Arhiva

Posts Tagged ‘Vladimir Voronin’

„Binecuvântarea” komisarului Vladimir Socor

octombrie 31, 2020 Lasă un comentariu
Vladimir Socor la Radio Europa Liberă:
Exact așa acest komisar kominternist ne-a spus despre Voronin în 2005, stând pe capul nostru, al deputaților PPCD, vreo două luni, zi și noapte, pentru a ne convinge și a ne determina să-l votăm pe acesta președinte la 4 aprilie.
În afară de Socor, dar împreună cu el, au mai aterizat la Chișinău pentru a ne convinge să-l votăm pe Voronin președinte la 4 aprilie 2005 consilierii lui T. Băsescu, președinte la București, aceștia fiind însoțiți la întâlnirile cu noi de șeful postului de televiziune PRO TV Chișinău, C. Giosan.
Și, evident, cei care-l promovau insistent atunci pe Voronin erau ziariștii de la Radio Europa Liberă și stăpânii lor din afară.
Ce mai pune la cale Kominternul și la alegerile din acest an de la Chișinău?
Cu ce (cine) ne mai „binecuvântează” el?
Chiar dacă Socor, komisarul, a mai îsurit nițel.

Trădători laolaltă: Dodon și tot blocul ACUM!

octombrie 19, 2020 Un comentariu
Au apărut azi niște dosare care dovedesc că Dodon se face vinovat pentru înaltă trădare?
această căzătură umană nu are nimic sfânt pe lume și este capabil să-și vândă nu numai țara și neamul, ci și pe propriii părinți, se știa de când acesta lingea blidele sub masă la Voronin.
Cu o coadă de topor ca Dodon, rușii își consolidează prezența în acest teritoriu și încurajează separatismul teritorial!
Cu o coadă de topor ca Dodon, Moscova și-a scos din pușcărie și a închis dosarele la toate uneltele ei prin care controlează acest teritoriu și după destrămarea fostului imperiu sovietic.
Problema este însă alta: cum rămâne să-i tratăm, inclusiv la apropiatele alegeri, pe cei care l-au ajutat pe Dodon în acțiunile sale de trădare a intereselor naționale ale Republicii Moldova, pe cei care au intrat anul trecut în alianță cu el, dându-i toată puterea și trecând astfel sub control rusesc direct instituțiile strategice ale statului?
Mă refer la liderii și toți cei care constituiau fostul bloc ACUM?
Acum un an, aceștia, contrar propriilor angajamente, luate în fața alegătorilor, de a nu intra în alianță cu Dodon și partidul socialist, au mers la cârdășia cu Dodon și PSRM!
Au scuipat pe votul și buna credință a alegătorilor și au intrat, ca curvele, în îmbrățișarea lui Dodon și Kozak!
Oare ăștia nu se fac vinovați de aceeași înaltă trădare?
Există oare vreo deosebire între denunțurile lui Dodon către serviciile secrete ale Rusiei, raportate prin Kozak ca personaj apropiat al lui Putin responsabil pentru controlul asupra Republicii Moldova, și actul rușinos de a te înfățișa în fața lui Kozak pentru a bate palma cu el în vederea guvernării cu oamenii Moscovei?
Nu există nicio deosebire între o căzătură umană ca Dodon, care trimitea denunțurile în scris spre Moscova, și căzăturile umane din blocul ACUM, Maia și Năstase și toți ceilalți, care s-au culcat cu Kozak chiar la Chișinău!
Cred că ar trebui trași la răspundere toți laolaltă: de la Dodon până la ultimul deputat din blocul ACUM care a votat pentru alianța cu oamenii Moscovei!
Știți de ce?
Pentru că și azi, înainte de alegeri, ei, ăștia din fostul bloc ACUM, continuă să ne aibă de proști!
Doi dintre ei, Maia și Năstase, candidează pentru președinție, ca și cum nimic nu s-ar fi întâmplat acum un an și ceva!
Mai mult chiar, actul de înaltă trădare pe care l-au comis alături de Dodon ne este prezentat drept act de eroism!
Uitați-vă la ei cât de mult ne sfidează și ne desconsideră!
Doar niște cozi de topor ordinare nu încearcă nici măcar un dram de regret pentru ce au făcut.

Vreau un Președinte independent: Alexei Repede!

august 13, 2020 Lasă un comentariu

 

E trist că timpul se scurge iar alegerile din acest an ne prind  tot așa cum am fost: dezbinați și nepregătiți.

Într-un teritoriu controlat din afară, cum este Republica Moldova, cel mai bine pregătiți de toate alegerile care au avut și au loc aici după destrămarea imperiului sovietic au fost și au rămas, ca de obicei, diriguitorii externi ai proceselor politice importante de la noi.

Așa se face că, mai întotdeauna, începând cu 1991, ne-am ales, după toate campaniile electorale, cu președinți și majorități parlamentare controlate de Moscova și care au făcut jocul Moscovei. Cea mai concludentă dovadă în acest sens este consolidarea, pe parcursul acestei perioade, a separatismului transnistrean și a prezenței militare a Federației Ruse pe teritoriul Republicii Moldova.

Cei instalați la putere de către fosta metropolă care au dat semne de ieșire de sub control sau de neexecutare a ordinelor ei au fost pedepsiți, trecuți pe linie moartă. Cel mai grăitor exemplu în acest sens este cazul președintelui V. Voronin, pus în această funcție în 2001 cu votul a 71 de deputați ai majorității parlamentare a Partidului Comuniștilor din Republica Moldova, sprijinit masiv de Moscova în campania electorală din primăvara acelui an, dar intrat în disgrația lui Putin în toamna lui 2003, din clipa în care s-a opus planului Kozak de federalizare, și înlocuit, mai târziu, cu una dintre cele mai perfide cozi de topor pe care Kremlinul le-a avut vreodată aici, I. Dodon!

A mai fost unul aflat în disgrația Moscovei – V. Plahotniuc.

Acesta, ajuns în fruntea unui partid reprezentând spectrul mafiot din Republica Moldova și cu rădăcini în structurile secrete ale Rusiei (numai Diacov cât face!) – PDM – și supunându-și absolut toate instituțiile statului, în primul rând justiția și organele de anchetă, în urma sclipuirii unei majorități parlamentare eterogene prin metode – puțin spus abuzive și neordinare – tipic interlope, deși nu a deținut nici funcția de președinte, nici pe cea de prim-ministru, i-a dat mari bătăi de cap Kremlinului, după ce a interzis accesul în Republica Moldova al unor scule ale rețelei propagandistice rusești și accesul spre Tiraspol al cadrelor din comandamentul trupelor ruse, precum și după arestarea lui Platon, una dintre cele mai sigure unelte ale agenturii rusești, fiind trecut, până la urmă, ca și Voronin, pe linie moartă ca rezultat al  acordului încheiat de Maia Sandu și Andrei Năstase cu trimisul Federației Ruse, Dmitri Kozak, acord soldat, în definitiv, cu trecerea sub control rusesc a instituțiilor strategice ale statului, fortificarea prezenței militare ruse la Tiraspol și consolidarea regimului Dodon.

Așadar, moldovenii din stânga Prutului, și la alegerile din acest an, riscă să fie puși în situația de a alege între două marionete ale stăpânitorilor din exterior – I. Dodon și M. Sandu.

Sunt cel puțin două cauze principale ale acestei stări de lucruri:

1) Moldovenii se dau în gât după mituri, mai ales după cele umflate de uriașele mașinării propagandistice rusești în colaborare cu cele neomarxiste din occident;

2) Candidaturile pentru funcțiile-cheie în stat, cu precădere cele ajunse în turul doi al alegerilor prezidențiale, nu sunt persoane independente, ci sunt exponenții anumitor grupări politice antinaționale, cu interese străine ori mafiote.

Cum putem depăși această situație?

Pentru asta, cred, ar trebui să ne întărim capacitatea noastră de a nu cădea pradă mașinăriilor propagandistice rusești și neomarxiste și să ne învățăm a-i promova în funcțiile cele mai responsabile pe reprezentanții adevărați ai intereselor noastre, pe cei independenți de grupările politice antinaționale, banditești, criminale, pe cei necorupți, integri, morali, cu frică de Dumnezeu, care nu depind de banul și hatârul nimănui!

Fiind preocupat de starea politică de moment și căutând soluții pentru a nu admite perpetuarea influenței rusești în actul de guvernare de la Chișinău, am încercat să propun variante de conlucrare a forțelor de orientare democratică, românească și europeană din Republica Moldova astfel încât să se ajungă la un consens în promovarea unui candidat comun al acestora.

Cu acest scop am dat curs invitației de a lua parte la adunările grupului de inițiativă care a lansat recent Consiliul Integrării Europene a Republicii Moldova prin reunirea cu România, inițiativă a domnului general Ion Costaș, anunțată a fi întâi de toate o platformă de discuții, menită să impulsioneze acest proces.

Am făcut, în intervențiile mele publice, urmărind același scop, propunerea de a promova candidatura maestrului Eugeniu Doga pentru funcția de Președinte al Republicii Moldova, argumentând rolul pe care îl pot avea personalitățile marcante basarabene în reconstituirea și revigorarea Mișcării de Eliberare Națională începută în anii 1988-1989.

Bineînțeles, reacțiile au fost diferite, una dintre acestea fiind cea legată de vârsta înaintată a îndrăgitului nostru compozitor. Nici nu m-am așteptat ca propunerea mea să ia foc din prima, cum s-ar spune (maestrul a și declinat-o, dar nu a declinat și ideea consolidării mișcării naționale și democratice  din Republica Moldova!).

Important este să ne apucăm de treabă, să nu așteptăm indiferenți, să avansăm idei, propuneri, soluții – avem atâția oameni de bună-credință care merită a fi promovați la conducerea statului și ar putea face față cu demnitate și dăruire misiunilor ce le-ar reveni în acest sens.

Pornind de aici, lansez astăzi o altă propunere privind candidatul pentru funcția de Președinte al Republicii Moldova care ar putea fi susținută de forțele naționale și democratice.

Este vorba de Președintele Asociației Oamenilor de Afaceri Moldoveni de Pretutindeni, Alexei Repede, ziaristul basarabean care nu a fost implicat niciodată în politică, dar care a reușit să ajungă unul dintre cei mai de succes oameni de afaceri, lider la ora actuală în Europa la proiectarea, ingineria, fabricația și serviciile tehnice pentru industria petrolului, după ce a știut a pune pe roate, cu familia sa, una dintre cele mai performante uzine de utilaj petrolier, numită REPEDE Pressure Control (amplasată dincolo de Prut, la Mizil, lângă oraşul Ploieşti, având peste 200 de angajați, majoritatea moldoveni de dincoace de Prut) și să obțină, în urma unei munci titanice împreună cu echipa sa de ingineri și proiectanți, licențele American Petroleum Institute, cel mai înalt indicator de certificare şi performanţă internaţională!

Să nu credeți că fac această propunere din considerentul că Alexei Repede mi-a fost coleg de facultate acum câteva zeci de ani.

Nu îl propun nici din considerentul că el este un om mărinimos (În timpul războiului moldo-rus din 1992, și-a vândut apartamentul, rămânând să locuiască cu soția și copiii în biroul din sediul redacției unde muncea, pentru a procura medicamentele de care aveau nevoie urgent luptătorii noștri, iar astăzi, de când își are casa într-un cartier rezidențial din capitala României, aproape săptămânal trece Prutul pentru a aduce ajutoare bătrânilor din casele de azil și copiilor din grădinițe).

Nu m-am oprit asupra candidaturii lui Alexei Repede nici pentru că, în calitatea sa de Preşedinte al Asociației Oamenilor de Afaceri Moldoveni de Pretutindeni, a ajutat  peste 50 de businessmeni să-şi dezvolte afaceri de succes și a realizat proiecte de amploare pentru fermierii noștri uitați de mai marii zilei.

Am ales să-l promovez la funcția de Președinte al Republicii Moldova pentru că este un om independent!

El și-a identificat și a parcurs singur drumul hopuros pe care a mers și înaintează. Pentru succesul său în afaceri nu-i datorează nimănui absolut nimic!

În spatele lui nu a stat și nu se află nicio figură politică de dincoace sau de dincolo de Prut. Din contră, a avut de suferit din cauza grangurilor politici care l-au amenințat că va avea probleme mari dacă nu li se va oferi un anumit procent din afacerea sa.

A știut să reziste acestor amenințări rămânând cu capul sus, pentru că este un om integru, iar banul pe care și l-a făcut l-a muncit din greu și cinstit!

Îl vreau Președinte pe colegul meu ziarist Alexei Repede pentru că este un luptător și pentru că nu-i plac hoții și bandiții de tot felul, inclusiv cei politici!

Sper să nu să se supere pe mine pentru că nu am vorbit cu el înainte de a scrie aceste rânduri și nu am de unde să-i cunosc reacția la propunerea pe care o fac.

Am auzit că propuneri de acest fel i-ar fi fost înaintate și din partea unor partide.

Nu cunosc! Eu prefer ca Alexei Repede să fie candidatul nostru independent! Inclusiv de orice partid!

Poate așa vom fi și noi, cu capul sus, în fața celor care ne-au ocupat și caută să ne mai ocupe!

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Tranzacția Șor-Protv Chișinău

Dacă vă întrebați de ce unei alte grupări din rețeaua rusească – Partidul Șor – i se acordă, alături de alte grupări de aceeași orientare, șanse de a fi promovată în parlament, ar trebui să nu scăpăm din vedere următorul lucru:
 
Pentru promovarea grupării Șor sunt cheltuiți foarte mulți bani! Bani furați din sistemul nostru bancar!
 
O sumă importantă din acești bani este plătită postului de televiziune Protv Chișinău în schimbul reclamei pe care acesta i-o face lui Șor zilnic!
 
Spotul publicitar pe care-l difuzează Protv Chișinău, zilnic, înainte de buletinele sale de știri, ni-l prezintă pe Șor, fugit în Israel în urma tragerii lui la răspundere penală pentru furtul miliardului, drept cel mai mare gospodar și binefăcător al moldovenilor, cu sute de magazine sociale deschise în toate colțurile Republicii Moldova și localități întregi „electrificate” de banditul fugar!
 
Bineînțeles, ni se va răspunde că tranzacția dintre Partidul Șor și Protv Chișinău nu încalcă, cum ne învață acum Facebook-ul, „standardele comunității noastre”.
 
Neînduplecații de noi însă ne întrebăm:
 
De ce business-ul Protv-ului, percepută de majoritatea basarabenilor ca fiind o instituție de presă „pro-occidentală” (și chiar „românească”!) și mare luptătoare cu corupția, consolidează partida rusească din Republica Moldova?
 
De ce Protv Chișinău, punând în față legile morale ale jurnalismului, nu ne prezintă analize serioase privind proveniența surselor bănești din care pușcăriașul aflat în bejenie face „binefacerile” sale și plătește publicitatea de la Protv Chișinău?
 
Pentru că moldovenii noștri, mai ales cei de la sate, sărăciți și amăgiți ani la rând de regimurile banditești de la Chișinău, inclusiv prin intermediul posturilor de televiziune care le cântă în strună, nu pot și nu au cum a discerne care este deosebirea dintre materialul publicitar și celelalte materiale difuzate la ecran. Cu atât mai mult cu cât, în cazul secvenței cu Șor, această diferență pur și simplu nu există!
 
Omul simplu și credul ia spusa Protv-ului ca fiind a Protv-ului! Iar violatorul sistemului nostru bancar apare în fața ochilor lui ca un adevărat erou!
 
Exact așa cum, cu cincisprezece ani în urmă, în 2005, Protv-ul, alături de „Europa Liberă”, ni-l prezenta pe Vladimir Voronin înaintea realegerii lui, la 4 aprilie același an, de către Parlament, în funcția de președinte al RM!
 
Mai mult decât atât, șeful Protv Chișinău, însoțit de consilierii președintelui român de atunci, Traian Băsescu, depunea eforturi mari pentru convingerea deputaților PPCD, inclusiv a subsemnatului, pentru ca aceștia să-l voteze pe șeful comuniștilor, Voronin, în funcția de președinte al RM!
 
Am mai scris despre asta, nu vreau să intru în detalii.
 
Problema însă rămâne aceeași până azi: partida rusească din Republica Moldova este consolidată cu concursul direct al celor care se prezintă ca fiind mari promotori ai ieșirii noastre de sub controlul rusesc și integrării în UE!
 
Nu încape nicio îndoială că la o eventuală adoptare a unei noi Constituții după modelul rusesc, proces pornit deja de Dodon, cei dintâi care vor susține prin vot această diversiune nu vor fi altcineva decât reprezentanții grupărilor pro-ruse, care sunt promovate azi insistent prin intermediul sondajelor contrafăcute: PSRM, Partidul Șor, Partidul Nostru al altui mare „erou și binefăcător” al moldovenilor, Renato Usatâi!
 
Pentru asta Moscova are nevoie de 2/3 din totalul de voturi din Parlament – 68!
 
Mă îngrozesc când văd cât de bine este organizată partida antiromânească din stânga Prutului și cum pune ea la cale rămânerea noastră în afara României!

Un politician responsabil niciodată nu va face alianță cu ocupantul pentru a-și pedepsi oponentul politic, fie el și oligarh sau hoț de miliarde!

Ai dreptate, Olesea, situaia este diferită!
În 2005, PPCD-ul nu a făcut alianță de guvernare cu partida rusească!
PPCD-ul a votat pentru Voronin, intrat în grația americanilor după respingerea memorandumului Kozak în 2003, la cererea insistentă a factorilor occidentali, inclusiv a României (Băsescu!), și la îndemnurile și sugestiile mieroase pe care ni le făceau zilnic Europa Liberă, PRO TV-ul (seful acestei instituții ne-a vizitat atunci de atâtea ori împreună cu consilierii președintelui României pentru a ne determina să-l votăm pe Voronin!).
Deși grupul parlamentar (fără Roșca) al PPCD a decis, pe 1 aprilie, că nu votează, până la urmă, influențați de telefonul insistent al lui Băsescu din dimineața zilei de 4 aprilie, am căzut în capcana întinsă de neprietenii noștri!
Chiar dacă am fost atrași în acest joc murdar, noi, deputații PPCD, nu am trădat interesele naționale ale Republicii Moldova!
Nu am cedat instituțiile statului în mâinile lui Putin și nu am admis consolidarea separatiștilor de la Tiraspol prin vizite ale ministrului Apărării de la Moscova, așa cum au făcut-o cei de la ACUM în doar câteva luni de guvernare alături de Dodon!
Din contră, PPCD-ul a elaborat și a insistat asupra adoptării, cu votul comuniștilor, a unui set întreg de acte legislative, inclusiv Legea din 22 iulie 2005 cu privire la Transnistria, privitoare la retragerea armatei ruse din stânga Nistrului!
Deschideți-le și citiți-le!
În 2019, însă, Maia și Năstase au mers ei la Kozak ca să facă o alianță cu partida rusească!
Aceștia au recurs Ia acest gest de lașitate, antipatriotic și antinațional, în situația în care puteau face o majoritate cu PD-ul (inclusiv cu Plahotniuc!), o majoritate parlamentară, de guvernare, pro-europeană (că pro-românească nu și-au dorit-o niciodată!), astfel încât să deschidă porțile încercuirii și izolării noastre pe plan extern!
Cei care au preferat să meargă cu rușii pentru a-i pedepsi pe hoții miliardului s-au ales (și noi cu toții ne-am ales!) și cu prezența rusească consolidată, și cu hoții nepiedepsiti!
Un politician responsabil, care-și respectă alegătorii și țara, cu o parte a teritoriului aflată sub ocupație rusească, țară pe care o reprezintă sau chiar o conduce, niciodată nu va face aliantă cu ocupantul pentru a-si pedepsi oponentul politic, fie el și oligarh sau hoț de miliarde!
Din contră, în fața ocupantului îi întinzi mâna și hoțului de miliarde, ca să pui, împreună cu el, osul la eliberarea țării de sub ocupație!
Cel care face corp comun cu străinul care-ți ține moșia sub șenilele tancului, este mai rău decât hoțul de miliarde!
Este dușmanul acestui pământ și acestui neam vrednic de luptători care, în 1992, ca și în alte vremuri vitrege, și-au vărsat sângele pentru el!

După ce-au fost scoși de la guvernare, deputații PPDA și-au amintit de 7 aprilie 2009!

noiembrie 20, 2019 Lasă un comentariu
 
Vă întreb chiar în această clipă:
 
De ce nu ați creat o asemenea Comisie în perioada cât ați fost la guvernare, când ați constituit o majoritate parlamentară cu Dodon?
 
De ce nu ați fixat o asemenea chestiune stringentă, soluționarea căreia o așteaptă toată societatea, în Acordurile de guvernare cu PSRM-ul?
 
De ce ați exclus problema 7 aprilie 2009 din campania voastră privind „dezoligarhizarea” în situația în care tragicele evenimente din acea zi au o legătură directă cu „oligarhizarea” statului în perioada de după 2009, iar unii dintre autorii și participanții la acele evenimente și-au pus osul la mușamalizarea crimelor de acum zece ani, dar și a crimelor legate de furtul bancar?
 
Unul dintre aceștia este chiar cel pe care voi, deputații PPDA, l-ați votat în funcția de șef al Curții Constituționale!
 
Oare nu știați că în ziua de 7 aprilie 2009 numitul Vladimir Țurcan, însoțit de un grup de așa-ziși manifestanți, arbora pe clădirea Președinției de la Chișinău steagul României, acțiune diversionistă menită să acrediteze ideea că Bucureștiul ar fi implicat direct în provocarea dezordinilor și agresiunilor din acea zi?
 
De altfel, Voronin a și adus României aceste acuzații chiar a doua zi, 8 aprilie 2009, printr-un discurs (scris de Iu. Roșca) citit de el la Televiziunea Națională.
 
Cum formați voi o asemenea Comisie dacă pe criminalii de la 7 aprilie i-ați votat cu mâna voastră în funcții-cheie ale statului?
 

Dumnezeu să-l ierte!

noiembrie 15, 2019 Lasă un comentariu

Aud cu tristețe în suflet de plecarea în ceruri a doctorului Vladimir Hotineanu!

Mă rog Domnului să-l ierte și să-l așeze în rând cu drepții!

Chiar dacă, acum mai bine de trei ani, în calitatea lui de președinte al Comisiei parlamentare pentru învâțâmânt, cultură și mass-media, a votat, împreună cu D. Diacov și alți deputați PD, PLDM, PPEM și, bineînțeles, PSRM, precum și comuniștii lui Voronin, împotriva candidaturii subsemnatului la funcția de membru al Consiliului de observatori Teleradio Moldova.

Asta după ce, cu câteva luni înainte, membrii Consiliului de observatori ai Teleradio Moldova, băgați sub sutana PD-ului în frunte cu Plahotniuc, blocaseră candidatura mea în încă alte două concursuri: cel pentru funcția de Director general al Companiei Teleradio și cel pentru funcția de Director al Postului Național de Radio.

Așa se întâmplă atunci când cauți să respecți condiția esențială în exercitarea meseriei de ziarist: să fii în opoziție cu cel care guvernează!

Chiar și cu doctorii care ajung să guverneze!

Dumnezeu să-l odihnească!

Vladimir Țurcan, „lumina” de-ACUM și dintotdeauna!

august 19, 2019 Lasă un comentariu

„ACUM aducem lumină”, îmi explică securistic și „sponsorizat” pe Fb invitatul de serviciu al Lorenei Bogza, Igor Munteanu, deputat ACUM!

Câtă „lumină” mi-a apărut azi în față după ce ACUM mi l-ați făcut Președinte al Curții Constituționale pe nimeni altul decât Vladimir Țurcan, chipul emblematic al moldovenismului stalinist dintotdeauna!

Nu vi-l amintiți din îndepărtatul 1988, când el, Țurcan, jurist pe-atunci la Prezidiul Sovietului Suprem al RSSM, își bătea joc de inițiativele noastre de repunere în drepturi a limbii române?

Cum scuipa el pe alfabetul latin al limbii noastre?

Ce explicații și justificări diabolice formula el pe marginea demersurilor argumentate științific ale intelectualității noastre de creație, ale oamenilor de știință privind introducerea în legalitate a identității, limbii și însemnelor noastre românești!

Nu vi-l amintiți pe provocatorul Vladimir Țurcan din 7 aprilie 2009 care arbora pe vârful Președinției drapelul României ca mai apoi Voronin să turuie la televiziune că România este autoarea crimelor din 7 aprilie?

Asta să fie „lumina” pe care ne-o „aduce ACUM”, la 30 de ani de la istorica Mare Adunare Națională a Basarabenilor din 1989, fostul și suspectul ambasador Igor Munteanu?

Maia Sandu, un nou prim-ministru fără conștiință românească!

iulie 30, 2019 2 comentarii

 

După ședința și discursurile de ieri dedicate împlinirii a 25 de ani de la adoptarea Constituției RM, m-am convins o dată în plus că noul premier Maia Sandu se înscrie de minune în rândul nomenklaturiștilor sovietici de esență antiromânească care au elaborat și adoptat acest document având grijă să omită din textul lui orice referire la identitatea românească a basarabenilor!

Premiera cu diplomă de la Harvard (așa mi se spune!) nu se deosebește cu nimic de Voronin, Lucinschi, Snegur, Dodon sau Pușcaș.

Prin discursul ținut ieri, dar și prin acțiunile și atitudinile ei (de A. Năstase nu vorbesc, uitați-vă la el ce ținută de Brejnev are în același rând al nomenklaturiștilor regimului sovietic de ocupație!) legate de problemele fundamentale cu care se confruntă la ora actuală RM și cetățenii ei a demonstrat cu vârf și îndesat că este un nou prim-ministru fără conștiință românească, instalat în fruntea unui nou Guvern fără conștiință românească din stânga Prutului de cercurile ostile României și idealurilor noastre de unitate națională!

Păpușa asta, cu stea în frunte de la Harvard și FMI, care se strofolește ca o cățea la toate instituțiile statului pentru a face loc cadrelor lui Dodon în fruntea lor, este expresia clară a instrumentului perfect de spălare a creierelor la basarabeni, de ștergere din sufletele lor a „sentimentului apartenenței”, cum bine spune ilustrul sociolog român, Ilie Bădescu!

Drept pradă a acestor instrumente cade „generația fără identitate”!

Un psiholog umanist american, precizează Ilie Bădescu, a cercetat maladia acestui tipar uman prin ceea ce el a denumit „sand-box syndrom” – sindromul cutiei de nisip – , adică inducția la scara popoarelor a unor modele de viață care amestecă uitarea de sine cu stări ludice capabile să anuleze percepția realistă și gravă, matură a lucrurilor.

S. Mocanu și Rezistența Anticomunistă din Basarabia

Este unul care se numește Sergiu Mocanu și care face în fiecare miercuri „exerciții de discernământ”.

După ce a atacat și batjocorit în repetate rânduri Biserica Ortodoxă Română, îndemnându-i, astă toamnă, pe basarabenii cu cetățenie română să boicoteze Referendumul pentru Familie, sprijinit de Biserica Noastră Națională, după ce i-a numit pe naționaliștii români din Basrabia „rasiști”, iată că insul care, deși zice că face exerciții de discernământ, tot fără discernământ a rămas, îi atacă și batjocorește, în chip kominternist, pe reprezentanții Rezistenței Anticomuniste din Basarabia din timpul ocupației sovietice numindu-i „criminali”!

Iată ce a îndrugat fostul consilier al lui Voronin, S. Mocanu, în cadrul apariției dânsului online de săptămâna trecută, despre luptătorii anticomuniști din Basarbia din anii 50 ai secolului trecut și despre istoricii basarabeni care s-au aplecat asupra faptelor lor de sacrificiu:

„Eu spun cu mare durere în suflet că România a fost solidară cu Plahotniuc în perioada asta. Iar unioniștii se duc la fund la ora actuală împreună cu Plahotniuc. Un criminal banal! Să crezi că Plahotniuc ar fi luptat cu Rusia și că trebuie să te unești cu Plahotniuc… Asta-i, cum să vă spun, după ultimul război mondial niște grupări criminale, care au fugit de autoritățile române și s-au aciuat prin păduri, au rămas prin păduri, și, după ce au venit sovieticii, i-au prins pe criminalii ceia sovieticii prin păduri. Istoricii de aici din R. Moldova s-au străduit ca din foarte mulți din criminalii ăștia să facă un fel de grupuri de rezistență împotriva regimului sovietic. Dacă sovieticii făcuseră grupările astea criminale de-a lui Kotovski și alții ca și cum haiduci care luptă împotriva burgheziei și moșierilor români, atunci istoriografia sovietică și chiar în perioada asta de după 1990, unii istorici au încercat să facă… Eu nu mai știu cum a fost gruparea asta a lui Bodiu, pe aici prin centrul republicii, dar la sudul Moldovei a fost unul Vlas, un bandit care umbla cu pistolul automat, până prin anii 50 a mai umblat. Păi, uite, să crezi că bandiții ceia de după război, care făcuse multe crime și în perioada interbelică, și în perioada războiului, să crezi și să-i faci eroi naționali, este ca și cum ai spune că Plahotniuc a luptat împotriva Rusiei aici. Niște criminali, iar criminalii nu pot servi niciunei țări, cu atât mai mult nu pot servi democrației, civilizației, statului de drept ș.a.m.d.”

Doar satrapii staliniști și cei care au urât și urăsc națiunea noastră românească pot declara asemenea monstruozități!

Mulți dintre cunoscuții mei mă întrebau și mă mai întreabă de ce a fost dat afară din PPCD numitul S. Mocanu.

Vă răspund acum:

În anul 1998, când eram deputați, la una din ședințele Parlamentului, am constatat că S. Mocanu, sfidând grupul parlamentar al PPCD, a votat (pe marginea unei chestiuni de pe ordinea de zi a deputaților foarte importantă, principială pentru organizația noastră!) împreună cu Vladimir Solonari, unul dintre cei mai reprezentativi exponenți ai Interfrontului, și cu tot grupul de moldoveniști.

În aceeași zi, la inițiativa mea, a fost convocat Comitetul Executiv al formațiunii, care a luat în dezbatere o singură chestiune: votul lui Mocanu și propunerea mea ca acesta să fie exclus din organizație!

Și a fost exclus.

Acum mă conving o dată în plus câtă dreptate am avut atunci!

Mâine ne putem trezi că S. Mocanu, care este și cavaler al Ordinului Ștefan cel Mare pentru că ar fi luptat la Nistru în 1992, să vorbească în asemenea hal și despre luptătorii noștri care au înfruntat eroic cu arma în mâini, cu prețul vieții lor, agresiunea Rusiei și bandiților separatiști de la Tiraspol.

După ce am văzut uluiți cum au fost tratați de Mocanu eroii basarabeni ai Rezistenței Anticomuniste, ar trebui să ne întrebăm cine l-a pus pe acesta în războiul de la Nistru din 1992 în fruntea unui pluton de voluntari și de partea cui „a luptat„ el atunci.

Guvernarea PSRM-ACUM și libertatea jurnalist(ei)ului din Republica Moldova

aprilie 19, 2019 Lasă un comentariu
După întâlnirea „în profunzime” din această seară dintre deputatul Bătrâncea (PSRM) și deputatul Popșoi (ACUM), am înțeles o dată în plus cât de tare își dorește Kremlinul o guvernare PSRM-ACUM!
 
Anume o asemenea variantă de guvernare la Chișinău ar putea fi controlată sută la sută de Moscova.
 
Întrebarea care îmi apare după încheierea emisiunii este însă alta:
 
Ce interes urmărește PRO TV-ul prin încurajarea majorității PSRM-ACUM în Parlamentul de la Chișinău?
 
În această seară, insistența Lorenei în a-i determina pe cei doi participanți la emisiune să cadă la o înțelegere (chiar acolo, în direct la PRO TV) asupra inițierii cât mai grabnice (pentru a nu trece peste termenul limită când poate fi dizolvat Parlamentul) a negocierilor propriu-zise privind formarea noii guvernări dintre socialiștii lui Dodon și ACUM era atât de evidentă încât, fără să vreau, mi-am amintit de grija manifestată de PRO TV în asigurarea votului pentru Voronin la 4 aprilie 2005.
 
Sincer să fiu, ca ziarist, sunt profund încântat de gradul de libertate de care se bucură anumiți colegi jurnaliști în exercitarea meseriei lor, chiar dacă Republica Moldova a căzut câteva zeci de trepte la capitolul libertatea presei!

Răspuns domnului Dumitru Diacov

noiembrie 3, 2018 Lasă un comentariu
Dumitru Diacov îmi răspunde la intervenția mea de ieri pe Fb pe marginea declarației dânsului în legătură cu refuzul PD-ului, al cărui președinte de onoare este, de a vota introducerea glotonimului „limba română” în Constituție.
„Stefan Secareanu, si asta vorbeste asistentul lui Rosca, colaboratorul de la Sputnik, care ani la rand au muls serviciile romanesti, iar acum, impreuna cu fostul lui sef, ii slujesc pe cele rusesti. Bravo Secareanu, tu esti adevarat exemplu de slujire… a celora, care te platesc!”, scrie Diacov pe Fb.
Domnule Dumitru Diacov, eu nu am fost asistentul lui Roșca! Niciodată! Eu nu am fost asistentul nimănui de când sunt pe fața pământului ăsta.
Eu am fost și sunt membru al PPCD, succesor al Frontului Popular din Moldova, organizație politică de respirație creștină și românească, pe care am slujit-o din toată inima mea și pe care Roșca a trădat-o, confiscându-i numele și proprietățile. Amănuntele și argumentele în acest sens au fost expuse de mine în intervențiile mele publice.
Din contră, „asistentul” pe linie securistică al lui Roșca ai fost și ai rămas dumneata!
În anul 2011, an în care eu am călcat ultima dată pragul sediului PPCD din str. Nicolae Iorga 5, dumneata mergeai acolo, împreună cu Voronin, să-l feliciți pe Roșca cu ocazia celor 50 de ani ai lui și să-i duci buchetul de flori și coniacurile nomenklaturiste.
31 octombrie 2011, sediul PPCD din str. Nicolae Iorga. V. Voronin și D. Diacov felicitându-l pe I. Roșca cu prilejul împlinirii vârstei de 50 de ani.
Eu nu am „slujit serviciile rusești”, cum insinuezi dumneata.
„Serviciile rusești” sunt „slujite” de dumneata împreună cu Roșca!
El, Roșca, la Sputnik-ul lui Putin, fapt despre care am scris de atâtea ori, iar dumneata acolo în Parlament, în Comisia de cultură și mass-media, al cărei membru ești, și cu acordul căreia Sputnik-ul lui Putin acționează nestingherit pe teritoriul Republicii Moldova (inclusiv pe banii BEM furați de Shor, pe care dumneata îl protejezi să nu ajungă la pușcărie)!
Nu te-am auzit niciodată să iei atitudine în legătură cu activitatea diversionistă a rețelei Sputnik în țara noastră! Așa cum nu te-am auzit să iei în general vreo atitudine față de agresiunile și acțiunile Moscovei împotriva Republicii Moldova prin intermediul regimului separatist de la Tiraspol și armatei rusești staționate ilegal pe teritoriul nostru național!
Pentru că ați servit și serviți aceleași interese, ale Moscovei, fapt pentru care Kremlinul îți plătește azi pensie! Pensia de securist la ambasada URSS din București sub acoperirea de corespondent TASS.
Ești pensionarul lui Putin!
Insinuezi că eu aș fi profitat de banii statului român? Singurii bani românești de gestionarea cărora am fost responsabil, cu toate dările de seamă contabilicești de rigoare, au fost cei acordați oficial de statul român, prin intermediul Ministerului Culturii, pentru susținerea publicației ȚARA, al cărei redactor-șef și director am fost.
Roșca, colegul dumitale pe linia KGB-ului, a profitat de banii statului român, o știi doar dumneata și tot KGB-ul în interesul căruia aceștia au fost cheltuiți.

D. Diacov își caută de treabă: treaba KGB-ului!

noiembrie 3, 2018 Lasă un comentariu

D. Diacov zice după ce PD-ul, al cărui președinte de onoare este, s-a opus introducerii limbii române în Constituție:

„Nouă astăzi numai subiectul limbii ne lipsește, trebuie să ne căutăm de treabă”.

Ăsta este discursul demagogic al acestei unelte rusesti încă din 1994 când a intrat în Parlament cu armata agrariana!

Anume Diacov cu agrarienii, cu Lucinschi, cu Interfrontul au făcut „gagauzia”, au formulat art. 13 cu„ „limba moldovenească”-n Constituție, au anulat imnul Desteapta-te, române!, au consolidat separatismul transnistrean etc, etc până când acest KGB-ist cu misiuni clare-n Basarbia a ajuns, prin șantaj, presedinte de Parlament in 1998!

Spun aceste lucruri în cunostinîă de cauză, pentru că am fost atunci deputat: a venit și ne-a șantajat că, dacă nu-l votam președinte, va face alianță cu Voronin, care intrase cu 40 de deputati in Parlament.

Este unealta rusească care lucrează metodic pentru menținerea acestui teritoriu cât mai mult cu putință sub influența și controlul Moscovei.

Iar pentru asta, problema limbii este una de principiu.

O secătură ordinară care a lucrat toata viața lui împotriva identității noastre românesti!

Unul cu frica de pistol mai mare decât frica de Dumnezeu

octombrie 26, 2018 Lasă un comentariu

 

Bunul nostru frontist de la Ștefan Vodă, Alexandru Filimonov, mă întreabă, chiar azi, pe Fb, dacă mă mai văd cu Iu. Roșca și ce mai face el…

Nu, frate Alexandru, nu am mai vorbit cu această persoană de vreo 8-9 ani!

El a trădat organizația noastră.

El lucrează deschis pentru interesele Rusiei în acest teritoriu mult încercat.

Nu mai are rost să-i cerem vreo explicație!

Această secătură a fost și a rămas omul serviciilor rusești!

Tot timpul!

De la începuturile Mișcării noastre românești!

În fiecare clipă a perioadei zbuciumate prin care a trecut organizația noastră:
 atunci când ceream dreptul nostru la Limba Română, la Istoria Românilor, la Tricolor; 
 atunci când ne-am revendicat Independența de Moscova; 
 atunci când am protestat împotriva includerii noastre în CSI; 
 atunci când au provocat marșul spre sud pentru a determina și „justifica” crearea Găgăuziei pe pământul nostru românesc; 
 atunci când erau arestați frații noștri la Tiraspol; 
 atunci când KGB-ul împușca primul nostru polițist la Nistru; 
 atunci când KGB-ul îi ardea de vii pe luptătorii nostri la Nistru; 
 atunci când KGB-ul de la Chișinău și cel de la Moscova trăgeau, ciocnind pahare cu șampanie, harta „Transnistriei separatiste” pe mulți ani înainte astfel încât astăzi, după mai bine de un sfert  de veac, tot sub Moscova să fim; 
 atunci când colegul nostru de la Botanica, Valentin Ciobanu, era lovit mortal cu ranga-n cap; 
 atunci când colegii nostri de la Chișinău și din teritoriu erau molestați și aruncați pe marginea șoselelor; 
 atunci când primarii nostri erau aruncați în fântână; 
 atunci când tinerele noastre erau manipulate, ademenite, intimidate și chiar agresate dacă nu se lăsau supuse pentru a-i satisfice poftele donjuane;
 atunci când era adus Lucinschi, când erau aduși agrarienii, când era adus Voronin; 
 atunci când protestele noastre din 2002 și 2003 erau împânzite cu lumpeni de tot felul pentru a fi compromise; 
 atunci când colegii nostri erau răpiți sau se punea la cale asasinarea unora dintre noi; 
 atunci când am fost aduși în situația de a-l vota pe Voronin;
 atunci când sediul nostru central din str. Nicolae Iorga a fost invadat de elemente străine fiind transformat în centru de coordonare al FSB-ului rusesc; 
 atunci când insul în cauză era una din uneltele Rusiei în organizarea crimelor din 7 aprilie 2009 ca mai apoi, drept răsplată, să accepte, trădând organizația, calitatea de membru al guvernului comunist în frunte cu Greceanâi etc., etc.

Toate crimele împotriva organizației noastre și împotriva colegilor nostri au fost puse la cale de el.

Le-a comis cu premeditare.

Pistolul lui a fost ațintit asupra fiecăruia dintre noi.

Cu zi ce trece mă întăresc în această convingere.

Aparențele ne-au indus în eroare.

Am fost una din victimele acestor aparențe care m-au făcut să-l cred și să greșesc.

Îmi asum această greșeală!

Nu mi-am dat seama și nu am avut voința să acționez astfel încât să-mi anunț echipa că unui om care poartă zi și noapte pistolul cu el îi este mai mare frica de pistol decât frica de Dumnezeu.

Numai unul fără frică de Dumnezeu poate trăda o organizație patriotică exemplară.

Iar cauza principală a dezmățului politic de azi este lipsa acestei organizații patriotice exemplare.

Petru Lucinschi, cetățean al României împotriva căreia a acționat!

 

 

 

 

Petru Lucinschi, simbolul antiromânismului promovat de regimul sovietic în Basarabia ocupată, a devenit cetățean al României!

 

Intuiesc că astfel este răsplătit personajul-cheie al KGB-ului sovietic pentru executatrea exemplară a misiunii pe care acesta a avut-o în declanșarea și desfășurarea pe teritoriul României a tragicelor evenimente din decembrie 1989.

 

În toamna lui 1989, sub umbrela „perestroicii” lui Gorbaciov și a dezghețului „democratic” pe care aceasta l-a provocat în stânga Prutului, Lucinschi, factor de încredere în cadrul conducerii URSS de atunci, este parașutat de Kremlin în fruntea filialei PCUS de la Chișinău, Partidul Comunist al Moldovei (în locul lui Semion Kuzmici Grossu), având ca sarcină „schimbărea la față” a lui și „democratizarea întregii societăți moldovenești”.

 

Aducerea lui Lucinschi la Chișinău a fost precedată de un șir de acțiuni provocatoare puse la cale de KGB-ul local prin intermediul uneltelor sale plasate în rândurile sau chiar în fruntea Frontului Popular, cea mai răsunătoare dintre acestea fiind incendierea, în timpul unei ample demonstrații, a clădirii Ministerului de Interne, unde pe post de ministru se afla un alt ștab comunist, Vladimir Voronin.

 

De fapt, provocările KGB-ului de la Chișinău din toamna lui 1989 se constituiau în pretexte pentru schimbarea lui Grossu cu Lucinschi la conducerea Partidului Comunist al Moldovei, schimbare revendicată mai ales de „intelectualitatea lui Lucinschi” în cadrul acțiunilor de protest organizate de Frontul Popular.

 

Anume în acea toamnă a lui 1989, odată cu aducerea lui Lucinschi la Chișinău cu câteva luni înainte de declanșarea „revoluției” române din 22 decembrie, lua amploare un alt fenomen: invadarea teritoriului României cu „turiști sovietici”, agentura KGB-ului care avea să provoace, împreună cu elementele lui din cadrul structurilor de forță românești, acțiunile diversioniste soldate cu numeroase victime în rândul populației, cu debarcarea și uciderea cuplului Ceaușescu și, în definitiv, cu instalarea la putere pe malul Dâmboviței a FSN-ului în frunte cu „gorbaciovistul” Ion Iliescu. „Turiștii sovietici” din RSS Moldovenească aveau un rol esențial atunci pentru că erau cunoscători ai limbii române.

 

Trecerea Prutului de către „turiștii sovietici” avea să se întețească în chiar timpul evenimentelor „revoluționare” de la București, evenimente care au determinat crearea de către Lucinschi la Chișinău a unui Comitet pentru susținerea Revoluției Române, conducerea căruia era exercitată de prim-vicepreședintele „Sovietului Miniștrilor al RSS Moldovenești”, Mihail Platon. Sub diriguirea acelui Comitet, au fost organizate și trimise peste Prut atunci coloane întregi de TIR-uri cu „ajutoare pentru frații români”. Nu-ți venea a crede ce se întâmpla: peste noapte, ca la un ordin anume, pe cei mai înveterați antiromâni îi pălise dragostea față de „frații români”! Coloanele de TIR-uri erau însoțite, bineînțeles, de echipe bine școlite în ale „frăției românești”.

 

Îmi revin în memorie acele evenimente și dintr-un alt motiv.

 

Pentru că printre cei cărora li s-a permis atunci să treacă nestingherit hotarul de la Prut se aflau mulți ziariști, dar și unii dintre colegii de la Frontul Popular, am încercat și eu, în chiar ziua de Crăciun, 25 decembrie 1989, să trec Prutul. Nutream o dorință de nedescris s-ajung, întâi și-ntâi, la Câmpulung Mușcel, acolo unde se aflau mătușă-mea, sora lui taică-meu, și cele patru fiice ale ei, refugiate din Basarabia în vara lui 1944. Din cei cinci câți ne-am pornit cu un „Jiguli” spre vama Ungheni (Iurie Roșca, Vasile Năstase, Sergiu Burcă, șoferul și proprietarul mașinii, numele căruia îmi scapă acum, și subsemnatul), au trecut Prutul doar primii trei, eu și șoferul făcând cale întoarsă spre Chișinău a doua zi, după ce personajul care ne-a întâmpinat (din câte am înțeles atunci, Roșca „aranjase” călătoria noastră) și care asigura trecerea hotarului (cu locomotiva trenului) , Vasile Pavlovici Calmoi, șeful filialei KGB Ungheni, nu a mai apărut să ne invite să urcăm în locomotiva trenului, așa  cum o făcuse cu ceilalți trei condrumeți ai nostri. Pentru că înghețaserăm de-a binelea de atâta așteptare și eram și obosiți, hotărâsem să  luăm o cameră la hotelul din Ungheni. Acolo am și urmărit la televizor (pe malul Prutului se prindea TVR-ul), în acea noapte de Crăciun,  executarea lui Nicolae și Elena Ceaușescu, crimă care m-a marcat atât de mult încât nu am mai putut închide  un ochi până dimineața când am plecat înapoi spre Chișinău.

 

Voi reveni la subiectul de la Ungheni din 25 decembrie 1989 poate cu altă ocazie. Tot așa cum va trebui să nu trecem cu vederea un alt subiect interesant: Podul de flori din 1990, admis și organizat din „bunăvoința” acelorași structuri ale KGB-ului nu din respect pentru sentimentul profund de frățietate al românilor de pe ambele maluri ale Prutului, ci cu scopul repatrierii miilor de agenți ai KGB-ului care nu apucaseră să revină din misiunea pe care au avut-o de îndeplinit pe teritoriul României începând cu toamna lui 1989 sau poate chiar mult mai de demult!

 

Acum însă continui să mă întreb, cum mă întrebam și atunci, în ziua de Crăciun 1989: de ce unii dintre  basarabeni, printre care și colegi de-ai mei de la Frontul Popular, au fost admiși și ajutați de KGB-ul de la Chișinău să intre pe teritoriul României în timpul „revoluției române” din 1989, iar alții, printe care și eu, nu s-au bucurat de asemenea „privilegii”?

 

Tot așa continui să mă întreb acum, când citesc știrea despre acordarea cetățeniei române lui Petru Lucinschi:

 

De ce un exponent al regimului criminal de ocupație, regim care a exterminat  milioane de români din teritoriile românești ocupate pentru „vina” de a fi români, regim pe ale cărui rădăcini se menține neclintit și azi în stânga Prutului același SISTEM ANTIROMÂNESC, ajunge să obțină calitatea de cetățean (aproape „de onoare”, aceasta este impresia creată după felul în care ne este prezentată știrea însoțită de poze ale Lucinschi cu foștii președinți ai României) al României?

 

Statul român dispune cumva de un criteriu, de o condiție, una fundamentală, care ar fi să fie pusă în fața celui care dorește să-și redobândească cetățenia română: condiția de a nu fi acționat, niciodată în viața lui și sub nicio formă, împotriva României și identității noastre românești?!

 

 

Cenzura ca un „atac nocturn” asupra Casei Radio

Un fost coleg de la Radioteleviziune îmi amintește în această seară de greva noastră din vara lui 2004, cerându-mi amănunte despre ziua în care s-a încheiat protestul…
 
În vara asta se împlinesc 14 ani de la greva din fata Radioteleviziunii.
 
S-a protestat atunci împotriva cenzurii de la această instituție instalată și reinstalată de regimul Voronin, cenzură prezentă și azi…
 
Mulți dintre colegii noștri de la Radioteleviziune, susținuți și de alți cetățeni: poetul Anatol Codru, luptători în războiul de la Nistru din 1992 etc, s-au aflat mai multe zile în greva foamei…
 
Cât privește încheierea memorabilei acțiuni de protest, îmi amintesc că aceasta nu s-a produs ziua, ci noaptea!
 
Mai bine zis, într-o noapte de august 2004…
 
Era după miezul nopții. Țin minte că plecasem cu mașina la tipografie s-aduc ziarul Flux, proaspăt tipărit. Când m-am întors, am găsit toate corturile și lozincile aruncate peste parapetul Șoselei Hâncești de la înălțimea pe care acesta îl are în dreptul Casei Radio, iar toți colegii mei protestatari încă nu-și puteau reveni după cele întâmplate…
 
Dar iată ce s-a întâmplat!
 
În lipsa mea (eram deputat și aveam un grafic de prezență a deputaților la aceste proteste pe timp de noapte astfel încât să nu fie admis atacul nocturn al poliției asupra protestatarilor) poliția a tăbărât peste „orășelul” protestatarilor „curățind” tot în calea ei și a… dat bir cu fugiții! S-a ascuns după clădirea Casei Radio.
 
Am mers într-acolo și i-am văzut! Am stat de vorbă cu ei. Erau câteva zeci de polițiști de la Comisariatul Râșcani al capitalei.
 
Au acționat exact în minutele cât am fost lipsă eu, cel care aveam atunci asupra mea mandatul de deputat. Exact ca hoții!
 
Nu aveam cum să știu atunci ori barem să-mi dau seama de un lucru:
 
Atacul mârșav asupra protestatarilor din fața Casei Radio a fost coordonat de „protestatarul” Iu. Roșca! Așa cum foarte multe „atacuri nocturne” asupra Orășelului Libertății de la protestele din 2002, inclusiv furtul Crucii, instalată de noi în locul statuilor lui Marx și Enghels din fața clădirii Parlamentului, erau coordonate tot de Iu. Roșca.
 
Mai târziu aflasem și detalii interesante: Voronin plecase în concediu și îi dăduse ordin minstrului de Interne ca, până la întoarcerea lui din concediu, corturile să nu mai fie în fața Casei Radio!
 
Poliția a executat întocmai ordinul lui Voronin!
 
După cinci ani, în vara lui 2009, „coordonatorul” Iu. Roșca avea să fie numit de Voronin viceprim-ministru pentru probleme de securitate.
 
Bineînțeles, fără acordul nostru, al colegilor de la PPCD…
 
Imaginea de mai jos (ziarista Angela Aramă alături de subsemnatul) este de la începutul protestelor din vara lui 2004 din fața Casei Radio…
 

Când PUN se pune cu stânga moldovenistă

Aud cum unii se laudă în gura mare că C. Codreanu, candidatul lui T. Băsescu la alegerile primarului general al municipiului Chișinău din 20 mai a.c., „mai are un susținător”: Uniunea Centristă din Moldova!
 
Am ajuns s-o vedem și pe asta: structurile create de SISTEMUL nomenklaturist să profaneze ideea de unitate românească!
 
Celor care nu cunosc, le vom aminti că, pe parcursul existenței sale, Uniunea Centristă din Moldova l-a avut drept lider și pe fostul premier din timpul regimului Voronin, V. Tarlev, iar la alegerile din 2009 aceasta „colabora cu Mişcarea social-politică „Ravnopravie”, partidul „Gagauzia unită” şi unele formaţiuni politice din regiunea separatistă din stânga Nistrului”.
 
Cred că o declarație de susținere a unei formațiuni de respirație românească, așa cum pretinde T. Băsescu că este PUN-ul său, venită din partea unei structuri politice de stânga, care a promovat de când o știu eu ideologia moldovenistă, se constituie de fapt într-o ofensă adusă ideii de unitate românească, apărată de basarabeni și înaintașii lor cu prețul vieții!
Faptul în sine ar confirma un alt lucru: și PUN este creatura aceluiași sistem!

Când PD-ul ne amenință cu victoria lui Dodon

aprilie 24, 2018 Lasă un comentariu
PD-ul ne amenință azi, prin purtătorul său de cuvânt, că „rezultatele alegerilor locale ar putea fi negative”, făcând aluzie că socialiștii lui Dodon ar putea câștiga alegerile locale din Chișinău.
Ca de obicei, amenințările de acest fel, menite să manipuleze, sunt lansate cu invocarea unui „sondaj intern” pe care PD-ul „nu îl va face public”.
Mai suntem anunțați, lacrimogen, că „PD rămâne dezamăgit în această campanie” și că el „conștientizează foarte bine că aceste alegeri sunt o repetiție pentru alegerile parlamentare din toamnă”, de aceea „nu e târziu ca unii candidați pro-UE să se retragă din cursă”.
În legătură cu asta, vom face următoarele precizări:
– Cei care au provocat actualele alegeri locale în capitală sunt PD-ul lui Plahotniuc și PSRM-ul lui Dodon, plus, bineînțeles, ceilalți, mai mărunței, care i-au susținut: PPEM-ul lui Leancă, comuniștii lui Voronin ș.a. Prin abuzurile și acțiunile lor provocatoare, inclusiv șantajul cu deschiderea dosarelor, și votul comun în consiliul local, a fost înlăturat fostul primar liberal, ales democratic în 2015, cu scopul preluării controlului asupra Primăriei Chișinău.
– Amenințarea prin invocarea „rezultatelor negative” vine să se constituie, de fapt, într-un pretext pentru justificarea victoriei lui I. Ceban după susținerea tacită, dar hotărâtă, a acestuia de către PD, asemeni susținerii lui Dodon în alegerile prezidențiale din toamna lui 2016, în cazul în care nu se va reuși acumularea sprijinului din partea locuitorilor capitalei pentru „candidatul independent” S. Radu, candidat fabricat de gruparea de la guvernare odată cu instalarea abuzivă a acestuia în fotoliul deținut legal de D. Chirtoacă.
– Atât victoria lui I. Ceban, cât și cea a S. Radu sunt variante luate în calcul de binomul Dodon-Plahotniuc pentru preluarea legală a controlului asupra capitalei, așa cum este luată în calcul de către PD și PSRM victoria lor în alegerile de la toamnă în baza votului mixt inițiat și promovat de aceștia.
– Singurul element constructiv din declarațiile de azi ale purtătorului de cuvânt al PD este apelul: „Nu e târziu ca unii candidați pro-UE să se retragă din cursă”.
Aceasta ar fi, de fapt, ultima și cea mai importantă precizare a mea:
„Candidații pro-UE să se retragă din cursă”, dar în favoarea unui alt candidat decât cel fabricat și propulsat de binomul Dodon-Plahotniuc!
Care ar fi acel candidat, urmează să decidă cei care s-au lansat în aceste alegeri, manifestă voință politică și respect pentru alegători și capitala lor și, bineînțeles, nu fac în niciun fel jocul actualei puteri din Republica Moldova.

Slugă a mafiei și detractor

aprilie 22, 2018 Lasă un comentariu
Petru Bogatu, prim-cronicar al mafiei aflată la guvernare, mai scrie un denunț.
Și de data asta el lovește în organizația de unde s-a hrănit timp de peste zece ani.
Este vorba de un denunț împotriva unui vechi frontist de la Bălți, Simion Guțu, pe care îl cunosc foarte bine – a fost șef al filialei fostului PPCD, cel românesc, mai mulți ani la rând.
Aflu acum, din întâmplare, că Simion este candidatul PAS pentru alegerile primarului de la Bălți.
Nu știam de asta, dar m-am bucurat că un fost coleg din organizația în care mi-am petrecut peste douăzeci de ani din viață ia parte la niște alegeri.
Mai puțin mă interesează acum dacă partidul care îl promovează în funcția de primar la Bălți este sau nu al Maiei Sandu, fapt pe care pune accent Bogatu în denunțul său:
„Candidatul Maiei Sandu la Bălți e un fost colaboraționiist al regimului președintelui Voronin”, scrie acesta incriminând.
„Simion Guțu, candidatul PAS pentru alegerile primarului din Bălți, ar avea serioase probleme de integritate. Este mult prea delicat spus. Acest personaj, un apropiat al dughinistului Iu. Roșca, are adevărate schelete în dulap. Până în toamna anului 2009, Simion Guțu, împreună cu șeful său de partid, a făcut parte de fapt din echipa comunistului Vladimir Voronin cu care PPCD a coabitat, împărțind puterea, încă din 2005. A colaborat cu administrația comunistă din Bălți, a sprijinit la unison cu partidul din care făcea parte reprimarea bestială a manifestațiilor anticomuniste de la 7 aprilie, s-a opus instalării unei guvernări pro-europene după înfrângerea PCRM în alegerile din iulie 2009. Nu e de mirare că vicepremierul guvernului comunist din 2009, Iu. Roșca, și administrația comunistă a primăriei din Bălți i-au făcut cadou un apartament. A fost un colaborator sârguincios. Bănuiesc că și astăzi nu-i mai puțin harnic”, mai scrie în denunțul său Bogatu ca un detractor ordinar.
Cel mai mare dezgust mi-l trezește nu neadevărul turnat de Bogatu, ci tonul slugarnic al denunțului său, ton cultivat de școala superioară de partid a regimului sovietic ocupant pe care acesta a absolvit-o!
El continuă în chip manipulator să identifice PPCD-ul cu numele „dughinistului Roșca”. După el, toți membrii PPCD-ului, mii și mii de basarabeni, inclusiv Simion Guțu, sunt „colaboraționiști ai regimului președintelui Voronin” și au luat parte la abuzurile acestuia.
În nenumăratele deplasări în teritoriu pe care le-am avut de-a lungul anilor am fost nu o singură dată oaspetele casei lui Simion Guțu. Acesta locuia împreună cu soția și copiii într-o cameră de cămin din Bălți. Știu că grupul nostru parlamentar a făcut mai multe demersuri în vederea îmbunătățirii condițiilor de trai ale colegului nostru. M-am bucurat nespus de mult atunci când am aflat că administrația locală din Bălți i-a repartizat un apartament, pentru reparația căruia, din câte îmi amintesc, Simion urma să investească foarte mulți bani, bani pe care, evident, nu-i avea.
Nu știu cum s-au desfășurat lucrurile în continuare pentru că de ani buni nu m-am mai văzut cu colegul meu de la Bălți. Aflu din presa locală, pe care o citează Bogatu, că unul din copiii săi ar fi având probleme cu justiția.
Nu cunosc. Cine nu are azi probleme?
Știu cu certitudine însă că fostul nostru coechipier de la Bălți nu este sperietoarea pe care caută să ne-o arate în chip enkavedist detractorul Bogatu.
Personal, îl știu pe Simion Guțu de om onest!
Om capabil să facă față funcției de primar al Bălțiului!
Este un bun român! Este apărătorul și promotorul inimos al idealurilor noastre românești! L-am văzut și l-am simțit alături de colegii noștri demonstrând și protestând împotriva regimului Voronin în acțiunile noastre exemplare din 2002: a stat nopți și zile la rând înghețând în corturile din Orășelul Libertății!
Acolo unde nu l-am văzut pe detractorul său de azi Petru Bogatu.
Simion Guțu este omul care a ținut la echipa sa politică!
El nu a hulit-o și nu a scuipat-o așa cum face Bogatu, cel pe care nu l-am auzit în ieșirile sale de cronicar al regimului de azi să dezvăluie fața adevăraților autori ai jafului bancar din Republica Moldova și cel care a promovat și promovează metodic votul mixt al binomului Dodon-Plahotniuc.

De ce Șalaru nu va „scăpa” niciodată de Plahotniuc

februarie 22, 2018 Lasă un comentariu

Aseară TVR Moldova ne-a fericit cu încă o prezență publică a unuia ce-și dă aere, prost mirositoare, de salvator al Basarabiei, A. Șalaru, care, PUNctându-și (de la emisiunea „Punctul pe Azi”) dezideratele revoluționare, a ținut să articuleze următoarele:

„Unica soluţie de a scăpa şi de Plahotniuc, şi de Dodon, şi de Voronin, şi de Diacov, şi de Lupu, şi de Ghimpu cu echipa lui, este unirea. Unirea îi va duce pe aceşti oameni în istorie. Îi va trece pe planul doi, ei vor deveni foarte neimportanţi.”

De ce să prefaci UNIREA, idealul sfânt al tuturor românilor, în pedeapsă? Fie și pentru Dodon, sau pentru Voronin, sau pentru Diacov și Lupu.

UNIREA înseamnă lumina care se va vărsa pe tot chipul României, dar și în sufletele și pe chipurile tuturor românilor, chiar și ale celor care nu se răspund ca români – Dodon, Voronin, Diacov și Lupu.

De ce să transformi UNIREA, năzuința noastră supremă, în măsură de condamnare pentru Plahotniuc, cel care te stăpânește fluturându-ți în față dosarele deschise pe numele tău de fost ministru al Transporturilor, cel pe care-l slujești pentru că ți-e frică să nu-nfunzi pușcăria, cel care te are în mână și te folosește îndemânatic ca pe o unealtă ordinară pentru învrăjbirea unioniștilor și pentru a face din UNIRE doar o perdea de fum (negru), exact cât să-i acopere FURTUL MILIARDULUI?

De ce să „scapi” de „Ghimpu și echipa lui” când tu însuți ai fost „în echipa lui”? Cum să revendici UNIREA de la postul central de televiziune al tuturor românilor semânând atâta ură?

UNIREA nu înseamnă „să scapi” de nimeni, chiar și de uneltele din mâinile lui Plahotniuc!

Cel care vrea „să scape” de aproapele său numai unionist nu este!

UNIREA înseamnă să-i unești pe toți basarabenii, fie ei și rătăciți!

Să-i iubești chiar și pe vrăjmași!

Căci iubirea vrăjmașilor este expresia supremă a iubirii.

Anume acest lucru nu sunt în stare să-l realizeze „unioniștii puri și duri”, care ar fi, după Iulian Chifu,  „apanajul noului partid al lui Anatol Șalaru, cu steagul identitar românesc reprezentat de fostul președinte Traian Băsescu”.