Maia SANDU și „obiectivul” ei „mult mai realist”

Mare tam-tam în jurul unei declarații cu tentă „unionistă” ieșită subit din gurița șefei de stat de la Chișinău, Maia Sandu.

„Dacă am avea un referendum, aș vota pentru reunirea cu România”, a articulat aceasta în fața unor jurnaliști britanici.

Tare aș fi vrut ca o asemenea mărturisire, care vine să răscolească sentimentul nostru suprem de apartenență la națiunea română, să fi răsunat ca un angajament viu al Maiei Sandu în calitatea ei de președinte al celui de-al doilea stat românesc (sintagmă abandonată și ocolită cu premeditare mai ales în anii de guvernare PAS la Chișinău!), dar nu ca o provocare!

De ce cred că la mijloc este vorba mai degrabă de o provocare?

Pentru că am citit și imediata explicație a Maiei Sandu pentru afirmația ei, care sună astfel: „Priviți ce se întâmplă în jurul Moldovei astăzi, priviți ce se întâmplă în lume. Devine din ce în ce mai dificil pentru o țară ca Republica Moldova să supraviețuiască, să existe ca democrație, ca țară suverană. Dar ca președinte al Republicii Moldova, înțeleg că nu există o majoritate care să sprijine unirea cu România, dar există o majoritate care sprijină aderarea la UE și noi acționăm în sensul acesta. Este un obiectiv mult mai realist și ne ajută să ne protejăm suveranitatea”.

Prin urmare, șefei de la Chișinău i-a ieșit un sfânt din gură, vorba vine, nu pentru a-și pune osul (măcar din această clipă!) la afirmarea identității noastre românești (lucru pe care o „guvernare pro-europeană” responsabilă, atașată idealurilor noastre naționale, dar nu ideologiilor de stânga, neomarxiste, impuse nouă în mod criminal de grupările oculte din afară, ar fi trebuit să-l realizeze, metodic și conștient, cu ani în urmă, din chiar prima zi după ce basarabenii i-au acordat votul, majoritar, de încredere!) astfel încât „unirea cu România” să fie singurul nostru „obiectiv realist”!

Din contră, după umila mea părere, neașeptata „destăinuire” a fost făcută de Maia Sandu pentru a le demonstra „rătăciților” și „neinițiaților” jurnaliști din Marea Britanie de ce „unirea cu România” nu poate fi „obiectiv realist” pentru Republica Moldova și de ce „un obiectiv mult mai realist” este „aderarea la UE”, pentru care „există o majoritate” care „acționează în sensul acesta”.

Din aceste considerente aș îndrăzni să nu fiu de acord cu punctul de vedere exprimat în dimineața acestei zile, pe marginea incitantelor declarații ale Maiei Sandu, de analistul politic bucureștean, Dan Dungaciu, potrivit căruia „Maia Sandu nu face aceste declarații din rațiuni de politică internă sau rațiuni electorale”.

Consider că, dimpotrivă, respectivele declarații au fost făcute de Maia Sandu exclusiv „din rațiuni de politică internă sau rațiuni electorale” pentru a tempera cumva brusca cădere în disgrație a puterii de pe Bâc în ochii românilor de pe ambele maluri ale Prutului după ultimele ieșiri halucinante ale guvernării PAS îndreptate împotriva României și identității noastre românești: tentativa în plină desfășurare de lichidare a Universității din Cahul cu atacuri nesăbuite – din cadrul dicuțiilor reprezentanților puterii cu corpul profesoral de aici – asupra Universității din Galați, care a tulburat rău mediul universitar basarabean și românesc și riscă să compromită relațiile de frățietate dintre cele două maluri ale Prutului și proiectele educaționale cu dimensiune românească, fapt ce s-a soldat cu reacții prompte din partea instituțiilor din România, în primul rând din partea Academiei Române (https://secareanu.wordpress.com/2026/01/07/vioara-lui-nicolae-botgros-nu-se-aude-cand-maia-sandu-desfiinteaza-universitatea-din-cahul/?_gl=1*qhq07a*_gcl_au*MTQ3MzIyNzIxMi4xNzY1ODk2MTMw); monstruozitățile moldoveniste de extracție stalinistă lansate de liderul PAS Igor Grosu, tot el Președinte al Parlamentului de la Chișinău, potrivit căruia românii sunt minoritate națională în Republica Moldova: „Moldova e bogată prin oamenii ei – moldoveni, români, găgăuzi, ruși, ucraineni, bulgari, armeni, romi, evrei, nemți, belaruși și alte etnii care împart acest pământ și trăiesc împreună în pace”, declara acesta în ultimele zile ale lui 2025 (https://secareanu.wordpress.com/2025/12/17/mihai-ghimpu-fata-n-fata-cu-moldovenismul-stalinist-de-sub-masca-europenista-a-lui-igor-grosu/); inopinata participare a Maiei Sandu, la 30 decembrie anul trecut, la sinaxa arhierească a Bisericii Ortodoxe din Moldova, subordonată Patriarhiei Ruse, care a fost prezidată de Mitropolitul Vladimir, menită să încurajeze și să consolideze structura ecleziastică de ocupație a Moscovei, necanonică în acest teritoriu (https://secareanu.wordpress.com/2026/01/07/maia-sandu-ca-la-ea-acasa-la-patriarhia-lui-putin/) etc., etc.

Nu, nu sunt și nici nu îl fac pe Toma necredinciosul! (Potrivit exemplului din Sfânta Scriptură, la un moment dat, Toma, unul dintre cei 12 ucenici ai lui Hristos, nu a fost prezent când Isus S-a arătat celorlalți ucenici și, în consecință, a fost plin de îndoieli când aceștia i-au spus că L-au văzut pe Mântuitor. Totuși, până la urmă, Toma s-a dus împreună cu ucenicii ca să Îl întâlnească pe Hristos, chiar dacă a avut îndoieli). Dar, chiar de ne este greu, în asemenea momente de cumpănă prin care trecem cu toții acum, îndoiala care ne cuprinde este firească și îndreptățită, ea ancorându-ne și mai mult în credința în Hristos și în trăinicia Neamului Românesc.

În același timp, anume în astfel de clipe, când îndoiala dă năvală peste sufletul nostru, se perindă și mai mult în fața ochilor, unul câte unul, cuvintele lui Mihai Eminescu scrise la adresa celor care au sfidat și continuă să sfideze națiunea română: „Tu-i spui că naţiunea română vrea cutare şi cutare lucru, el [î]ţi răspunde că naţiunea română nici nu există. Apoi înţelege-te cu un astfel de om! Noi românii nu putem înainta decât cu desconsiderarea totală a acestor oameni transcendentali (…)”.