Între minciuna de la Moscova și cea de la București

Decembrie 9, 2017 3 comentarii

 

Simt cum mi se sugerează insistent și chiar mi se spune acum la TVR-ul pe care-l urmăresc la Chișinău că Majestatea Sa Regele Mihai este un sfânt!

Păi, dacă regele este un sfânt, cine este mareșalul Ion Antonescu, împușcat de Stalin, după ce regele l-a arestat și l-a dat pe mâna rușilor, după ce acesta a avut curajul să treacă Prutul și să ne elibereze teritoriul românesc ocupat de ei?

E o întrebare pe care și-o pun foarte mulți basarabeni, mai ales în aceste zile triste de după moartea regelui, despre care la televizor mi se spune că este un erou și chiar un sfânt.

Spuneți-ne și nouă, basarabenilor, când vom avea parte și noi de niște emisiuni care să trateze obiectiv și echidistant dramaticele evenimente de până și după 23 august 1944 și rolul pe care l-au avut aceste două mari personalități, regele Mihai și mareșalul Ion Antonescu, în destinul României și, implicit, al Basarabiei și celorlalte teritorii românești înstrăinate?

Nu de alta, dar noi, basarabenii, am fost și suntem încă prostiți de propaganda rusească antiromânească și nu dorim din adâncul sufletului nostru să fim tratați de aceeași manieră și de mass-media românească.

Anunțuri
Categorii:Fără categorie Etichete:, , , , ,

„Sexismul” din jurul bradului interimar al basarabenilor

Decembrie 3, 2017 Lasă un comentariu

 

Provocator de echidistanta mea prietenă de pe Fb, Loretta Handrabura, atestă, într-un comentariu al ei, „multă discriminare” din partea chișinăuienilor față de primărița interimară a capitalei, la adresa căreia șugubeții de basarabeni, culmea!, mai „fac și multe aluzii sexiste ieftine, fără discernământ” în legătură cu brazii de Crăciun din centrul capitalei cu care ne-a fericit aceasta.

Neîndoios, comentariile discriminatorii și „sexiste” nu ar fi curs gârlă la adresa Silviei dacă ea nu s-ar fi implicat în acest joc perfid de preluare de către niște grupări securisto-criminale a controlului asupra Primăriei Chișinău.

Sunt de părerea că, până la urmă, povestea cu bradul din anul acesta va declanșa, încă mult timp înainte, reacția firească a chișinăuienilor în fața unei mostre de minciună și impostură pe care ne-o demonstrează cotidian grupările banditești care au jefuit banul public al basarabenilor în ultimii ani, căutând a se ascunde acum după tot felul de „brazi” pentru ca cetățeanul nostru chinuit, dar înfuriat pe ele, să uite cumva de crimele lor.

Haideți să lăsăm la o parte cochetăriile onegiste ieftine pe marginea unor închipuite discriminări din partea cetățenilor simpli furați, batjocoriți și amăgiți de actuala guvernare.

Ar fi bine ca neînfricatele noastre doamne aflate în funcții publice, dar care se arată totuși discriminate, să-și pună osul și pieptul, de rând cu majoritatea covârșitoare a basarabenilor discriminați cu adevăratelea de puterea care a devastat sistemul bancar al statului nostru, la identificarea, debarcarea și tragerea neîntârziată la răspundere a acestor criminali.

Din păcate, Silvia Radu se identifică azi cu actuala guvernare, indiferent de culorile ei politice.

La rândul ei, o guvernare totdeauna va fi una discriminatoare, nicidecum discriminată.

Cetățenii pot fi discriminați de guvernare, guvernarea niciodată nu poate fi discriminată de simplul cetățean.

Din simplul motiv că doar cetățeanul îți dă mandat de guvernare.

Despre cum PD-ul lui Plahotniuc realizează Kozak-2

Decembrie 1, 2017 Lasă un comentariu

Aud că ambasadorul moldovean la Moscova, Andrei Neguța, socialist de-al lui Dodon, a fost convocat la Ministerul rus de Externe „pentru a i se înmâna o notă de protest în legătură cu numeroasele cazuri de refuz de acordare de viză din partea autorităţilor de la Chişinău pentru cetăţenii ruşi”…

Eu cred ca toate aceste „refuzuri” în raport cu „cetăţenii ruşi” la aeroportul Chișinău și toate aceste „proteste” ale Moscovei ascund jocul murdar care are loc, acum, între guvernarea Dodon-Plahotniuc de la Chișinău și regimul Putin de la Moscova pe marginea Transnistriei…

Nu este deloc întâmplător faptul că, în urma acțiunilor de „asigurare a încrederii” între Chișinău și Tiraspol din ultimele zile, trâmbițate de binom și de cățeii lui de presă, Chișinăul cedează elemente de statalitate în raport cu separatiștii de la Tiraspol (recunoașterea diplomelor de studii, a numerelor de înmatriculare a mijloacelor de transport…), recunoscând în realitate regimul instalat de aceștia pe teritoriul național al RM.

Nu am auzit ca guvernul lui Plahotniuc să ceară Moscovei principalul lucru care împiedică soluționatea conflictului transnistrean: retragerea trupelor rusești din stânga Nistrului în conformitate cu Constituția RM și cu Legea RM din 22 iulie 2005, care prevede clar că un statut special pentru localitățile din această zonă poate fi acordat doar după retragerea armatei ruse de la Tiraspol!

Cum să-l faci pe viteazul oprindu-i pe ruși la aeroport, dar să le recunoști statalitatea lor pe teritoriul nostru național?

29 noiembrie 2017

Categorii:Fără categorie Etichete:, , , , , ,

De 1 Decembrie, bandiții de la Chișinău

Decembrie 1, 2017 Lasă un comentariu

De Ziua României, presa bandiților de o anumită culoare tună cu un interviu acordat publik de bankerul încă viu GORBUNȚOV, care spune tăios: „SUNT ABSOLUT SIGUR CĂ ANUME RENATO USATÎI A COMANDAT OMORUL MEU”.

Deunăzi, presa bandiților de o altă culoare scotea „din umbră” un interviu aproape JURNAListic cu killerul-erou PROCA, care l-a lăsat din întâmplare viu pe Gorbunțov, deși, declară Proca, Plahotniuc i-ar fi comandat asasinarea.

Bă, bandiților!

Nu asasinați și Sărbătoarea Noastră Națională cu prezența voastră în spațiul public!

La mulți ani, frați români!

SUS INIMA!

Categorii:Fără categorie Etichete:, , , , ,

Nu poți fi de Dreapta în afara Bisericii tale Naționale!

Decembrie 1, 2017 Lasă un comentariu

 

Fratele nostru român de la București, Iulian Chifu, ne DESCHIDEa, zilele trecute, într-un comentariu, de la statura lui, un mare secret despre unionismul din Basarabia.

„Unioniștii puri și duri rămân apanajul noului partid al lui Anatol Șalaru, cu steagul identitar românesc reprezentat de fostul președinte Traian Băsescu”, scria prodigiosul nostru analist.

Astăzi, de Ziua Noastră Națională, nu am văzut, din păcate, niciun lider „pur” și „dur” de la „noul partid”, singurul, după Chifu, cu „steag identitar românesc” la Chișinău, la principala acțiune românească care a avut loc cu ocazia acestei sărbători în Basarabia – Te-Deum-ul săvârșit de preotii Mitropoliei Basarabiei in frunte cu IPS PETRU, Mitropolitul Basarabiei, si PS Antonie de Orhei la Paraclisul Mitropolitan și rugăciunile înălțate de ei pentru unitatea poporului roman, acțiune la care a participat, de rând cu numeroși enoriași ai Mitropoliei Basarabiei, și Excelența Sa Daniel Ioniță, Ambasadorului României în Republica Moldova.

Bineînțeles, Președintele de Onoare al „noului partid”, Traian Băsescu, nu putea fi prezent la Chișinău, că l-am văzut arătat pe ecran la parada militară de la București.

Dar Șalaru, dar Guțu (cu toată Dreapta ei) pe unde puteau fi în această zi măreață?

Nu poți fi de Dreapta în afara Bisericii tale Naționale.

Așa cum orice faptă românească nu poate să se încununeze de izbândă în afara lui Dumnezeu.

Cine crede altfel, vorba lui Eminescu, „poate fi cosmopolit, socialist, republican universal şi orice i-o veni în minte, dar numai român nu e.”

Până și responsabilul cu unionismul din ștabul lui Plahotniuc, Ghenadie Cosovan, pe care l-am văzut azi la Te-Deum-ul Mitropoliei Basarabiei, a înțeles acest lucru.

SUS INIMA, FRAȚI ROMÂNI!

1 Decembrie 2017

De ce nu am cum să-l susțin pe Băsescu

Noiembrie 6, 2017 Lasă un comentariu

Celor care îmi tot trimit mesaje insistând a mă determina să „ies deschis” în susținerea fostului președinte al României, Traian Băsescu (pe care îl felicit pe această cale cu ocazia zilei sale de naștere), și a PUN-ului, le adresez, repetat, următoarele precizări:

1. Nu cred că îl voi putea susține pe fostul președinte român în activitatea-i pilitică din Basarabia atât timp cât acesta se manifestă, politic, aici, în stânga Prutului, ca un concurent politic (în relația cu noi, basarabenii, reprezintă, concomitent, două entități politice: PMP-ul de dincolo și PUN-ul de dincoace de Prut), și nu ca un român de bună-credință dornic să-și pună osul, absolut dezinteresat, la unificarea și consolidarea segmentului unionist basarabean. 

2. Toate „partidele unioniste” rupte din PL – (PLR – Hadârcă, Dreapta – Guțu, PUN – Șalaru) – sunt „opera” sistemului antiromânesc din Basarabia, construit și consolidat de regimul sovietic de ocupație și rămas neclintit după destrămarea URSS-ului, sistem care a avut și are un singur scop: dezbinarea și demoralizarea românilor basarabeni. După anihilarea PPCD-ului, formațiunea de respirație românească din care am făcut parte, s-a lucrat și se lucrează metodic pentru scoaterea din scenă a PL-ului, cea de-a doua echipă politică de aceeași respirație românească, cu reprezentare parlamentară și funcții importante în administrația locală, inclusiv primăria Chișinăului.

3. În situația în care Traian Băsescu s-a lansat, deschis și conștient, într-o asemenea activitate de dezbinare a basarabenilor, nu am cum să nu consider că fostul președinte român face, deschis și conștient, jocul grupărilor banditești de la guvernare care țin în captivitate azi toată Basarabia și instituțiile ei.

4. Atitudinea și punctul meu de vedere din aceste precizări nu le impun nimănui, inclusiv foștilor mei confrați de luptă politică din fostul PPCD cel românesc. Fiecare este liber să acționeze cum îi dictează INIMA și CONȘTIINȚA.

Doamne ajută!

Categorii:Fără categorie Etichete:, , , , , ,

Încă o dată despre Băsescu și votul din 4 aprilie 2005

Octombrie 23, 2017 1 comentariu

 

După ce am îndrăznit a exprima niște atitudini mai critice pe marginea incursiunilor politice în stânga Prutului ale fostului președinte român, Traian Băsescu, săgeți otrăvite din toate direcțiile s-au îndreptat asupra mea.

Unele vin de peste Prut, mai ales din partea unor frați de-ai noștri care au crezut și mai cred orbește în mitul politic Băsescu, altele, cele mai multe, vin de aici de la noi din Basarabia, mai ales din partea celor care m-au înfierat, pe mine și pe foștii mei colegi din PPCD, după ce, la 4 aprilie 2005, deputați fiind, am fost puși în situația de a-l vota pe Voronin președinte.

Săgețile îmi sunt aruncate pe Fb, la telefon, în stradă, dar și la postul de radio Vocea Basarabiei, acolo unde moderez, în fiecare seară, de luni până vineri, emisiunea Forum.

Am observat că cei mai înverșunați se dovedesc a fi indivizii cărora nu le vine a crede când le explic că anume Băsescu a fost cel care ne-a determinat, pe mine și pe colegii mei, să ridicăm mâna pentru Voronin la 4 aprilie 2005.

„Nu-i adevărat! Nu putea Băsescu să facă așa ceva!”, îmi răspund răutăcios aceștia.

„Ia să-mi spui cum te-a convins Băsescu? Te-a șantajat?”, mai adaugă ironic unii puși să adauge.

Ba este adevărat:

Președintele de atunci (2005) al României, Traian Băsescu, a fost cel care a insistat ca noi, deputații creștin-democrați, să-l votăm pe Voronin președinte, deși grupul nostru parlamentar luase decizia să nu voteze. Să-l votăm și să intrăm la guvernare alături de Voronin!

Băsescu și-a trimis atunci consilierii la Chișinău, consilieri care au stat aici zile întregi să ne explice și să ne convingă cât de importantă este pentru R. Moldova și România alegerea la acel moment a lui Voronin în fotoliul de președinte la Chișinău.

La una din acele întâlniri de „convingere”, consilierul domnului președinte Băsescu a fost însoțit de directorul postului de televiziune PRO tv Chișinău.

În dimineața zilei de 4 aprilie 2005, cu câteva ore înainte de vot, am fost martorul unei convorbiri telefonice între Roșca și Băsescu prin care eram rugați să votăm „de dragul României”.

Întâlniri de acest fel am avut atunci și cu Vladimir Socor, însoțit de un fost congresman american.

Precizez că unul dintre consilierii lui Băsescu cu care Roșca, liderul cu „doi plămâni diferiți” al PPCD care a trădat organizația, dovedindu-se a fi agent al serviciilor secrete ale Rusiei, ținea legătura permanentă era chiar Andrei Pleșu, responsabil, din câte bine îmi amintesc, pentru relațiile externe în cadrul Președinției de la Cotroceni.

Pe parcursul ultimilor ani, am scris cu lux de amănunte despre circumstanțele în care a avut loc votul din 4 aprilie 2005 și nu aș dori să revin asupra lor.

Indiferent de intențiile sfetnicilor și „binevoitorilor” PPCD-ului de atunci care au insistat să-l votăm pe liderul comunist la funcția de șef de stat, consider că scenariul cu votul nostru, al creștin-democraților, pentru Voronin a fost una din capcanele fatale întinse singurei, în acel moment, entități politice de respirație românească din Basarabia cu reprezentare parlamentară și cu grad de popularitate în continuă creștere după exemplarele acțiuni de protest anticomunist din 2002 și 2003.

Urmările au fost dezastruoase:

Ne-ați stigmatizat!
Ne-ați pus la zid pentru votul din 4 aprilie 2005!

După ce mi s-a terminat mandatul de deputat în 2009, ani buni la rând am fost pus în situația de a nu-mi putea găsi un loc de muncă: am rămas a fi considerați „oamenii lui Voronin”!

Pe o parte și pe alta a Prutului.

Întrebarea care se impune în această clipă este asta:

De ce mă înfierați acum, când vă spun cine m-a pus să votez la 4 aprilie 2005?

 

23 octombrie 2017