Pledoarie pentru unitatea noastră

Tragedia noastră, a basarabenilor care-și afirmă cu mândrie identitatea românească și revendică deschis, hotărât și legitim (!) readucerea la trupul României a teritoriilor românești ocupate de ruși, constă în faptul că am ajuns să fim prinși acum între construcțiile a cel puțin două mari șlehte de mafioți, înfiripate și consolidate în anii de după căderea imperiului sovietic, ambele antiromânești sau străine de idealul nostru de reîntregire românească și cu rădăcini adânci în nomenklatura și KGB-ul URSS:

Prima construcție de acest fel este axată pe SHORISM (de la Shor) și este reprezentată de gruparea Plahotniuc cu masca ei politică PD și cu celelalte unelte politice (PPEM-ul lui Leancă, PSRM-ul lui Dodon și alte structuri deochiate ieșite de sub poala PCRM-ului lui Voronin, plus un șir de transfugi cumpărați și șantajați de Plahotniuc), care se află la guvernare și ține sub control absolut toate instituțiile statului, inclusiv justiția și entitățile media publice. Unealta principală prin care această șleahtă mafiotă a jefuit statul, își ține în șah adversarii și corupe și prostește o bună parte de populație este afaceristul Ilan Shor, cu toată țâțâna nomenklaturistă de sub el pornită de la tatăl acestuia. Antiromânismul grupării în cauză este exprimat prin DODONISM (de la Dodon) – tot ce nu-și permite a reda pe față în raport cu România și idealul nostru de Unire PD-ul lui Diacov și Plahotniuc o spune deschis Igor Dodon, înscăunat în funcția supremă de Președinte al Republicii Moldova cu sprijinul camuflat al PD-iștilor.

Construcția celei de-a doua șlehte mafiote este axată pe PLATONISM (de la Platon) și este reprezentată de Platforma DA (PPDA) cu elementele ȚOP-iste din spatele ei, Partidul Nostru (Usatâi), rămășițele PLDM-ului lui Filat și PAS-ul Maiei Sandu care tot de la Filat se trage. În conjunctura politică actuală această grupare are rolul de opoziție. Elementul criminal central prin care aceasta a jefuit statul se numește Veaceslav Platon. Antiromânismul grupării respective este exprimat prin SLIUSARISM (de la Sliusari Alexandru, vicepreședinte al PPDA, ajuns în această poziție după fuzionarea PPDA-ului lui A. Năstase cu Partidul „Forța Poporului” al lui Nicolae Chirtoacă, angajat al GRU, serviciul militar de spionaj sovietic, apoi rusesc, în perioada 1977-1990, unul dintre cei 47 de spioni sovietici expulzați de la Ambasada URSS din Franța în 1983, una dintre persoanele-cheie care a negociat cu Rusia acordul de încetare a focului în 1992, acord rușinos prin care, practic, a fost recunoscută independența Transnistriei și prin care a fost trecută sub „jurisdicția” separatiștilor de la Tiraspol și Tighina românească!).

Ambele grupări, deci, una la putere, alta în opoziție, nu au nici în clin nici în mânecă cu tot zbuciumul nostru pentru reîntregirea teritoriilor românești furate de Rusia lui Stalin.

Ambele grupări au luat parte la jaful sistemului bancar al Republicii Moldova și la celelalte crime de acest fel comise de-a lungul anilor, dar mai ales de la 2009 încoace.

Ambele grupări au adânci conexiuni cu Rusia și cu structurile banditești și securistice din această țară.

Ambele structuri se află într-un permanent și degradant proces de reglare de conturi în urma căruia avem de suferit cu toții!

Ambele grupări antiromânești caută să ademenească, să manipuleze și să flirteze cu segmentul românesc din Basarabia, dar, din păcate, și cu puterea și instituțiile de peste Prut, în scopuri meschine, electorale, de conjunctură politică. Ultimele alegeri din Chișinău se constituie în cel mai elocvent exemplu în acest sens.

Iată de ce, iubiți basarabeni, cei care păstrați Idealurile Românești în inimile voastre, trebuie să punem punct oricărei implicări în activitățile acestor două grupări antiromânești și să ne apucăm a ne îngriji, la modul cel mai serios posibil, de FORTIFICAREA UNEI SINGURE ENTITĂȚI POLITICE DE ORIENTARE ROMÂNEASCĂ (eventual, în baza unei forțe politice cu actele în regulă deja, pentru a nu mai pierde timpul cu formalitățile de înregistrare la Ministerul Justiției), capabilă să participe și să facă față viitoarelor alegeri parlamentare.

Se impune cu necesitate inițierea neîntârziată a negocierilor în acest sens dintre partidele unioniste. Toate „cioburile” fostului Front Popular trebuie să se adune pentru a deveni o forță românească redutabilă.

Urmașii noștri nu ne vor putea ierta peste ani pentru faptul de a fi fost lași și incapabili să REÎNTREGIM ȚARA ASTA.

Doamne ajută!

Răspuns unuia care mă întreabă de ce îl susțin pe Ghimpu

Prietenul meu de pe Fb Filip Eftode îmi zice:

„Ma tot mir de ce tu, Stefane, cheltui atita energie pentru a apara in disperare de cauza pe un slujitor al clanului de tilhari ai lui Plaha care este Gimpu….”

Răspunsul meu este următorul:

Filip, eu știu foarte bine ce fac.

I-am luat apărarea lui Ghimpu și atunci când Plahotniuc de mână cu Filat și Voronin l-au înlăturat din AIE.

Cum de nu-ți amintești asemenea lucruri?

Cum de nu-ți amintești de toată liota de țucălari media ai acestora care îl huiduiau atunci pe Ghimpu?

Cum de nu-ți amintești cum Ghimpu, după alegerile parlamentare din 2014, a respins ideea guvernului minoritar Gaburici susținut de PLDM, PD și Voronin, insistând asupra uni guvern al AIE fără comuniști și asupra tragerii la răspundere a celor care au devalizat sistemul bancar?

Cum de nu-ți amintești că Maia Sandu a făcut parte din acest guvern, precum și din Guvernul Leancă care au votat furturile bancare?

Cui să-i dau dreptate: Maiei Sandu care a încuviințat crima bancară prin votul în două guverne sau lui Ghimpu care s-a opus acestui furt condamnându-l, fiind pus în situația de a tolera, în vara lui 2015, o guvernare cu Plahotniuc, în detrimentul imaginii formațiunii sale, pentru a nu admite alegerile anticipate dorite atât de mult de Usatâi, Dodon de mână cu DA-ul și Maia Sandu pe post de luptătoare întâziată?

Poate te ogoiești un pic și analizezi lucrurile la rece. Am trecut prin multe încercări ca să pot fi luat de valul manipulărilor cu eroi și eroine crescuți în eprubetă!

18 octombrie 2016

Salvarea basarabenilor este în unirea lor în jurul IDEII de UNITATE NAȚIONALĂ ROMÂNEASCĂ

Bucata asta de pământ românesc și noi, cei care ne-am născut aici, am ajuns astăzi, după aproape jumătate de veac de ocupație ruso-bolșevică și mai bine de 25 de ani de la ruperea de Imperiul Răului, să fim victimele a două clanuri securisto-mafioto-oligarhice: Plahotniuc (Voronin,  Dodon, Lupu, Diacov, Leancă, Iaralov etc.) și Platon (Lucinschi,Țopii, Shor, Filat, Usatâi, Năstase etc.).

Amândouă aceste clanuri sunt emanații ale vechiului SISTEM de ocupație ruso-bolșevică.

Anume aceste grupări de proveniență kaghebistă au jefuit Republica Moldova și sistemul ei bancar, batjocorind, sărăcind și alungând populația peste hotare.

Anume aceste grupări de proveniență kaghebistă continuă să necinstească sentimentul de APARTENENȚĂ LA NAȚIA ROMÂNĂ al basarabenilor.

Interesul suprem al acestor bande politice este BANUL și PUTEREA!

Salvarea noastră, a basarabenilor, este în înlăturarea acestor bande politice prin AFIRMAREA IDENTITĂȚII NOASTRE ROMÂNEȘTI și unirii imediate în jurul ideii de UNITATE NAȚIONALĂ ROMÂNEASCĂ!

Dosarul „revoluției” de la București și… Chișinău

Astăzi peste Prut a fost redeschis dosarul ”revolutiei din decembrie 1989”…

 Cu siguranță va fi redeschis și dosarul ”7 aprilie 2009” la Chișinău…

 

Se înșală amarnic cei care au dat foc Declarației de Independență a Republicii Moldova, care au pus la cale sinistra lovitură de stat, arzând și pângărind clădirile de importanță strategică ale statului, dar, și mai grav, încrederea și lumina din sufletele atâtor zeci și sute de tineri basarabeni, crezând că vor scăpa nepedepsiți…

 

Zice-se c-a fost Voronin, ori Tkaciuk, ori Roșca, ori Plahotniuc, ori Lupu, ori Țurcan, ori Papuc, ori Zubic, ori Baghirov și Morari, ori Lucinschi și Filat… ori… toate mutrele de lumpen care-au scuipat, scârbos și enkavedist, a câta oară, chipul românesc și creștinesc al Basarabiei!

 

Eu zic c-au fost toți! Laolaltă!

 

I-am văzut, i-am simțit, ni s-au intersectat privirile în acea dimineață pe coridoarele și în liftul clădirii Parlamentului…

 

Erau grăbiți și… fără cravată!

 

Erau la subotnikul stalinist!

 

Vor trece zile, ori luni, ori ani, ori decenii întregi…

 

Nimeni însă nu va rămâne nepedepsit!

 

După cum spun scripturile, în viaţa asta tuturor li se aplică legea răsplătirii. De aceea cei virtuoşi sunt cuprinşi de necazuri. De aceea cei nedrepţi se desfată în bunătăţi. Primii sunt pedepsiţi aici pentru puţinele lor păcate, şi în felul acesta nu vor fi lipsiţi de rai. Ceilalţi sunt răsplătiţi aici pentru puţinele lor fapte bune, şi vor fi pedepsiţi veşnic pentru multa lor răutate.

 

 

DEZECHILIBRELE UNUI ANALIST ”CU RADIAȚIE”

Zilele trecute eram apostrofat de un prieten de pe Fb, membru al Platformei DA, pentru faptul de a fi reprodus pe pagina mea de socializare un comentariu al lui Nicolae Negru, din Ziarul Național, pe marginea relațiilor ușor ”zburlite” între ”dadaiști” și unioniștii de la ”Tinerii Moldovei”. ”Bun comentariul lui Nicolae Negru”, am zis eu atunci, având în vedere  poziția echilibrată și judicioasă a autorului în raport cu reprezentanții celor două tabere și acțiunile lor.

Cu unele rezerve de rigoare, am postat pe pagina mea de Fb și comentariul de vineri al lui Nicolae Negru referitor la ”unele aspecte neclare ale strategiei platformei DA”, autorul insinuând că reprezentanții acesteia ar face jocul lui Dodon.

Ieri am constatat cu părere de rău că editorialistul de la Ziarul Național și-a pierdut tot ”echilibrul”. Acesta a lansat niște acuzații dure și de-a dreptul deplasate la adresa unor lideri ai Platformei DA, pe care nu-i nominalizează, dar îi poreclește ”leitenanți ai lui Roșca”.

Deși nu am nimic cu Platforma DA, nu sunt membru și nici activist al acesteia, una dintre săgețile otrăvite ale analistului ”dezechilibrat” a fost îndreptată chiar spre umila mea persoană. (”PRO TV a fost acuzat, de la tribuna Parlamentului, de un alt promotor de azi al presei independente, că ar avea intenția să discrediteze instituțiile statului, în special Ministerul de Interne, dar mai cu seamă că ar prezenta pericol de radiație („se îngălbeneau și cădeau frunzele de pe copaci”) și zgomot pentru cetățenii din blocurile învecinate cu sediul postului respectiv.”, scrie Negru amintindu-și de una din luările mele de poziție, în calitate de deputat, din toamna anului 2008, fără a cunoaște sau a se interesa barem de circumstanțele în care s-au derulat lucrurile în perioada tulbure a ”regimului oligarhic, antinațional, prorusesc de atunci”).

În legătură cu presupusa ”campanie anti-PRO TV” invocată de ziaristul Nicolae Negru, dar nu numai de el (nu am dorit să abordez acest  subiect sensibil pentru a nu fi pus în situația de a face și niște dezvăluiri mai puțin plăcute pentru ”monștrii sacri” ai libertății presei din Republica Moldova), mă văd nevoit să fac următoarele precizări:

În toamna lui 2008, în calitatea de atunci a subsemnatului de președinte al Comisiei parlamentare pentru Drepturile Omului, am luat atitudine față de campania (de mai bine de două săptămâni) a PRO TV – ului , stridentă, agresivă și provocatoare, de dezinformare a opiniei publice pe marginea unui presupus act de maltratare a unui cameraman al acestei instituții de presă în comisariatul de poliție Buiucani al capitalei. Seară de seară, telespectatorul era întărâtat și manipulat în mod cu totul scandalos. După câteva zile, instanța a constatat că un asemenea act pur și simplu nu a avut loc! Instituția de presă în cauză nici nu a catadicsit barem să-și prezinte scuzele în fața polițiștilor discreditați, împotriva cărora s-a îndreptat un val nestăvilit de ură din partea populației.

Tot în acea perioadă, PRO TV-ul de la Chișinău a lansat, în mod inexplicabil de revoltător, un șir de materiale denigratoare și atacuri murdare împotriva Mitropoliei Basarabiei și reprezentanților ei.

Aceste fapte reprobabile, în opinia mea, comise de o instituție de presă declarată liberă, democratică și echidistantă, m-au determinat atunci să iau atitudine solicitând organelor abilitate, potrivit cu prevederile Regulamentului Parlamentului și Legii cu privire la statutul deputatului, verificarea modului în care acțiunile în cauză ale mai sus pomenitei entități media se înscriu în câmpul legal al Republicii Moldova. Am insistat de asemenea, tot în corespundere cu rigorile legale, asupra prezentării  informațiilor exhaustive privitoare la patronii PRO TV-ului de la Chișinău și felului în care această instituție este finanțată! (Probleme pe care le ridică astăzi întreaga societate în raport cu toate instituțiile media!).

Accentuez: A fost o luare de atitudine a subsemnatului față de acțiunile ilegale, de dezinformare, comise cu premeditare și rea-voință de o instituție de presă, și nu o cerere de închidere a acesteia ori o ”campanie anti-PRO TV”, așa cum au fost interpretate și sunt interpretate încă lucrurile de mai mulți jurnaliști isterizați, dar și de comentatorul Ziarului Național.

Referitor la ”pericolul de radiație” venit dinspre PRO TV și ”frunzele îngălbenite căzute peste copaci”, dar și peste imaginația lui Nicolae Negru și a altor atâția panicarzi din ”presa galbenă” de la noi, trebuie să menționez următoarele: aceste ”dezechilibre” se conțin într-o petiție anonimă, ticluită în chip securistic, ca pe timpul NKVD-ului, și expediată pe adresa Comisiei pentru Drepturile Omului la câteva zile după intervenția ”anti-PRO TV” a subsemnatului de la tribuna Parlamentului, petiție care a fost retrimisă, potrivit aceluiași Regulament al Parlamentului, împreună cu alte zeci și sute de petiții și plângeri sosite în Comisie, însoțite de câte o interpelare în scris a președintelui Comisiei,  Guvernului Republicii Moldova pentru examinare și luare de măsuri potrivit cu prevederile legale în vigoare. (Precizăm că până în 2001, petițiile anonime sosite în adresa instituțiilor statului nu erau supuse examinării. După venirea comuniștilor la guvernare, Legea cu privire la petiționare a fost modificată de aceștia fiind reintrodusă obligativitatea examinării petițiilor anonime de toate instituțiile statului, iar în sarcinile  Comisiei parlamentare pentru Drepturile Omului intrau și atribuțiile fostei Comisii pentru petiții, care, între timp, fusese dizolvată).

Evident, ”anonimka” cu ”radiații” și ”frunze îngălbenite” a fost extrasă de autorii ei adevărați din teancul de petiții ieșite din Comisia pentru Drepturile Omului și ”dată pe mâna presei”, mai ales pe mâna PRO TV-ului… Și, evident, ”radiațiile” și ”frunzele îngălbenite” din jurul PRO TV-ului au fost atribuite subsemnatului și ”împrăștiate” în toată țara… Procedura diabolică din cele mai negre timpuri ale stalinismului a fost pusă în practică cu brio… Cu concursul direct al PRO TV-ului care nu a încercat barem să ceară și opinia ori explicațiile subsemnatului pe marginea subiectului.

Recunosc, am înțeles atunci ce înseamnă să fii în pielea victimei unei campanii de presă… (Între timp, un autodeclarat președinte al unei presupuse Uniuni a Jurnaliștilor, fost aparatcik pe la Teleradio, cu diplomă a Școlii Superioare de Partid din fosta URSS, lansa, cu spume la gură, declarații publice și acuzatoare privind excluderea subsemnatului din imaginata-i organizație de jurnaliști, subiect delicios pentru presa de senzație). Un deputat, ditamai președinte de comisie parlamentară este pur și simplu dezarmat în fața unei asemenea campanii, mai ales în fața unei campanii declanșată de PRO TV, darmite un cetățean simplu… (Cazul recent al tinerei profesoare de la Ungheni dezonorată public de PRO TV în modul cel mai scârbos și sfidător posibil este unul concludent).

Mi-am dat seama de asemenea că autorii petiției anonime cu ”radiații” și ”frunze îngălbenite” sunt chiar autorii scenariului macabru de îngropare a PPCD-ului și de compromitere a fruntașilor acestui organism politic de respirație națională și creștină, scenariu elaborat de ani de zile și realizat cu concursul direct al fostului lider pepecedist, bărbosul pistolar ”cu doi plămâni diferiți” care s-a dovedit a fi una dintre cele mai periculoase scule în mâinile regimului de ocupație, autorul din umbră al celor mai murdare acțiuni puse la cale împotriva celor mai buni camarazi ai noștri de luptă politică, denigrați sau hăituiți, înjunghiați în plină stradă, loviți cu ranga în cap în fața casei, otrăviți sau aruncați în fântână, maltratați în taxi-uri improvizate și aruncați pe marginea drumurilor sau pe maluri de lac, răpiți în toiul protestelor noastre din primăvara anului 2002…

În acest context, sunt nevoit să dezvălui pentru prima dată un detaliu foarte important… Capcana din 4 aprilie 2005 a fost întinsă PPCD-ului cu ajutorul și prin participarea directă a PRO TV-ului de la Chișinău. Directorul acestui post de televiziune a fost unul dintre ”comisarii” nu știu căror structuri interesate din exteriorul Republicii Moldova care aveau sarcina menținerii cu orice preț a lui Voronin pe post de președinte. În acest sens, șeful PRO TV-ului de la Chișinău, alături de tot plutonul de sfătuitori cu misiune veniți de aiurea, a ”negociat” cu Roșca votarea lui Voronin, insistând ca întregul grup parlamentar al creștin-democraților să fie determinat să facă acest pas…  sinucigaș. Astfel, în noaptea de 3 spre 4 aprilie, ”bărbosul”, călcând în picioare decizia  grupului nostru de deputați privind respingerea candidaturii liderului comunist pentru cea mai înaltă funcție în stat, a bătut palma cu acesta…

Să nu scăpăm din vedere încă un detaliu… PRO TV-ul de la Chișinău, cu tot arsenalul său de manipulare, a avut un rol deloc de neglijat în promovarea și spălarea imaginii lui Voronin și a PCRM-ului la alegerile parlamentare din primăvara lui 2005. Cine nu-și mai amintește de ”sfătosul”, ”mucalitul” și ”buruienosul” de Voronin din profundele ”lungmetraje” ale Lorenei Bogza din acea perioadă?

Vom constata că aceeași misiune a avut-o PRO TV-ul și în pregătirea sau crearea circumstanțelor necesare pentru ”revoluția” din 7 aprilie 2009. Campania de dezinformare crasă legată de presupusa maltratare a cameramanului PRO TV în incinta Comisariatului de poliție Buiucani din toamna anului 2008 urmărea de fapt un scop sinistru: cultivarea și provocarea urii cetățeanului simplu față de reprezentanții forțelor de ordine cu câteva luni înainte de evenimentele de la 7 aprilie 2009!

Vom observa de asemenea că această acțiune dezgustătoare a PRO TV-ului era precedată de apariția subită și foarte ”profundă” în emisiunea Lorenei Bogza a unei anonime bâlbâite, mare luptătoare pentru drepturi și libertăți, hăituită și dezagreată chipurile de nu știu care structuri de la Moscova, amazoana cu portavoce de la 7 aprilie 2009, Natalia Morari…

Baghirov, ”bloggerul” și tăvălitorul de amazoane, avea să apară ceva mai târziu…

În încheiere vom constata că, de fapt, ”dezechilibrele” din comentariul lui Nicolae Negru ne-au determinat să scoatem în prim plan câteva întrebări deocamdată fără vreun răspuns:

1. Cine sunt, totuși, patronii din umbră ai PRO TV-ului de la Chișinău și ce scop au urmărit aceștia în efortul lor pentru menținerea majorității comuniste în Parlamentul Republicii Moldova după alegerile din primăvara anului 2005 și propulsarea lui Voronin la funcția de șef al statului la 4 aprilie același an?

2. Interesul căror structuri au fost reprezentate de patronii din umbră ai PRO TV-ului de la Chișinău în pregătirea și desfășurarea dezordinilor din 7 aprilie 2009 alături de Natalia Morari, Eduard Baghirov, guvernarea comunistă de atunci cu toți provocatorii ei și foarte mulți ”revoluționari revoltați” din piață?

3. Din ce raționamente analiștii și editorialiștii Ziarului Național au promovat și încurajat un guvern minoritar votat de comuniști în defavoarea unui guvern format și susținut de cele trei partide ”proeuropene” pentru care a optat majoritatea alegătorilor din Republica Moldova la alegerile din 30 noiembrie 2014? 

4. Care este deosebirea dintre Voronin votat la 4 aprilie 2005 și Voronin care a votat în 2015 guvernul minoritar Gaburici?

Ștefan Secăreanu

2 iunie 2015

LAȘITATEA PREȘEDINTELUI TIMOFTI

Mi s-a reproșat că sunt neîndurător cu președintele Timofti pe care l-am avertizat cu demisia sau cu demiterea din cea mai înaltă funcție pe care o deține în stat pentru faptul de a nu face NIMIC pur și simplu în clipele când țara e furată!

Voi susține în continuare că lâncezeala șefului statului, în situația în care cea mai mare bancă, Banca de Economii a Moldovei, fondată și construită pe sudoarea moldovenilor, este jefuită ziua în amiaza mare, este criminală!

Criminală este și tăcerea lui Timofti pe marginea acaparării de către grupările mafiote din sânul Puterii de la Chișinău a Aeroportului Internațional Chișinău, obiectiv strategic al țării!

Mai mult decât atât! De-a dreptul strigător la cer este gestul șefului de țară de a prinde-n piepturile gangsterilor cea mai înaltă decorație a statului chiar în toiul acestui jaf!

Republica Moldova se poate ”mândri” cu un singur lucru: de la INDEPENDENȚĂ încoace nu a dus lipsă de PREȘEDINȚI DE ȚARĂ LAȘI!

LAȘITATEA LUI TIMOFTI este mai păguboasă decât LAȘITATEA LUI SNEGUR, LAȘITATEA LUI LUCINSCHI sau LAȘITATEA LUI VORONIN, pentru că TIMOFTI a fost emanat de o majoritate parlamentară necomunistă, instalată după guvernarea de opt ani a comuniștilor, majoritate zis democratică, reformatoare și proeuropeană, în care OAMENII și-au pus mari speranțe!

Iată de ce LAȘITATEA PREȘEDINTELUI TIMOFTI  provoacă și mai multă dezamăgire în rândul moldovenilor.

Iar dezamăgirea este un rezultat al păcatelor noastre. Parintele Rafail Noica spunea: „Când suntem dezamăgiți, să ne uităm unde eram amăgiti, iar atunci, durerea dezamăgirii va putea deveni un moment al mântuirii noastre, să nu mai fim amăgiti. Deci o putință de a ne lumina.”

Ștefan Secăreanu

28 ianuarie 2015

REPUBLICA SOCORILOR

Așa se face că, de fiecare dată când țara asta trebuie să-și aleagă ce are de ales, cade bob sositor pe capul ei câte un Socor. Dacă nu sunt aruncați cu parașuta, Socorii ne flutură din mâini ori ne arată amenințător din deget de peste mări și țări nu carecumva să îndrăznim a face vreun pas fără știrea lor…

Exact așa au procedat în 2005… Au stat pe capul echipei noastre politice vreo două luni în șir. Zi de zi veneau la sediul nostru ori ne invitau respectuos la ”ceaiuri” prin restaurantele Chișinăului ca să ne determine să-l votăm presedinte pe Voronin, care, peste noapte, devenise omul americanilor…

Avântul formațiunii noastre era în creștere spectaculoasă după istoricele proteste anticomuniste din 2002 și cele împotriva planului Kozak al rușilor de dezmembrare a teritoriului nostru național. Dacă nu ne-ar fi fost furate (la numărare) voturile, dacă nu am fi fost trădați de un lider lumpenizat și șantajabil, am fi devenit un factor decident în cadrul puterii de la Chișinău. Prima dată după independență o entitate politică de respirație națională și creștină, neafiliată structurilor criminale și mafiote ale Sistemului, ar fi putut decide cursul Republicii Moldova…

Eram periculoși, necontrolabili… Trebuia să fim opriți. Cu orice preț.

Socorii ne-au învins… Am fost puși în situația (capcană) să-l votăm președinte pe liderul comunist…

Socorii și-au pus palma-n cur și au plecat. Noi am explodat…

Singurul partid din afara Sistemului a fost distrus de Sistem.

Astăzi Socorii vin parașutați din nou pe capul Republicii Moldova. Ne învață de la Europa Liberă cine sunt ”preferabilii” Sistemului și cine sunt ”iraționalii” Sistemului…

Am înțeles că ”preferabil” este Voronin, iar ”irațional” este Ghimpu…

Credeam că vor insista până-n pânzele albe să fie creată ”coaliția proeuropeană”, așa cum ”aleșii proeuropeni” și-au dat cuvântul în fața OAMENILOR care i-au votat, o bună parte din ei împotriva voinței lor, și mai apoi această ”coaliție proeuropeană” să ”negocieze” cu ”opoziția constructivă” a lui Voronin…

Americanii au bătaie de cap cu ”iraționalii”…

Socorii sunt în exercițiul funcțiunii…

Noi ce să facem, dragi tovarăși?!

Ștefan Secăreanu

16 ianuarie 2015

REPUBLICA SOCORILOR

Așa se face că, de fiecare dată când țara asta trebuie să-și aleagă ce are de ales, cade bob sositor pe capul ei câte un Socor. Dacă nu sunt aruncați cu parașuta, Socorii ne flutură din mâini ori ne arată amenințător din deget de peste mări și țări nu carecumva să îndrăznim a face vreun pas fără știrea lor…

Exact așa au procedat în 2005… Au stat pe capul echipei noastre politice vreo două luni în șir. Zi de zi veneau la sediul nostru ori ne invitau respectuos la ”ceaiuri” prin restaurantele Chișinăului ca să ne determine să-l votăm presedinte pe Voronin, care, peste noapte, devenise omul americanilor…

Avântul formațiunii noastre era în creștere spectaculoasă după istoricele proteste anticomuniste din 2002 și cele împotriva planului Kozak al rușilor de dezmembrare a teritoriului nostru național. Dacă nu ne-ar fi fost furate (la numărare) voturile, dacă nu am fi fost trădați de un lider lumpenizat și șantajabil, am fi devenit un factor decident în cadrul puterii de la Chișinău. Prima dată după independență o entitate politică de respirație națională și creștină, neafiliată structurilor criminale și mafiote ale Sistemului, ar fi putut decide cursul Republicii Moldova…

Eram periculoși, necontrolabili… Trebuia să fim opriți. Cu orice preț.

Socorii ne-au învins… Am fost puși în situația (capcană) să-l votăm președinte pe liderul comunist…

Socorii și-au pus palma-n cur și au plecat. Noi am explodat…

Singurul partid din afara Sistemului a fost distrus de Sistem.

Astăzi Socorii vin parașutați din nou pe capul Republicii Moldova. Ne învață de la Europa Liberă cine sunt ”preferabilii” Sistemului și cine sunt ”iraționalii” Sistemului…

Am înțeles că ”preferabil” este Voronin, iar ”irațional” este Ghimpu…

Credeam că vor insista până-n pânzele albe să fie creată ”coaliția proeuropeană”, așa cum ”aleșii proeuropeni” și-au dat cuvântul în fața OAMENILOR care i-au votat, o bună parte din ei împotriva voinței lor, și mai apoi această ”coaliție proeuropeană” să ”negocieze” cu ”opoziția constructivă” a lui Voronin…

Americanii au bătaie de cap cu ”iraționalii”…

Socorii sunt în exercițiul funcțiunii…

Noi ce să facem, dragi tovarăși?!

Ștefan Secăreanu

16 ianuarie 2015

Vladimir Popa, omul cu inima de aur

 

După ziua de 4 aprilie 2005, când votasem împreună cu ceilalţi colegi din grupul parlamentar al Partidului Popular Creştin Democrat, la cererile şi insistenţele factorilor de la Bucureşti şi occidentali, pentru candidatura şefului statului, am fost şi lăudat, şi huiduit. Unii îmi strângeau mâna, alţii îmi întorceau spatele. Pe drumul hopuros al “politicii moldoveneşti” pe care îl parcurgem de peste douăzeci de ani, atunci, în 2005, ne-a apărut în faţă o mlaştină întinsă pe care trebuia să o trecem şi noi, frontiştii, şi oponentul nostru de bază după alegerile din 2001 şi 2005, Voronin.

De fapt, era o mlaştină pe care trebuia s-o treacă Republica Moldova. Iar peste o mlaştină poţi trece cu ajutorul unui drumuleţ din bârne pe care trebuie să îl improvizezi rapid, milităreşte, ca la război. Bârnele ne-au fost aruncate atunci de către occidentali prin intermediul preşedintelui Traian Băsescu. Eram sortiţi să păşim peste ele ţinându-ne de mână unul de celălalt, altfel riscam să lunecăm şi să cădem în lanţ, exact ceea ce îşi doreau neprietenii Republicii Moldova care ne urmăreau din spate.

Atât mie, cât şi colegilor mei nu ne-a fost uşor să explicăm aceste lucruri multora dintre adepţii noştri dezamăgiţi de acel vot sau căzuţi drept victimă a campaniei otrăvite declanşate împotriva noastră de maşinăria de presă pusă în funcţiune tocmai de neprieteni. Cel mai tare mă durea sufletul pentru unii dintre prietenii şi chiar apropiaţii răpuşi de otrava acestei maşinării.

Dar, în acelaşi timp, mi se umplea inima de bucurie când fratele şi prietenul drag te înţelegea dintr-o privire fără a aştepta explicaţiile şi dedesubturile acelui vot cerut de Occident şi de Bucureşti ori, dacă prindeai a-i înşirui amănuntele despre ce şi cum a fost atunci, te oprea, îţi punea palma pe umăr şi îţi zicea: “Nu trebuie să îmi mai explici. Eu am înţeles! Stai puţin să îl chem pe vărul Ion sau pe cumătrul Vasile să îi spui lui, că el pe mine nici nu vrea să mă asculte”.

Unul dintre oamenii scumpi inimii mele care m-a înţeles dintr-o privire, ca un tată, şi nu m-a probozit a împlinit în aceste zile de primăvară o vârstă onorabilă – 75 de ani! El este doctorul Vladimir Popa. Nu îi voi afişa toate titlurile ştiinţifice şi meritele dumnealui în calitate de medic otorinolaringolog sau de profesor universitar. Îl cunoaşte în acest sens toată lumea medicală şi miile de pacienţi care i-au trecut pragul în cei peste 50 de ani de activitate în acest domeniu. Omul şi doctorul Vladimir Popa are una dintre calităţile cele mai preţioase despre care la noi, dar mai ales în lumea medicală, nu se obişnuieşte să se vorbească – el nu poate vinde sau trăda! El ştie cel mai bine că vânzătorul este cel în mintea căruia se află trădarea, mintea lui zvâcneşte în orice moment să trădeze, nu contează pe cine şi cum.

 Anume de oameni şi medici ca Vladimir Popa au nevoie zecile şi sutele de mii de pacienţi. Cu oameni şi medici ca el poţi învinge boala, dar şi greutăţile şi vicisitudinile timpului pe care îl trăieşti. Cu el te poţi lua de mână pentru a trece peste mlaştinile din calea noastră anevoioasă fără teama de a fi trădat. Dar cel mai important lucru de care m-am convins este că anume cu oameni şi medici ca Vladimir Popa poate fi tămăduită mlaştina din sufletele celor care se fac a nu înţelege esenţa unor gesturi politice responsabile ori care au rămas să fie încă o pradă în gura mincinoasă a profitorilor politici urcaţi să guverneze această ţară şi a presei ce îi cântă în strună.

La mulţi ani, domnule Doctor! Sfintele Sărbători cu bine. Învierea Domnului să ne încălzească inimile, să ne lumineze minţile, să ne binecuvânteze viaţa cu darurile ei.

Ştefan SECĂREANU

Publicat în FLUX la 2 aprilie 2010

Valul trece, pietrele rămân sau cum ştabii nomenclaturişti de ieri au devenit brigadieri ai anticomunismului de paradă

Discursul domnului Ştefan Secăreanu, vicepreşedinte PPCD, la Congresul al XII-lea al PPCD

Stimaţi colegi,

Onoraţi oaspeţi,

Marţi, după ce colegul nostru Iurie Roşca a fost chemat la Procuratură, un vechi cunoscut de dincolo de Prut mă întreabă pe Facebook: “Ce mai faci?”. “Ce sa fac? – îi răspund . – Ia îmi admir şi eu Patria. Aştept să treacă şi valul liberal peste ea.”. “Şi după ce trece valul voi, frontiştii, ce aveţi de gând să faceţi?”, – mă iscodeşte cunoscutul de peste Prut. Zic: “Valul trece, da pietrele rămân.”. Nu a mai insistat vechiul meu cunoscut de dincolo de Prut, eu înţelegând că şi el aşteaptă şi este convins de trecerea valului. Îmi rămâne să intuiesc doar pe care val l-a avut în vedere prietenul meu de pe Facebook—pe cel de la Chişinău sau pe cel de la Bucureşti? Sau le-a avut în vedere pe ambele deodată? Sau poate pe unul singur care, iată, trece acum peste cele două capitale româneşti?

Republica Moldova a avut de înfruntat mai multe valuri în scurta ei viaţă. Dar noi, cei uniţi încă până la căderea imperiului sovietic în această familie mândră, dârză şi de suflet, care se numeşte Partidul Popular Creştin Democrat, am rămas de fiecare dată aceiaşi – in picioare şi neclintiţi, ca piatra după val! Chiar dacă, în vâltoarea luptelor pentru valorile naţionale şi idealurile libertăţii, unii dintre camarazii noştri au căzut răpuşi de mâna criminală a regimului de ocupaţie.

PUNCT ŞI DE LA CAPĂT – Dialog politic cu Ştefan Secăreanu

Sergiu Praporşcic: – Domnule Ştefan Secăreanu, ce ziceţi, cum e viaţa politică de azi? Cum vă place ce se dă pe sticlă din Parlament, de la Guvern, de pe aiurea?

Ştefan Secăreanu: – Cum să zic? Sarabanda de evenimente, care s-a succedat după alegeri, este de-a dreptul impresionantă. Sperăm să fie şi una cu urmări benefice pentru societate. Multă lume nouă, dar şi veche, şi învechită în rele prin fauna politică de la vârfuri. Aşteptări majore din partea publicului de la noua putere, care, dacă  nu se descurcă, va provoca deziluzii la fel de mari. Eu aş dori ca actuala putere să se descurce, dincolo de interesele de partid mă gândesc la urgenţele care s-au acumulat, iar acestea sunt de ordin economic, dar reformele politice şi instituţionale trebuie promovate hotărât şi rapid. Altfel tranziţia devine o adevărată mlaştină unde riscăm să staţionăm mult şi bine.