerile din SUA!
Nu poți să te declari de dreapta, făcându-l pe pro-occidentalul, la Chișinău și să fii în același timp cu stânga neofascistă în America!
Un alt oracol al neomarxismului, Ion Sturza!
Din ce bani trăiește și câți bani cheltuie pe lună Natalia Morari
Bandit politic cu accese de decență
„Mintea scurtă” la moldoveni
Frica cea mare a lui Dodon
La alegerile prezidențiale vom păți exact ca la alegerile pentru Primăria Chișinău
La prezidențialele din toamna anului viitor putem păți exact ca la alegerile primarului de Chișinău!
În timp ce Dodon își consolidează pozițiile rămânând practic singurul candidat al segmentului prorus, pe așa-zisa dreaptă și-au anunțat, până azi, intențiile de a candida cel puțin trei persoane!
Nu le nominalizez că le știți!
Dintr-o ieșire televizată a lui Năstase, am înțeles că și pe el îl împinge păcatul să candideze și la prezidențiale!
După ce a dat Chișinăul pe mâna rușilor, vrea să bage sub sutana lui Putin toată Basarabia!
În loc să se meargă pe ideea unei largi mișcări anti-rusești, în care să intre toți basarabenii de bună-credință, unioniști, pro-europeni, cum s-or numi ei, la noi are loc umflarea miturilor: mitul Maia, mitul Țâcu, mitul… Filat (zămislit într-o celulă cu evroremont din pușcăria 13!) etc.!
Te pomenești că „rațele” de la TV8 și cele de la PRO TV ni ți-l scot mâine și pe Platon din pușcărie și ne putem trezi, în cele din urmă, cu încă un mit – mitul Platon!
Adică, încă un posibil candidat „antioligarhic”!
Nu-mi scoateți fauna politicianistă în față!
Ideea de unitate, așa cum a fost treizeci de ani în urmă, să țâșnească acum!
Lăsați miturile să se desumfle!
Veniți cu inima să ne unim!
Împăcarea gangsterilor!
Celor care mă tot întreabă ce cred despre „eliberarea lui Filat”, le pot spune următoarele:
După umila mea părere, „eliberarea lui Filat” indică asupra faptului că gangsterii care au „furat miliardul”, aeroportul, au jefuit ce-a mai fost de jefuit în acest teritoriu blestemat după pârjolul din 7 aprilie 2009, dar s-au sfădit și cotonogit între ei de la împărțitul prăzii, caută acum să facă pace!
„Eliberatul” de ieri „a fost eliberat”, ceilalți gangsteri care au fugit sau sunt de negăsit acum urmează să revină și ei „în țară”!
Toată această împăcare între bandiți are dezlegare de la Putin și se realizează prin Dodon (cu justiția și noul lor procuror general), Dodon care caută cu tot dinadinsul să scape de pușcărie și de probele legate de cele trei milioane de dolari luate de la Filat prin Shor, dar și de alte tâlhării comise de el, probe cu care îl au la mână gangsterii concurenți.
Corupția și banditismul din sânul puterii este una din pârghiile esențiale prin care Kremlinul își ține sub control vechile „gubernii”.
Pur și simplu, în această clipă, Moscova are nevoie ca de aer de multă pace între bandiții din gubernia dintre Prut și Nistru, pentru că ea are de realizat aici alte planuri mărețe: aeroporturi strategice pentru rachetele și aviația militară care urmează a fi construite în termeni record cât îl are pe Dodon președinte cu guvernul lui minoritar și tehnocrat!
Bineînțeles, cei prostiți rămânem noi cu toții, cetățenii simpli, care vom trebui să întoarcem, ani și ani la rând, miliardul furat de gangsteri!
Iată ce a însemnat venirea la guvernare a Alianței Kozak!
Mulțumiri sincere „idioților utili” de la blocul ACUM, care și-au îndeplinit misiunea cu vârf și îndesat!
Cred că și Guvernul Orban de la București, cu care se lăudau pe Fb că s-au întâlnit zilele astea, le-a exprimat aceleași mulțumiri.
Nu mai vorbiți de „integrare europeană” că mă enervați!
Suntem ai rușilor! Cu toți gangsterii politici pe care ne place tare mult să ni-i alegem!
De ce Comisia lui Sliusari caută să-l scoată basma curată pe V. Platon?
Scrisoarea nescrisă a deputatei Maria Ciobanu
Citesc o știre:
„Deputata Maria Ciobanu îl îndeamnă pe democratul Sergiu Sîrbu, prin intermediul unei scrisori deschise, să își retragă plângerea pe care a depus-o la poliție împotriva activistului Pavel Grigorciuc (…)”.
Nu încape în mintea mea cum poate o „unionistă” (am înțeles că doamna Maria Ciobanu reprezintă „unioniștii din lista electoarală ACUM”) să ia apărarea unui instigator ordinar!
Cred că anume astfel de provocatori de meserie, de regulă, rusofoni și antiromâni, numiți, mai nou, de către cercurile „civice moldovenești”, și „activiști”, sunt folosiți de orice grupare politică aflată la putere (inclusiv cea de azi din care face parte și „pătimitul” Sârbu) pentru compromiterea oricărei acțiuni cetățenești, mai ales a unei acțiuni împotriva „furtului miliardului”.
Într-o societate ca a noastră, elemente ca Shor sau ca Grigorciuc, sau ca alți atâția „ciudici” ai neokaghebismului mafiot basarabean, sunt uneltele perfecte folosite de rețelele banditești de extracție rusească pentru jăcmănirea acestui teritoriu românesc și pentru menținerea la libertate a autorilor adevărați ai crimelor de acest fel.
„Îndemnul” de azi al „deputatei Maria Ciobanu” îmi amintește, fără să vreau, de îndârjirea aceleiași persoane de acum câțiva ani, cu care, în calitatea ei de atunci de responsabilă cu învățământul la Nisporeni, proaspăt înregimentată în partidul lui Filat, o amenința pe directoarea Liceului din s. Iurceni, Valentina Buliga (din întâmplare, verișoara mea dreaptă, care nu are absolut nicio legătură cu Valentina Buliga de la PD și care a fost și a rămas, ca și mine, o susținătoare consecventă a PPCD-ului nostru, cel românesc) cu eliberarea din funcție în situația în care refuză să se înscrie în PLDM!
Anume amănunte de acest fel mă fac să înțeleg de ce distinsa noastră deputată nu a lansat până în această clipă nicio „scrisoare deschisă” prin care să demaște și să condamne hotărât rădăcinile kaghebiste antiromânești, de sorginte lucinschistă, ale grupării Filat din care dânsa face parte, grupare care se constituie în unul dintre autorii direcți ai dezastrului economic, social și politic instaurat în stânga Prutului de la 2009 încoace și, implicit, în unul dintre participanții decidenți la „furtul secolului”.
De ce nu am fost la mitingul de „rezistență”
Mai mulți prieteni mă întreabă de ce nu m-au văzut ieri în Piața Marii Adunări Naționale la mitingul „Mișcării” sau „Comitetului Național de Rezistență” sau „de Rezistență Națională”, că nu am înțeles până la urmă despre ce fel de „rezistență” este vorba…
Precizez că din ziua de 6 septembrie 2015 nu am mai călcat la niciuna din acțiunile organizate de Platforma DA.
Organizatorii mitingului de ieri, pe care l-am urmărit de-acasă, dar și ai mitingului din 6 septembrie 2015 și ai altor acțiuni ale Platformei (cu certitudine, acum, și ale PAS și PLDM), coordonate de pe scenă sau din spatele scenei de Natalia Morari, mi-au dat de înțeles și m-au întărit în convingerea că eu, basarabeanul cu idealul românesc în suflet, nu am ce căuta la asemenea manifestații.
Absolut toate discursurile pe care am avut răbdarea să le ascult ieri seamănă, ca mesaj și țintă, cu discursurile și intervențiile lui Vladimir Solonari (cred că mulți și-l amintesc) de la mitingurile Interfrontului din perioada perestroikăi lui Gorbaciov sau de la microfonul Parlamentului RM unde acesta si-a manifestat antiromânismul mai mulți ani la rând.
Singura deosebire pe care am observat-o fără mare efort este că discursurile de la mitingul de ieri, fără mesaj românesc, au fost precedate, sau chiar însoțite, de muzica profund românească a legendarului cuplu basarabean Doina și Ion Aldea Teodorovici.
Sunt ferm în ideea că orice acțiune de felul celei de ieri din centrul Chișinăului, care afișează cu ostentație un mesaj antimafie și antidictatorial (mesaj justificat, bineînțeles, după ultimele abuzuri strigătoare la cer ale guvernării Plahotniuc), dar care îi exclude și îi îndepărtează cu premeditare, în chip interfrontist, pe exponenții și purtătorii mesajului românesc, nu este altceva decât o mimare a luptei cu corupția și dictatura din Basarabia de la ora actuală!
Scopurile unor asemenea luptători sunt altele: preluarea puterii de la concurenții lor de jefuire a statului „fără români” și „fără România” și consolidarea în stânga Prutului a unei construcții statale fără identitate românească, cu cetățeni și clasă politică fără conștiință românească!
Guvernările corupte care-au jefuit acest stat, inclusiv cea de azi, dar și cea în frunte cu Filat, ai cărui exponenți sunt organizatorii mitingului din PMAN, sunt o reminiscență grăitoare a regimului sovietic de ocupație, prezent astăzi prin armata rusă la Tiraspol și secesionismul apărat de ea, prin uneltele KGB-ului din toate structurile statului, dar și prin mentalitatea de laș a guvernanților de pe malul Bâcului, incapabili de rezistență în fața acestui regim.
Iată de ce „rezistența” strigată de la tribuna mitingului de ieri nu are nimic cu adevărata rezistență națională a basarabenilor în fața ocupantului rus, manifestată de un Matcovschi, de Doina și Ion Aldea Teodorovici, de grupul Ilașcu și, mai ales, de luptătorii noștri în războiul sângeros de la Nistru din 1992, rezistență compromisă azi de jefuitorii acestui stat din guvernările Filat, Leancă, Plahotniuc…
Adevărata rezistență poate fi doar a celor cu conștiință românească!
Mitul Maia Sandu din capul basarabenilor
I-am auzit azi pe unii lideri de opinie cu apeluri publice către M. Sandu pentru a o convinge să-și schimbe decizia de a-l susține la alegerile din capitală pe A. Năstase și a evita astfel aducerea în fruntea Chișinăului a lui I. Ceban socialistul.
Cred că ar fi bine să ne căutăm de treabă și să nu ne facem iluzii!
Decizia PAS de săptămâna asta de a merge în alegerile pentru Primăria Chișinău cu A. Năstase trebuia să demonstreze și demonstrează cu prisosință un adevăr pe care foarte puțină lume îl poate desluși:
M. Sandu nu îi reprezintă pe cei care și-au creat în mintea și imaginația lor mitul Maia Sandu.
După ce am ascultat-o aseară la PRO TV, m-am întărit în convingerea că lidera PAS reprezintă o altă fațetă a aceluiași sistem.
Este Lucinschi în fustă, cum bine spune unul dintre acești lideri de opinie, S. Mocanu, care vine cu ideea apelurilor de care vorbeam mai sus.
Și dacă este Lucinschi în fustă, de ce să-i ceri acestei arogante să fie altceva decât este – Lucinschi în fustă?!
Ea pur și simplu nu este capabilă să fie altceva decât Lucinschi în fustă.
Înțelegerea de a-l susține pe „prostul satului”, știind bine că acesta nu are cum să-l învingă pe reprezentantul lui Dodon în alegerile pentru Primărie, denotă faptul că ești una cu acest sistem mafiot al lui Dodon, Plahotniuc, Filat, Lucinschi etc.!
Ești complicele lor!
Și mai este clar încă un lucru:
Dacă ai bătut palma pentru a vinde Chișinăul, înseamnă că ai vândut și alegerile de la toamnă pentru Parlament!
Unii nici până astăzi nu sunt în stare a realiza că aici, acum, în acest teritoriu românesc din stânga Prutului problema fundamentală cu care ne confruntăm este PROBLEMA IDENTITARĂ!
Iar mitul Maia, băgat metodic și fariseic în subliminalul basarabenilor, a fost creat de la bun început cu un singur scop: menținerea la putere a sistemului mafiot de sorginte străină pentru amânarea la nesfârșit a afirmării identității noastre românești.
Iată de ce este bine că, după cele îtâmplate săptămâna asta, a prins a se spulbera mitul Maia!
Doar o echipă, o mișcare curată, neimplicată în acest sistem banditesc, poate avea sorți de izbândă în asanarea acestei societăți.
Adio, Maia Sandu! Am sperat degeaba că ai capul pe umerii tăi
Ispita rusă sau Ambasadorul României, un fidel sub omoforul Patriarhiei Moscovei
Îşi poate imagina cineva ca, să zicem, ambasadorul extraordinar şi plenipotenţiar al Federaţiei Ruse la Chişinău şi familia sa să frecventeze o biserică a Mitropoliei Basarabiei din cuprinsul Patriarhiei Române? Vi-l puteţi imagina pe Excelenţa Sa, Valeri Kuzmin, cu soţia şi copiii, închinându-se la icoane într-o biserică în care răsună ectenii de sănătate pentru Mitropolitul şi Exarhul Petru Păduraru şi pentru Patriarhul Daniel Ciobotea de la Bucureşti? Întrebările sunt desigur retorice, pentru că nimeni şi niciodată nu va lua în serios o asemenea posibilitate. Există lucruri posibile şi există lucruri imposibile, excluse principial şi categoric.
Dată fiind simetria de percepţie pe care o au românii de la răsărit de Prut şi pentru a avea termenii de comparaţie în faţă, să reluăm întrebarea altfel. Îşi poate imagina cineva ca ambasadorul extraordinar şi plenipotenţiar al României la Chişinău şi familia sa să frecventeze o biserică a structurii locale de sub jurisdicţia Patriarhiei Ruse? Vi-l puteţi imagina pe Excelenţa Sa, Marius Lazurca, cu soţia şi copiii, închinându-se la icoane într-o biserică în care răsună ectenii de sănătate pentru mitropolitul „întregii Moldove” Vladimir Cantarean şi pentru Patriarhul Kiril Gundiaev de la Moscova? Aici întrebările nu mai sunt retorice, pentru că pornesc de la un caz ieşit din comun, când chiar şeful misiunii diplomatice române la Chişinău a luat în serios o asemenea posibilitate şi… a făcut-o realitate.
Aflăm acest lucru, cu oarecare întârziere, dintr-un interviu acordat de ambasadorul României la Chişinău revistei VIP-magazin. Interviul, apărut în numărul 77 din luna septembrie 2010, este intitulat simplu: „Ambasadorul român topit în peisajul basarabean”. Întrucât subiectul pe care, ca etnic român de confesiune ortodoxă şi cu dublă cetăţenie, moldo-română, încerc să-l abordez aici este unul delicat şi de sensibilitate, este potrivit să cităm puţin din materialul apărut în pretenţioasa revistă chişinăuiană.
Aşadar, aflăm că frecventarea parohiilor de obedienţă rusă este o tradiţie mai veche în familia domnului ambasador. Această tradiţie este continuată şi în spaţiul românesc. VIP-magazin face cunoscut opiniei publice: „Pentru Marius Lazurca, familia este conţinutul vieţii, măsura tuturor lucrurilor. Soţia Mirela, medic de profesie, a renunţat de ceva timp la carieră şi se ocupă de copii. Speră că atunci când soţul său îşi va încheia misiunea la Chişinău, vor vorbi liber rusa. Sunt din şcoală îndrăgostiţi de Tolstoi şi ar vrea să-l citească în original. De aici vin şi numele primilor copii – Vladimir şi Olga. Dar şi de la parohia pariziană unde a fost botezat Vladimir, frecventată de urmaşi ai aristocraţiei ruse din diasporă. Urmează Matei, Toma, Theodora şi Sebastian. Cât vor fi la Chişinău, şcolarii vor merge la „Prometeu”.
Duminica merg cu toţii la parohia „Sf. Dumitru”, la recomandarea „mamei Ala”, doamna care se ocupă de Sebastian şi Theodora. Le-a plăcut. Şi biserica, şi părintele Pavel. „Acolo merge lume foarte diferită, spune ambasadorul. Parohia asta e ca un portret în miniatură al societăţii moldoveneşti”…”
La întrebarea „Ce vă place la Chişinău?”, Excelenţa sa a răspuns simplu: „Oh, sunt foarte multe, e greu să fac o listă exhaustivă. Într-o ordine întâmplătoare, îmi plac: cocoşul matinal al vecinilor, kvasul vândut direct pe stradă, parohia „Sfântul Dumitru”, Asif Chaudry, Casa Herţa, laptele concentrat rusesc şi icrele de lostriţă, şoseaua de la Leuşeni la Chişinău, cafenelele cu reţea wi-fi la discreţie, AIE, consilierii străluciţi ai Premierului Filat (Nicu Popescu, Stela Mocanu, Daniel Diviriceanu), Niagara Orange Fitness, rutierele, Savatie Baştovoi, chipiul larg al poliţiştilor, româna Nataliei Morari, plăcinta cu brânză, cozile la spovedanie…”.
Jurnaliştii de la VIP-magazin au fost curioşi să afle şi alte lucruri din gura Excelenţei sale: „Nu e obositor sa fiţi în permanenţă diplomat? Mă refer la calitate, nu la meserie…” Şi pentru că nu doar plăcerea, ci şi talentul de diplomat, precum şi prudenţa îngemănată şi naturaleţea sunt la mijloc, ambasadorul Lazurca a răspuns astfel la această întrebare: „Se spune despre diplomaţie că e mai curând o artă, decât o meserie. Cred, prin urmare, că diplomaţia solicită tot atât talent, înzestrare nativă, cât cer pictura, muzica, baletul clasic. În alţi termeni, avem de-a face cu o ocupaţie pe care o poţi exercita cel mai bine dacă eşti tu însuţi, dacă eşti firesc, natural în cea mai mare parte a timpului. Am norocul de a fi diplomat fără efort, din simplul motiv că sunt destul de ceremonios şi de prudent din fire. Nu am, deci, prea multe merite.”
De ce ne-a atras atenţia acest interviu cu mărturisirile ambasadorului Lazurca? Pentru că nu e vorba de un cetăţean oarecare, ci de un oficial român aflat în misiune diplomatică. Şi pentru că ţara de acreditare este Republica Moldova, în care un diferend canonic româno-rus marchează profund peisajul în care Excelenţa sa „se topeşte”, ca să rămânem la expresia jurnaliştilor de la VIP-magazin. Orice alegere sau preferinţă canonică se pune în balanţă şi conturează adevărata personalitate şi devotamentul celui împricinat. Interviul ne-a atras atenţia şi pentru că reţinusem bine cuvintele atât de adevărate ale preşedintelui Traian Băsescu, pronunţate în faţa camerelor reunite ale Parlamentului României, la 14 aprilie 2009: „A rosti slujba în limba română şi a oficia într-o biserică aparţinând Mitropoliei Basarabiei a fost, adesea, un act de eroism, deşi libertatea religioasă trebuie respectată ca orice drept universal”. Am spus-o şi voi repeta cât va fi nevoie: Mitropolia Basarabiei reprezintă un adevărat test pentru clasa politică. Şi nu este vorba doar de clasa politică de la Chişinău.
Pentru cei care nu cunosc, trebuie să constatăm cu titlu de precizare că parohia „Sfântul Dumitru” din sectorul Botanica a municipiului Chişinău ţine canonic de mitropolia Chişinăului şi a „întregii Moldove” din cadrul Patriarhiei Moscovei. Parohul bisericii este preotul Pavel Borşevschi.
Parohia este un centru propagandistic important al mitropoliei de obedienţă moscovită, cu care este cofondatoare a publicaţiei „Curierul ortodox” (cu versiunea rusă „Pravoslavnâi vestnik”). Cota de participare la „Curierul ortodox SRL” este următoarea: mitropolia Chişinăului şi a „întregii Moldove” – 70%, parohia „Sf. Dumitru” – 30%. Redacţia acestui organ de presă este din 1995 şi până azi situată în casa parohială a bisericii „Sf. Dumitru”.
Ambasadorul Lazurca ar fi trebuit să cunoască şi faptul că preotul paroh Pavel Borşevschi a fost principalul actor al lucrării de smulgere a parohiei „Sf. Nicolae” din Chişinău (fosta catedrală provizorie a Mitropoliei Basarabiei între 1992 şi 1999) de sub oblăduirea Patriarhiei Române şi înregistrarea ei în subordinea Patriarhiei Moscovei. El a pus la cale şi a dirijat întreaga operaţiune împreună cu ministrul de atunci (şi de acum, din partea PLDM!) de Interne, generalul Victor Catan, un prigonitor pe faţă a Mitropoliei Basarabiei. Anul trecut am scris despre asta în FLUX şi am publicat şi documente doveditoare, pe care, la timpul respectiv, le reţinuse şi Curtea Europeană a Drepturilor Omului, ca probe concludente pentru tratamentul discriminatoriu şi destul de sălbatic aplicat Bisericii noastre.
Tot acest preot este mentorul unui grup disident de preoţi din raioanele Călăraşi şi Ungheni care, cu doi ani în urmă (vara lui 2008), au organizat o campanie de denigrare a Înaltpreasfinţitului Petru Păduraru, Arhiepiscop al Chişinăului, Mitropolit al Basarabiei şi Exarh al Plaiurilor.
Pentru mine, ca şi pentru multă altă lume, de la Chişinău şi Bucureşti, cu care am discutat zilele acestea, lucrurile sunt clare. Ambasadorul Lazurca şi familia sa, aflându-se fizic în cuprinsul Patriarhiei Române, şi-au făcut, cu de la sine putere, ieşirea de sub omoforul ei şi s-au adăpostit sufleteşte sub omoforul Bisericii Ortodoxe Ruse, pentru care nutresc o evidentă simpatie. Fascinaţia pentru tot ce este rusesc, de la limbă, literatură, antoponimie, până la laptele concentrat, icrele de lostriţă şi accentul Nataliei Morari, ne este chiar mărturisită! Nu reproşăm însă acest lucru. Luăm act de el şi mergem mai departe la aspectele geoconfesionale.
Faptul că un membru al corpului diplomatic român a intrat sub jurisdicţia canonică a Patriarhiei din preajma Kremlinului, „topindu-se” în acel mediu pe care l-am numit întotdeauna „prizonierat canonic rus”, arată cât se poate de limpede o lipsă de solidaritate şi comuniune directă cu românii ortodocşi persecutaţi şi nedreptăţiţi în continuare de Biserica Rusă şi de guvernul AIE condus de Vladimir Filat, un alt fidel al Patriarhiei Moscovei. Ambasadorul Marius Lazurca este încântat de AIE şi de guvernul Filat, împănat cu tot felul se securişti mai vechi şi mai noi, uitând cu o suspectă uşurinţă că tocmai acest guvern se arată a fi complice făţiş al mitropoliei „întregii Moldove” împotriva Mitropoliei Basarabiei, căreia refuză să-i recunoască până şi unele drepturi acordate de guvernele anterioare, opunându-se restituirii arhivelor sale şi proprietăţilor spoliate de regimul sovietic de ocupaţie.
Ca român ortodox, nu doar topit aici, ci crescut din solul basarabean, nu-mi pot explica, deocamdată, de ce un ambasador al României în Republica Moldova îşi alege subordonarea canonică „la recomandarea „mamei Ala”, doamna care se ocupă de Sebastian şi Theodor”. Mă întreb legitim şi cu toată îndreptăţirea de ce Excelenţa sa nu este fidel al Mitropoliei Basarabiei, implicit al Patriarhiei Române? Este firesc să aşteptăm un răspuns. Mă mai întreb ce ar fi fost dacă dătătoarea de tonalitate „mama Ala” era de confesiune eterodoxă? Niciodată nu te pui cu gusturile omului, mai ales ale unui ambasador, dar o altă întrebare vine: de ce îi place oare Excelenţei sale Savatie Baştovoi, unul dintre denigratorii activi ai Mitropoliei Basarabiei şi ai Patriarhului Daniel? Sper să nu fi fost iarăşi o „recomandare a mamei Ala”, invocată delicat drept scuză pentru propria alegere canonică într-un spaţiu marcat de uzurparea rusească a drepturilor Bisericii româneşti. Văzând alegerea benevolă a reprezentantului oficial al Statului Român, trebuie să înţeleagă românul de rând de la răsărit de Prut că aflarea în comuniune directă – canonică şi euharistică – cu Patriarhia Moscovei în Republica Moldova este un lucru bun şi de urmat? Că Mitropolia Basarabiei şi Patriarhia Română nu mai contează în interfluviul pruto-nistrean, că pot fi tratate ca şi inexistente aici, de vreme ce până şi trimisul Bucureştiului evită o relaţie de comuniune directă cu ele, la ele acasă? A fost reactivarea Mitropoliei Basarabiei un act reparator de dreptate sau ambasadorul extraordinar şi plenipotenţiar al României nu pune preţ de două parale pe lucrarea noastră, a basarabenilor, şi a Sfântului, Marelui şi Îndreptătorului nostru Sinod din 1992 şi-şi ghemuieşte sufletul la sânul Bisericii moscovite? Ce crede despre asta Centrala, adică Ministerul Afacerilor Externe al României şi ce crede şeful Statului Român? Vor avea ei oare înţelepciunea, inspiraţia şi curajul să reacţioneze adecvat?
Bineînţeles că partea culturală, confesională, lingvistică şi tot ceea ce ţine de identitate şi suflet privesc domeniul privat. Aceasta este regula generală. Dar probabil nu vom greşi susţinând că ea nu li se aplică şi reprezentanţilor oficiali ai Statului Român peste hotare. Mai ales când acest „peste hotare” nu este şi „în străinătate”, ci în „spaţiul nostru cultural comun”. Bineînţeles că şi relaţiile dintre Bisericile Ortodoxă Română şi Rusă trebuie să reintre odată şi odată în normalitate. Doar că această normalitate, ca stare de împăcare şi de pace în Hristos, nu se poate sprijini decât pe dreptate şi adevăr. Nu cred însă că acest tip de soluţie ar fi posibil prin aruncarea diplomaţilor români în braţele foarte primitoare ale Patriarhiei din preajma Kremlinului şi ale neosteniţilor ei râvnitori din Republica Moldova. Şi am impresia că, oricât de subiectiv aş fi, nu spun un lucru greşit sau nedrept.
Am fost unul dintre oamenii care s-au bucurat sincer la aflarea veştii despre desemnarea lui Marius Lazurca în funcţia de ambasador al României la Chişinău. Am insistat ca FLUXUL să-i facă o prezentare cât mai generoasă şi să-i publice unele dintre eseuri, ceea ce s-a şi întâmplat. Bucuria şi speranţa mea erau legate de faptul că acest ambasador tânăr venea dintr-o misiune la Vatican, că ar fi trebuit să fie pe deplin edificat nu doar în chestiuni de teologie, dar şi de geospiritualitate în general şi de geopolitică a Ortodoxiei în particular. Pe cât de mare au fost bucuria şi speranţa mea la început, pe atât de profundă este dezamăgirea de azi.
Am mai avut un sentiment asemănător în cazul antecesorului lui Marius Lazurca în funcţia de ambasador la Chişinău. Este pentru prima dată când trebuie totuşi să mărturisesc că Excelenţa sa Filip Teodorescu, pe care mi l-am făcut neprieten din cauza veşnicelor lui şicane la adresa Mitropoliei Basarabiei, a fost omul căruia i-am spus în faţă încă acum 3 ani, în ajunul zilei naţionale a României: „Excelenţă, voi fi primul om care se va bucura sincer la încheierea misiunii dumneavoastră la Chişinău. Aştept ziua asta, ca să pot vedea vreodată un ambasador care să iubească Mitropolia Basarabiei cu adevărat”. De ce? Ambasadorul Teodorescu nu ezita să afişeze un soi de dispreţ sincer faţă de Mitropolia Basarabiei, reproşându-i că are pretenţii prea mari, că se dedă ridicării unor „construcţii faraonice”, având în vedere singura Catedrală-mausoleu înălţată în cuprinsul Patriarhiei Române, la Cania, Cantemir, pe Prut, în memoria miilor de ostaşi români căzuţi cu moarte de erou în 1941. I-am spus atunci, cu multă strângere de inimă, ambasadorului Teodorescu: „Excelenţă, nu biserica-mausoleu de la Cania este mare, ci sufletul dumneavoastră este mic”.
De ce oare sufletul ambasadorilor pe care Bucureştiul îi trimite la Chişinău nu poate cuprinde Mitropolia Basarabiei, în care să se topească frumos şi româneşte, chiar dacă în aceste suflete poate încăpea, iată, o întreagă Patriarhie a Moscovei, sora nedreaptă şi prigonitoarea noastră? De ce?
Comentarii recente