Didina SOLOMON, fata noastră din Noua Generație, s-a născut în CER

O veste zguduitoare ne întristează în aceste clipe inimile, inimile celor care am fost și am rămas membrii și adepții fideli ai PPCD-ului cel luptător și românesc: fata noastră, chipul emblematic al Noii Generații de la istoricele proteste anticomuniste din 2002 – Didina SOLOMON, nu mai este printre noi, a trecut la Domnul, s-a născut în CER!

Didina a fost și a rămas o personalitate puternică, inteligentă, neînfricată, ambițioasă, sensibilă și iubitoare!

După studiile la Universitatea din București, a trudit în cadrul organizației noastre, punându-și umărul, alături de tinerii din „Noua Generație”, la afirmarea și apărarea valorilor și ideii românești în această parte de teritoriu românesc, rămasă încă a se zbate în mrejele vechiului imperiu ocupant.

Fire devotată spiritului de echipă, muncitoare și răbdătoare, a depus suflet și dragoste în tot ceea ce a făcut pentru consolidarea identității românești a Basarabiei, chiar dacă simțea și intuia, în adâncul inimii ei, trădarea: agentura rusească își avea cozile ei de topor în interiorul echipei noastre, principala unealtă de acest fel fiind chiar cel din fruntea ei, Roșca, adulat de lepădăturile din jurul lui pe care le vedem azi înrolate în batalioanele FSB conduse de Șor și Tauber!

Didina, fata noastră, cum o dezmierdam noi, reprezintă segmentul sănătos al PPCD care nu s-a lăsat ademenit de zâmbetul fariseic și articulația vicleană, de șarpe, ale secăturii ce și-a însușit de-a lungul anilor calitatea de lider al PPCD, precum și ale cățeilor magnifici din jurul lui. Anume acest segment de frontiști nu a identificat niciodată echipa viguroasă a PPCD-ului, fapta și mesajul ei pline de semnificație și demnitate cu chipul de criminal și de trădător al celui aflat pe post de „șef” al ei – Iu. Roșca. Doar oameni ca Didina au fost și sunt în stare a înfrunta toată ura, răutatea, calomnia și stigmatul din gura scârboasă a pigmeilor care mai caută a identifica, în chip perfid, mișcarea românească din stânga Prutului cu numele unei unelte a FSB-ului, lăsând cu premeditare în umbră, batjocorind de fapt, mesajul, poziția și faptele românești ale PPCD-ului de-a lungul anilor. Acest lucru iese la suprafață mai ales în aceste zile când anume acești pigmei fac spume la gură împotriva Mitropoliei Basarabiei, alături de Mark Tkaciuk și toată șleahta antiromânească din stânga Prutului.

Oameni ca Didina SOLOMON, care și-au exprimat și își afirmă deschis, cu demnitate sentimentul apartenenței la Neamul Românesc, constituie adevăratul reazem al Basarabiei și al României toate!

Oameni puternici și iubitori de Dumnezeu, de Neam, de Țară și Familie. Cei trei copii ai Didinei (cel mai mic are doar șapte ani), care stau acum la căpătâiul ei împreună cu tatăl lor, Valentin (familia este stabilită la Tecuci, în dreapta Prutului), îi vor purta în inimi această dragoste, acest devotament și sentiment al apartenenței.

Suntem alături în aceste clipe și de părinții ei îndurerați și neajutorați care s-au rugat mereu ca ea să învingă crunta boală cu care s-a luptat timp de șase ani, așteptând-o să le mai calce pragul casei de la Cușmirca, Șoldănești.

Dumnezeu să te ierte, Didina, și să te așeze de-a dreapta Sa!

Pretinsele „drepturi politice” ale lui Șor, Tauber și ale sculelor lor din teritoriu sunt adevărate arme ale Kremlinului care împușcă asupra noastră și a copiilor noștri! Iar cel care trage cu arma asupra ființei noastre trebuie oprit neîntârziat!

Exactă și pertinentă, remarca Președintelui Parlamentului, Igor Grosu, pe marginea așa-ziselor proteste ale rețelei Șor:

„Asistăm la un atac hibrid din partea unei alianțe a bandiților și a Federației Ruse. Această combinație era, cred eu, și în anii anteriori, acum cumva a prins o conotație mai clară”, a declarat șeful Legislativului la un post de televiziune.

Pentru că, mai ales aici, în acest teritoriu românesc înstrăinat, îngemănarea dintre elementul banditesc și cel politic a fost și a rămas mult mai pronunțată decât în altă parte a lumii acesteia, reiau mai jos gândurile mele exprimate, public, acum șase ani, la câteva luni după instalarea pe post de Președinte al Republicii Moldova a lui Igor Dodon, cu concursul direct al Partidului Democrat, condus de tandemul Diacov-Plahotniuc:

„Drumul spre libertate al basarabenilor este oprit și întunecat acum de grupări mafiote și criminale care au acaparat puterea în mod banditesc, grupări care-și trag râdâcinile din structurile FSB-ului și ale lumii criminale din Rusia.

Anume aceste grupări au prădat Republica Moldova, ne-au jefuit băncile, aceste grupări ne-au transformat Patria într-un maidan de reglare de conturi și de mardeală între bandiți ordinari, care se ciomăgesc, se împușcă, se pândesc, se prind și se arestează unul pe altul din cauza banului furat!

Nu există nicio deosebire între Plahotniuc, Dodon, Filat, Platon, Shor, Usatâi, Țopi sau alții ca ăștia! Toți sunt aceiași!

Doi din ei, Plahotniuc și Dodon, au rămas mai la suprafață să ne aburească mințile. Anume acești doi împart și despart acum în acest stat, creând fariseic aparența unei confruntări între ei.

Primul l-a făcut pe cel de-al doilea președinte, pro-rus, ca să-l aibă drept țintă rea spre care să se abată toată energia și indignarea basarabenilor după jaful bancar și spălarea celor 20 de miliarde din Rusia.

Al doilea își îndeplinește de minune rolul de sculă porcoasă și secătură ordinară.

Adevărata unire între basarabeni trebuie să se întâmple în jurul ideii de înlăturare de la putere a acestor grupări de prădalnici”.

Iată de ce, azi, când Rusia, prin „grupările sale de prădalnici”, reprezentate cu precădere de elemente banditești și antiromânești ca Șor și alții, își intensifică ofensiva împotriva afirmării de către basarabeni a identității lor românești, ar trebui să batem alarma!

Acum, pretinsele „drepturi politice” ale lui Șor, Tauber și ale sculelor lor din teritoriu sunt adevărate arme ale Kremlinului care împușcă asupra noastră și a copiilor noștri!

Iar cel care trage cu arma asupra ființei noastre trebuie oprit neîntârziat!

Escrocul-șef de la AIPA Bălți, percheziționat azi de procurorii antcorupție, este nimeni altul decât actualul Director al Agenției „Apele Moldovei”. Când va fi percheziționat și adjunctul său, Radu Cazacu, aflat în grațiile ministrelor Mediului?

Aflăm că ofițerii CNA și procurorii anticorupție au desfășurat azi dimineață percheziții la 5 agenți economici din Bălți și la fostul șef al Secţiei Teritoriale Bălţi din cadrul Agenţiei de Intervenţii şi Plăţi în Agricultură (AIPA). Acțiunile de urmărire penală țin de dosarul acordării frauduloase a subvențiilor în agricultură.

Precizez că fostul șef al Secţiei Teritoriale Bălţi AIPA este nimeni altul decât actualul încă Director al Agenției „Apele Moldovei” din cadrul Ministerului Mediului, Andrei Antonevici, instalat în această funcție de regimul Plahotniuc, menținut mai apoi în aceeași funcție de regimul Dodon-Shor, după ce acesta trecuse cu toate bagajele (inclusiv cu actualul său adjunct de la Apele Moldovei, Radu Cazacu, ajuns în această demnitate pe linia Filat și intrat azi în grațiile PAS!) de la PD la Partidul Shor, și menținut de asemenea până azi tot în aceeași funcție de guvernarea PAS, deși aceasta din urmă, precum și organele de anchetă, au fost sesizate în repetate rânduri asupra abuzurilor și ilegalităților comise de cei doi, Antonevici și Cazacu, în cadrul Agenției „Apele Moldovei”, despre care am scris de mai multe ori.

Mă întreb:

Cine a avut și are încă interesul de a-l menține în fruntea Agenției „Apele Moldovei” pe un escroc ordinar ca A. Antonevici, care a încurajat, de exemplu, înregistrarea contrar normelor legale a bazinelor acvatice privatizate și deținute ilegal de către persoane certate cu legea, funcționarii onești care au denunțat aceste abuzuri procuraturii și Guvernului fiind demiși, în mod brutal, din funcțiile publice (de către Antonevici cu concursul direct al uneltei sale Radu Cazacu)?

Cine a avut și are încă interesul de a-l menține pe post de director adjunct la „Apele Moldovei” pe unealta lui A. Antonevici – Radu Cazacu, aflat atât în grațiile fostei doamne din fruntea Ministerului Mediului, cât și în cele ale actualei ministre a Mediului, care îi dau laicuri și pupici pe Fb purtându-l după ele prin tot felul de deplasări peste hotare? De când escrocii au ajuns și cei mai mari experți în ale mediului?

Or, domeniul Mediului este unul mai bănos decât altele, aici banii venind din tot felul de proiecte la care participă laolaltă și miniștrii, și subalternii lor!

Tocmai din aceste considerente, te pomenești că mâine, după arestarea escrocului din fruntea Agenției „Apele Moldovei”, în locul acestuia va fi desemnat un alt escroc ordinar – adjunctul său, care astăzi se dă mare susținător al PAS, după ce ieri mergea regulat, împreună cu Antonevici, la ședințele de partid ale lui Plahotniuc, Dodon și Shor.

De ce regimul Maiei Sandu este incapabil a ne feri de o viitoare putere pro-Putin în Republica Moldova

De ce pericolul ca peste doi ani, după încheierea mandatului actualei guvernări PAS, să ne pomenim cu o guvernare pro-Rusia este unul iminent?

Pentru că, ne convingem din zi în zi, guvernarea Maia Sandu-PAS de azi nu mai este capabilă să oprească și să elimine un asemenea pericol.

Această incapacitate a regimului Maiei Sandu de a ne feri de o viitoare putere pro-Putin în Republica Moldova a ieșit în evidență, o dată în plus, chiar azi, 8 martie, de ziua internațională a femeii.

După ce vara trecută, un număr de vreo șase deputați PAS s-au alăturat coloanei LGBT mărșăluind împreună cu aceasta prin centrul Chișinăului, iată că astăzi, de 8 martie, administrația prezidențială a Maiei Sandu, prin șeful de cabinet al acesteia, Andrei Spânu, precum și noul Guvern Recean, prin ministrul Andrei Buzu, s-au alăturat, participând deschis, unei alte acțiuni de aceeași sorginte LGBT-istă – Marșul Feminist (este una să sărbătorim femeia mamă, soră, fiică etc., dar este cu totul altceva să promovezi feminismul printr-un Marș Feminist!), desfășurat tot în centrul capitalei.

După umila mea părere, asemenea acțiuni de esență neo-marxistă ale actualei guvernări nu vor stăvili nicidecum pericolul venirii la putere a partidelor de orientare pro-rusească. Din contră, anume asemenea manifestații, de stânga, sunt menite nu să stăvilească, ci să consolideze segmentul stângii putiniste, în creștere din zi în zi.

De ce zic asta? Pentru că, acum mai bine de o sută de ani, pe jăratecul feminismului (la care preferă să-și încălzească mânuțele-i reci regimul Maia Sandu) s-a copt „revoluția bolșevikă” a lui Vladimir Ulianov-Lenin din 1917!

Iată de ce, prin manifestațiile ei feministe tot mai pronunțate și mai insistente, Maia Sandu, cu șeful ei de cabinet (ieri ministru care a încheiat acorduri dubioase și umilitoare pentru noi cu Gazpromul lui Putin și cu separatiștii, tot ai lui Putin, din stânga Nistrului), cu guvernul și cu Parlamentul ei, nu are cum să ne ferească de pericolul unei viitoare guvernări potrivnice idealurilor noastre românești.

Pentru că o stângă anti-națională, cum este cea reprezentată de Dodon, Șor și Voronin, nu poate fi combătută de o altă stângă, cea neo-marxistă. Din contră, aceste două stângi se completează una pe alta, mai ales dacă sunt coapte pe același jăratec al feminismului, încins de Clara Zetkin și Rosa Luxemburg.

Unui asemenea val anti-național i se poate opune doar alegătorul de dreapta, cel conștient, treaz, de orientare națională românească, dar dezmembrat, debusolat și umilit după votul pe care și l-a dat, acum doi ani, căzând pradă lozincilor manipulatoare, pentru alegerea actualei guvernări.

Anume acest alegător nu se va mai lăsa amăgit la viitoarele alegeri.

Și anume acest lucru nu sunt capabili a-l realiza actualii guvernanți care continuă să mărșăluiască pe jăratecul feminismului elgibitist, anti-creștinesc și anti-național.

Preocuparea subită a guvernării PAS pentru limba română: „act de curaj” sau încercarea disperată de a opri scăderea ratingului?

Eliminarea de către Parlamentul de la Chișinău a sintagmei „limba moldovenească” din legislația Republicii Moldova și înlocuirea acesteia cu glotonimul „limba română” nu trebuie tratată ca un „gest de curaj” al actualei guvernări PAS, cum înțeleg unii colegi gazetari, inclusiv de dincolo de Prut.

Evident, proiectul de lege votat ieri în prima lectură de majoritatea PAS se constituie într-un act salutar pentru că vizează un subiect sensibil pentru toți românii – limba română, nedreptățită aici, în stânga Prutului, și după peste 30 de ani de la căderea regimului sovietic de ocupație!

În același timp, chestiunea dată este una exclusiv tehnică, ce vine să execute Hotărârea Curții Constituționale din 5 decembrie 2013 privind interpretarea articolului 13 alin. (1) din Constituţie în coraport cu Preambulul Constituţiei şi Declaraţia de Independenţă a Republicii Moldova. Curtea Constituţională, în frunte cu Alexandru Tănase, a hotărât atunci că, în sensul Preambulului Constituţiei, Declaraţia de Independenţă a Republicii Moldova face corp comun cu Constituţia, fiind textul constituţional primar şi imuabil al blocului de constituţionalitate. De asemenea, Curtea a statuat că, în cazul existenţei unor divergenţe între textul Declaraţiei de Independenţă şi textul Constituţiei, textul constituţional primar al Declaraţiei de Independenţă prevalează.

Prin urmare, „gestul curajos” de introducere în legalitate a limbii române a fost întâi de toate al Frontului Popular din Moldova, care, prin Marile Adunări Naționale istorice, organizate de el, din 27 august 1989, 16 decembrie 1990 și 27 august 1991, a pledat, constant, ferm și cu demnitate, pentru punerea în drepturi a limbii române și a alfabetului ei latin, aici în teritoriul românesc aflat multe zeci de ani sub ocupație sovietică, precum și pentru ruperea noastră de imperiul sovietic și declararea independenței (după ce cercurile antiromânești au împiedicat reunificarea celor două maluri ale Prutului), iar mai apoi al deputaților din primul Parlament, care au votat Declarația de Independență cu glotonimul „limba română” în textul acestui act, și, în cele din urmă, al echipei de judecători ai Curții Constituționale în frunte cu Alexandru Tănase, care a adoptat hotărârea din 5 decembrie 2013.

Parlamentul de azi, în virtutea datoriei și atribuțiilor care îi revin, execută, de fapt, ceea ce ar fi trebuit să execute Parlamentul și Guvernele de mai ieri, dominate de Plahotniuc, Filat și toți cei preocupați de jaful bancar, dar nu de soarta limbii române în teritoriile românești înstrăinate.

Executarea Hotărârii Curții Constituționale din 5 decembrie 2013 ar fi trebuit să fi fost de fapt sarcina și preocuparea primordială, dacă nu crucială, a Președintelui Maia Sandu și a actualei guvernări, zis pro-europene, pentru care și-a dat votul majoritatea alegătorilor la ultimele alegeri prezidențiale și parlamentare, dar nu a fost!

Principala sarcină și preocupare a Președintelui Maia Sandu, a majorității parlamentare PAS și a Guvernului PAS în frunte cu Natalia Gavriliță, după ce moldovenii i-au votat, a fost alta – a fost promovarea în Republica Moldova a ideologiei neomarxiste!

Nu vă mai amintiți care a fost unul din primii pași ai Guvernului Gavriliță? Ați uitat? Nu a fost un „gest curajos” de apărare și punere în drepturi a limbii române, ci un gest de umilire a limbii române prin așa-zisa „feminizare a funcțiilor”, cu sfidarea directă a intelectualității și specialiștilor în domeniu în acest sens!

Astăzi, când ratingul „se culcă”, iată-i că și-au amintit pe dată de „valorile naționale” – de limba română! (Tot astăzi, după un an de la declanșare, Parlamentul și-a amintit să condamne războiul Rusiei asupra Ucrainei!).

Foarte bine!

Dacă ați executat Hotărârea Curții Constituționale din 5 decembrie 2013, ar fi bine să nu vă opriți aici, să mergeți mai departe și să faceți ordine în tot ceea ce ține de funcționarea limbii române ca limbă de stat: puneți capăt „bilingvismului moldo-rus” pe care văd că îl respectați cu strictețe, adică nu mai dublați actele oficiale ale acestui stat, inclusiv decretele Președintelui, actele Guvernului, legile Parlamentului etc., în limba rusă; nu mai dublați tot ce se articulează, se scrie și se adoptă în cadrul Parlamentului și în limba rusă pentru putorile cu mandat de deputat care nu-și dau silința și nici nu vor să învețe limba română, acestora trebuie să li se interzică pur și simplu să mai pupe mandatul de depuat dacă nu cunosc limba oficială a statului; puneți capăt publicității în limba rusă, reintrodusă de majoritatea comunistă în 2001 sau 2002, este simplu de tot – modificați Legea cu privire la publicitate; nu mai dublați denumirile instituțiilor acestui stat în limba rusă etc., etc.

Doar astfel am putea crede că vă preocupă serios soarta limbii române în Republica Moldova!

Mai știi, poate, odată cu limba română, vă apucă și dragostea față de identitatea noastră românească?

Poate, vi se trezește sentimentul suprem al apartenenței la marea și glorioasa națiune română?

Iar dacă vi se trezește acest sentiment suprem, poate faceți dreptate până la capăt Bisericii noastre naționale, Mitropolia Basarabiei, singura canonică în acest teritoriu, trup din trupul Bisericii Ortodoxe Române, mama poporului român, după cum spune cel care este simbolul central al românismului, Mihai Eminescu!

Doar Dragostea de Neam și Credința în Hristos Mântuitorul ne vor aduna, ne vor întări și ne vor crește ratingul astfel încât să nu admitem, după viitoarele alegeri prezidențiale și parlamentare, instalarea în stânga Prutului a unei puteri dușmănoase față de valorile și idealurile noastre românești.

Ipocrizia Maiei Sandu: Abia la un an după invadarea Ucrainei de către Rusia, aceasta recunoaște că războiul de la Nistru din 1992 a fost „război nedrept și inegal cu armata rusă și cu trupele de mercenari, care au însoțit-o”

În sfârșit, azi, de Ziua Memoriei și Recunoștinței, șefa statului, Maia Sandu, dă semne că nu vrea să mai fie ipocrită: ea a recunoscut, cu jumătate de gură, pentru prima dată de când a fost instalată, mai întâi (2019) în fotoliul de prim-ministru și apoi (2021) în cel de Președinte, că agresiunea militară a Rusiei împotriva Republicii Moldova din 1992 este „război nedrept și inegal cu armata rusă și cu trupele de mercenari, care au însoțit-o”!

Trăim s-o auzim și pe asta!

Dacă în 2019, prin gura ministrului său de Externe în Guvernul ACUM, Nicu Popescu, războiul Rusiei împotriva Republicii Moldova de acum 31 de ani era catalogat de Maia Sandu, în calitatea ei de prim-ministru, drept „războiul civil din ’92” (scriam atunci: „Prin declarațiile de azi ale ministrului de Externe de la Chișinău, Rusia ne-a ocupat până la Prut fără a ne da foc și fără a trage din tancuri și lunetă, așa cum a făcut-o în 1992 la Nistru! De fapt, glontele care a fost tras astăzi a fost unul: ministrul Nicolae Popescu! Ce nume românesc și ce tare împușcă! Sau, nu! Glontele a fost și este Guvernul Maia Sandu! Iar cel care-a tras este Putin din Kremlin! Basarabia toată este ACUM un glonte al lui Putin! Un glonte gata să zboare peste Prut”. 1 iulie 2019);

dacă anul trecut, la 2 martie 2022, când se împlineau 30 de ani de la declanșarea de către Rusia a războiului împotriva Republicii Moldova, la doar câteva zile de la invadarea Ucrainei de către armata lui Putin, în discursul său, de Ziua Memoriei și Recunoștinței, Președintele Maia Sandu continua să evite în mod ipocrit adevărul despre agresiunea militară a Moscovei împotriva Republicii Moldova catalogând-o de această dată drept „conflict armat pentru apărarea independenței și integrității teritoriale din 1992”, dar, culmea (!), inducând, fără pic de rușine, în chipul cel mai pervers, ideea că acesta ar fi fost provocat de „corupția regională”, nu de Rusia („În memoria celor care și-au dat viața apărându-și țara, avem datoria să nu cedăm în fața hoților”, declara ea atunci!),

astăzi, 2 martie 2023, de Ziua Memoriei și Recunoștinței, Maia Sandu rostește, șters și neconvingător, adevărul despre războiul de la Nistru din 1992: „Îi cinstim pe cei care au luptat pentru apărarea independenței țării noastre. Pe cei care și-au sacrificat tinerețea, sănătatea și chiar viața pentru a apăra independența și integritatea R. Moldova, într-un război nedrept și inegal cu armata rusă și cu trupele de mercenari, care au însoțit-o”.

A trebuit să treacă aproape patru ani de zile de la vizita nocturnă (7 spre 8 iunie 2019) pe care aleasa lui Soros i-a făcut-o trimisului lui Putin – Dmitri Kozak – pentru a fi pusă prim-ministru la Chișinău cu voturile lui Dodon, adică ale Moscovei, ca să recunoască, cu jumătate de gură, că atacul mârșav al Rusiei asupra noastră în 1992, atac în urma căruia și-au pierdut viața circa 400 de luptători moldoveni, este „război nedrept și inegal cu armata rusă și cu trupele de mercenari, care au însoțit-o”!

Niciun cuvânt însă de părere de rău că a greșit, că neadevărurile rostite de ea și de ministrul ei de Externe, Nicu Popescu, de-a lungul anilor se constituie în cea mai cruntă batjocorire a memoriei eroilor noștri căzuți în acest „război nedrept și inegal cu armata rusă” ori decedați mai târziu în suferințe groaznice pricinuite de rănile lăsate de acest război în trupurile și sufletele lor!

Niciun cuvânt de părere de rău!

Din contră, mușchiosul ministru de Externe, Nicu Popescu, îl face în ultima vreme pe eroul, demonstrând în direct pe la televiziuni cât de preocupat a fost și este el de agresiunea Rusiei și cât de multe hărți de război ar fi analizat el „înainte de război” legat de asta!

Dacă ne paște pericolul ca peste mai bine de doi ani, când se va încheia mandatul actualei guvernări PAS, să ne trezim cu o majoritate parlamentară pro-rusească în urma alegerilor, principalele cauze ale acestui dezastru nu vor fi dificultățile de ordin economic și social prin care trecem (nația asta a noastră este deprinsă cu suferințele, le conștientizează în mare parte și știe a le îndura!) și nici consecințele agresiunii militare a Rusiei asupra Ucrainei. Una din principalele cauze ale acestui dezastru va fi anume ipocrizia reprezentanților actualei guvernări, manifestată de aceștia în raport cu cetățenii mai ales în chestiuni fundamentale pentru soarta noastră cum este cea a ieșirii noastre de sub ocupația rusească!

A murit Mihai Șora. O rog pe Maia Sandu să nu instaleze din nou comunismul în Republica Moldova

A murit filozoful român Mihai Șora.

Creștinește este să ne rugăm pentru el.

Este treaba Maiei Sandu să-l elogieze cum vrea ea întrucât ambii sunt adepții sorosismului ateu, adică ai stângii neo-marxiste!

Dar nu-mi faceti mit si erou din el!

Pentru mine, Mihai Șora a fost și a rămas sluga regimului bolșevic și antiromânesc.

Ca ziarist și ca simplu cetățean, nu mă interesează ditirambii Maiei Sandu pentru răposatul Mihai Șora. Nici lacrimile lui Vitalie Ciobanu pentru el. Sau lacrimile atâtor rătăciți de pe ambele maluri ale Prutului care sunt gata să-ți dea în cap dacă încerci să ai un alt punct de vedere decât al lor referitor la „filozoful Mihai Șora”.

Pentru mine contează opinia scriitorului nostru basarabean Paul Goma, care a avut de suferit atât de mult din cauza regimului bolșevic sovietic și care a dezvăluit în cele scrise de el că Mihai Șora „a fost expulzat din Franța dimpreună cu alți agenți sovietici”, sau opinia lui Eugen Ionesco, care afirmă că filosoful român a fost „turnător” al ambasadei comuniste la Paris.

„Este un suspect. Să afle toată lumea. Să nu fie ascunsă atitudinea lui de atunci. De la mine să se știe. Când a vrut sa revină în Franța nu i s-a mai dat voie. A fost turnător”, scrie Eugen Ionesco despre Mihai Șora.

Atât!

Dumnezeu să-l ierte!

În legătură cu asta, o rog pe Maia Sandu să nu instaleze din nou comunismul în Republica Moldova.

„Eroul” Nicu Popescu, acum și „înainte de război”

Nicu Popescu, ministrul de Externe, îi dă tare de tot, aproape eroic: potrivit unei anumite prese de la Chișinău, el ar fi „divulgat”, tot la o anumită televiziune, „planul autorităților de la Chișinău, dacă rușii se apropie de granița Republicii Moldova”!

„Dacă armata rusă s-ar fi apropiat de hotarul Republicii Moldova, una dintre opțiunile autorităților de la Chișinău era detonarea pistei Aeroportului Internațional Chișinău”, ar fi lăsat să se înțeleagă micuțul, dar mușchiosul, nostru ministru de Externe în cadrul anumitei sale intervenții televizate.

Și încă un detaliu, foarte și foarte important, „a divulgat” eroul ministru de Externe, și anume faptul că „instituțiile noastre au ținut cont” de scenariile rușilor „și înainte de război”, iar „temerile autorităților aveau la bază difuzarea mai multor hărți, potrivit cărora Rusia va ajunge foarte repede la granița Republicii Moldova”!

Acuma vă dați seama cât de ingrați și de insensibili ne-am arătat a fi noi atunci când, pur și simplu, nu am fost capabili a înțelege și a prețui la justa valoare grija și preocuparea profundă a lui Nicu Popescu, „și înainte de război”, pentru securitatea și rezistența moldovenilor în fața Rusiei, care iată-iată „va ajunge foarte repede la granița Republicii Moldova”. Mai rău chiar: unii dintre noi l-am criticat dur de tot pe Nicu Popescu și pe toată guvernarea pentru concubinajul lor politic cu partida rusească de la Chișinău în frunte cu Dodon, dar și cu separatiștii pro-ruși de la Tiraspol!

Te pomenești că după următoarea eventuală ieșire televizată a lui Nicu Popescu, ingrații și insensibilii de noi vom trebui să ieșim public să-i prezentăm scuzele noastre lui, dar și întregii guvernări, pentru că nu ar fi adevărat că:

anume Nicu Popescu a fost ministru de Externe în Guvernul ACUM în frunte cu Maia Sandu, format în urma înțelegerii cu Kozak, trimisul lui Putin la Chișinău;

anume Nicu Popescu a declarat atunci, dar și acum, în cadrul actualei guvernări, că războiul din 1992 nu a fost războiul Rusiei împotriva Republicii Moldova, ci un „război civil”, adică un conflict intern între noi, moldovenii;

anume Nicu Popescu, în calitatea lui de ministru de Externe în 2019, a încuviințat vizita la Tiraspol a ministrului rus al Apărării S. Șoigu și a unui număr de câteva zeci de ofițeri ai armatei lui Putin, vizită care s-a soldat cu rotația și consolidarea comandamentului forțelor ruse de ocupație de la Tiraspol și Tighina;

și în cele din urmă, anume Nicu Popescu bătea palma, cu un zâmbet larg pe față, cu ministrul rus de Extene, S. Lavrov, cu doar câteva săptămâni înainte de invazia rusă în Ucraina, în luna decembrie 2021, în vederea presupuselor intenții și acțiuni ale Rusiei de casare a armamentului de la Cobasna, fără a ține cont de faptul că legile Republicii Moldova nu prevăd „casarea munițiilor”, ci retragerea totală a trupelor ruse de ocupație din teritoriul Republicii Moldova cu tot cu munițiile lor!

Ca și cum Lavrov nu ar fi știut atunci că în câteva săptămâni Rusia va ataca Ucraina!

Și câte „hărți” ar mai trebui să studieze „înainte de război” Nicu Popescu, împreună cu întreaga guvernare în frunte cu Maia Sandu, ca să înțeleagă și să declare oficial, prin lege (au o majoritate parlamentară confortabilă pentru asta!), teritoriul aflat sub stăpânirea de la Tiraspol drept teritoriu ocupat de Rusia!

Iar în situația în care teritoriul tău este sub ocupație străină, tu, ca ministru de Externe, nu mergi la ocupant acasă să dai mâna cu el, ci acționezi așa cum acționează ucrainenii.

Rusia ipocrită și ipocrizia Chișinăului în problema retragerii trupelor ruse de ocupație din Republica Moldova

Domnul Igor Grosu, Președintele Parlamentului, zice:

„Poziția Federației ruse este una ipocrită, este ultima țară în opina mea care poate vorbi despre neutralitate Republicii Moldova atunci când își ține ilegal, armata de zeci de ani de zile munițiile și toate echipamentele militare. Atenție, noi nu vorbim de forțele de menținere a păcii, noi vorbim de un grup de 1600 de militari ruși și toată Cobasna plină cu armament de a lor. Noi punem problema evacuării, problema consolidării capacității de apărare și ei nu spun că așa numitele forțe militare din regiunea Transnistria se înarmează”.

Corect, Domnule Președinte, poziția Federației Ruse față de noi a fost dintotdeauna una ipocrită!

Dar de ce ar trebui neapărat să fim și noi, adică Chișinăul oficial, tot atât de ipocriți atunci când abordăm această chestiune fundamentală cu care ne confruntăm de peste treizeci de ani, chestiune de integritate și securitate națională – cea a ocupării militare de către Rusia a unei bune părți din teritoriul RM?

Ar fi bine, Domnule Igor Grosu, ca, atunci când vorbim de trupele ruse de ocupație din zona transnistreană a Republicii Moldova, să le includem aici și pe cele de așa-zisă „menținere a păcii”, pentru că tocmai în asta și constă ipocrizia Rusiei – aceste forțe nu sunt și nici nu pot fi „de menținere a păcii” (câteva săptămâni în urmă pretinsele forțe de menținere a păcii din Transnistria anunțau mobilizarea, contra plată, a bărbaților cu vârsta sub 50 de ani!) , așa cum toată armata Rusiei, mai ales de când a invadat Ucraina, nu are cum a fi „de menținere a păcii”!

Iar ipocrizia celor care guvernează azi Republica Moldova constă tocmai în faptul că aceștia continuă să considere și să accepte, cu lașitate, Rusia ca „forță de menținere a păcii” pe teritoriul nostru.

Nu poți să te declari cu ostentație mare susținător al Ucrainei în urma războiului declanșat de Rusia împotriva ei și în același timp să accepți pe teritoriul tău trupele Rusiei „de menținere a păcii”.

Or, demilitarizarea zonei transnistrene a RM presupune inclusiv eliminarea de pe teritoriul nostru a așa-ziselor „forțe de menținere a păcii” ale Rusiei, care nu au niciun fel de mandat internațional.

21 februarie 2023

Pericolul rusesc și incapacitatea actualei guvernări de a asigura unitatea majorității absolute a moldovenilor în fața acestuia

Partida rusească a reluat „protestele” la Chișinău.

Nimic surprinzător!

În legătură cu asta se impune clarificarea câtorva lucruri:

De ce actuala guvernare în frunte cu Doamna Președinte al Republicii Moldova, Maia Sandu, guvernare zis „pro-europeană”, nu a întreprins, după demiterea Guvernului Gavriliță (îi spun „demitere” pentru că acest guvern nu a demisionat, ci a fost demis!) acțiuni hotărâte în vederea consolidării „flancului pro-european” din stânga Prutului?

Pun această întrebare întrucât instalarea noului guvern Recean nu înseamnă nici pe departe să fie o acțiune a Maiei Sandu și a majorității parlamentare PAS de consolidare a partidei pro-europene din Republica Moldova ca răspuns prompt și eficient la scenariile lui Putin, dezvăluite de șefa de stat de la Chișinău (nu exclud că asemenea scenarii există: ele se văd și se simt cu ochiul liber!), privind destabilizarea situației din Republica Moldova.

Dacă s-ar fi dorit acest lucru, componența noului guvern ar fi trebuit să fie cu totul alta decât cea care ne-a fost anunțată și care a fost votată, în timp record, de majoritatea PAS din Parlament: noul Guvern, în această „stare de alertă”, ar fi trebuit să întrunească reprezentanții tuturor votanților PAS de la ultimele alegeri prezidențiale și parlamentare, adică ai întregului spectru pro-european din Republica Moldova, inclusiv ai segmentului românesc sau pro-românesc de aici, fărâmițat cu premeditare, mai ales în ultimii ani, cu concursul direct al uneltelor securiste ale Moscovei de pe ambele maluri ale Prutului!

Nu a fost să fie, pentru că la guvernare nu a rămas înțelepciunea, ci aceeași aroganță!

Spun aroganță ca să nu spun și altceva: consolidarea adevăratului spectru pro-european din stânga Prutului (care să includă elementul românesc în el!) va fi nu doar o amenințare pentru planurile Rusiei, ci și o amenințare pentru planurile oculte ale unora dintre sfetnicii din exterior ai actualei guvernări.

Pe aceștia din urmă nu îi deranjează deloc pericolul care ne paște pe noi în situația în care, după viitoarele alegeri parlamentare, batalioanele politice ale lui Putin, ieșite din nou azi să mărșăluiască pe străzile Chișinăului, vor prelua toată puterea în Republica Moldova.

Înclin să cred că nici pe Maia Sandu și nici pe tot PAS-ul în frunte cu Igor Grosu nu-i deranjează acest lucru, odată ce noua componență a guvernului lor este reprezentată exclusiv de gașca diletantă și țâfnoasă (numai unul ca Alaiba, ridicat la rang de vicepremier, cât face!) a PAS-ului, nu și de cei mulți și care și-au dat votul, creduli, pentru ea.

Pe noi, cei mulți și creduli, ne deranjează rău o asemenea obrăznicie și iresponsabilitate.

Pentru că nu chipul încruntat de „miliționer” al lui Dorin Recean, preocupat, ca și Filat, mai mult de afaceri decât de soarta noastră, va asigura securitatea Republicii Moldova împotriva scenariilor de război ale lui Putin, ci unitatea majorității absolute a moldovenilor care doresc sincer să iasă de sub controlul și pericolul rusesc.

Oleg Serebrian: „Pe contrasens”, dar nu împotriva Sistemului

Oleg Serebrian: „Pe contrasens”!

Nu cred!

Marile personalități ale Neamului nostru românesc care au mers, de-a lungul vieții lor zbuciumate, „pe contrasens”, adică împotriva Sistemului, niciodată nu au fost preferatele puterii, de orice culoare ar fi fost asta.

Mihai Eminescu reprezintă cel mai grăitor exemplu în acest sens.

Neomarxiștii vor să-L alunge pe Dumnezeu din inimile românilor

Regimul Iohannis de la București, a interzis, din 2024, vacanța de Paști pentru elevi.

Ne putem aștepta că același lucru se va întâmpla și dincoace de Prut, în Basarabia.

Deunăzi, un fost coleg de la Radio Moldova îmi reproșa că acuz regimurile de la București și Chișinău de neomarxism fără niciun temei.

Iată temeiul: îndepărtarea românilor de pe ambele maluri ale Prutului de la Hristos, alungarea Lui Dumnezeu mai ales din inimile copiilor și ale tinerilor astfel încât aceștia să fie convinși că Învierea nu există!

Asta a însemnat de fapt esența marxismului, a regimului bolșevic sub care am fost ținuți zeci de ani (doar sub ocupația sovietică ni s-a interzis să sărbătorim Paștile și nu am avut niciun fel de vacanță de Paști!) și asta este esența neomarxismului progresist de azi.

Noi, basarabenii, suntem în această clipă sub două mari amenințări: expansionismul barbar, criminal de la răsărit și valul antihristic, neomarxist de la asfințit!

Dacă noi, cei de dincoace de Prut, ne zbatem încă în ghiarele Moscovei, frații noștri de dincolo de Prut, România toată cu hotarele ei de azi, iată că este prinsă, aproape iremediabil, în ghiarele neomarxismului antihristic occidental.

Asta mă înfricoșează cel mai mult:

Diriguitorii neomarxiști de la Chișinău ne tot „integrează în UE”, peste și fără România.

Diriguitorii neomarxiști de la București au „integrat” deja România atât de tare încât noi, cei din teritoriile românești înstrăinate, să nu o mai putem vedea niciodată, cu chipul ei luminos, curat și adevărat.

Nicolae Popa m-așteaptă cu strugurii la poartă

Astăzi este ziua de naștere a colegului meu de studenție, poetul Nicolae Popa.

Când transmiteam la Radio Moldova „timpul probabil”, de fiecare dată îmi aminteam de titlul primei plachete de versuri a lui Nicolae – „Timpul probabil”, apărută în 1983, anul în care noi absolveam facultatea de jurnalistică a Universității Chișinău, uneori eram chiar aproape să rostesc, acolo, la microfon, în emisie directă, în loc de datele meteo oficiale, versuri de-ale colegului nostru de la Buda, întipărite în memoria mea încă de-atunci de când el le scria în „vremeanca” de la Poșta Veche, unde am stat cu chirie împreună cu el și cu Sandu Canțâr (în imaginea de alături suntem toți trei – -rândul de jos – la nunta regretatului Gheorghe Negru, s. Paicu, Cahul; în rândul de sus mai sunt: regretatul Vasile Toma, regretatul Gheorghe Mazilu și Ion Diviza).

Acuma, la 64 de ani pe care îi împlinește, pot să-i spun direct lui Nicolae cât de „greu” ne-a fost nouă să „studențim” în preajma unui poet: nopți întregi tot scria și ștergea, scria și ștergea, după care dispărea!; odată a dispărut câteva săptămâni la rând încât chiar poetul Liviu Damian, de la Uniunea Scriitorilor, îl căuta îngrijorat – auzise că Nicolae Popa, numele căruia era cunoscut deja în mediul scriitoricesc, era pe punctul de a abandona facultatea (eram la anul I); iar mai târziu, pe la anul III sau IV, în timp ce ne aflam la lucru, toamna, la Larga, Cahul, a dat foc unei scârte mari de paie a sovhozului din localitate după ce, îndrăgostit foc de Irina Nechit, s-ar fi certat cu ea!; etc., etc…

Mai știi din ce motiv un poet poate fi enervat de o scârtă de paie?!

Important este că, după ce a ars scârta de paie de la Larga, am jucat, la Buda, Călărași, la nunta celor doi îndrăgostiți pe viață!

Dar și mai important este că, pe acel jăratec al tinereții noastre, s-a copt „Timpul probabil”, după care s-au copt atâtea și atâtea poeme și cărți ale lui Nicolae, dar și ale Irinei, pe care eu, recunosc, nu am avut grijă să le citesc pe toate.

Astă toamnă urma să-i fac o vizită lui Nicolae Popa la Buda, la casa unde s-a născut și unde acum, rămas el stăpân în locul frumoșilor săi părinți născuți în Cer, cultivă vița-de-vie și face vin gustos din struguri aleși. Urma să fac și eu niște vin din strugurii lui, pe care Nicolae mi-i pregătise deja să trec să-i iau, dar, lucrurile s-au întâmplat astfel încât eu nu am mai putut s-ajung în satul lui pitoresc de printre dealurile Călărașilor.

Așa se face că anii noștri se rostogolesc dureros și amenințător, iar noi chiar nu ne dăm seama cât de scumpe și irepetabile sunt clipele pe care Dumnezeu ni le oferă pentru a ne întâlni, a ne bucura și a-I mulțumi pentru zilele pe care ni Le-a dat și pe care ni Le-a mai lăsat.

La mulți ani, frate Nicolae!

La mulți ani, cu tot Neamul nostru românesc și biruitor laolaltă!

13 februarie 2023

Guvernul Gavriliță și lipsa de iubire

Guvernul Gavriliță s-a dus sau l-au dus.

Evident, nu mai avea cum să rămână, era deja prea rătăcit, prea șters sau răsuflat.

Toată lumea înțelegea acest lucru.

E firesc ca o guvernare să se erodeze în timp. Dar nu atât de brusc și de alarmant!

La mijloc nu sunt doar războiul și prețurile la energie, pe care încercați a le invoca. Nu!

La mijloc e altceva: e umflatul în pene de care ați dat cea mai mare și mai grăitoare dovadă și pe care nu sunteți capabili a o recunoaște nici în această clipă!

Tratamentul vostru pentru majoritatea oamenilor, de bună credință, care v-au acordat votul de încredere a fost aroganța: ca și cum ei, care v-au dat puterea, v-ar fi vouă datori, și nu invers!

Ați sfidat și ați desconsiderat în stânga și dreapta.

Ajunși la frâie, ați crezut că sunteți veșnici!

Greșeala voastră fatală este asta: lipsa de iubire!

Prin iubire erați datori a păstra grămăjoară votul majoritar pro-occidental (nu zic pro-românesc pentru că nu ați fost niciodată cu România!) al basarabenilor!

Nu ați făcut-o pentru că nu ați fost și nici nu sunteți în stare de așa ceva!

Și-aici păcatul nu e doar al vostru!

Ca ziarist, o spun sincer: cei care v-au bătut din palme și v-au cântat osanale seară de seară la micile ecrane v-au făcut cel mai mare rău.

Infatuații așteaptă totdeauna să fie aplaudați.

Și v-au aplaudat! Și vă mai aplaudă și acum în loc să vă spună adevărul crud în față.

Tot aplaudacii vor fi cei care vor mai eroda foarte repede și următorul guvern.

Nu știu dacă mai aveți timp să faceți ceea ce trebuie de făcut ca să mai puteți îndrepta cumva lucrurile: să vă iubiți și să ne iubiți!

10 februarie 2023

Laurențiu Popovici, unul dintre ostașii din umbră ai luptei parlamentare de la Chișinău

O veste tristă: a plecat de printre noi și Laurențiu Popovici, omul pe care l-am cunoscut și la care țin foarte mult încă din anii nouăzeci, atunci când am intrat în Parlamentul de la Chișinău cu mandatul de deputat, el, Laurențiu, fiind funcționar al Legislativului în cadrul secției de releații externe.

Dacă în Parlamentul de la Chișinău au fost elaborate și adoptate, de la 1990 încoace, acte legislative menite să promoveze și să protejeze valorile noastre naționale românești, să nu admită readucerea Republicii Moldova sub controlul Moscovei prin așa-zisa federalizare sau legalizare a prezenței militare ruse la Tiraspol și Tighina, ar trebui să cunoaștem că acest lucru s-a datorat în mare parte și multor angajați ai Legislativului care au fost alături de deputații de respirație românească acordându-le acestora tot sprijinul și asistența necesară.

Laurențiu Popovici a fost unul dintre acești ostași din umbră ai luptei parlamentare de la Chișinău.

Fiind născut în Nordul Bucovinei înstrăinate, acolo unde va fi dus de rude pentru a fi înmormântat, și-a iubit, ca pe tot ce a avut mai scump, Neamul românesc din care face parte, trăind, de la naștere și până în ultima clipă a vieții sale pământești, cu gândul și inima la România noastră reîntregită și biruitoare, cu Bucovina lui înlăcrimată acasă și cu toate celelate pământuri românești înstrăinate și îndurerate de atâta amar de vreme!

Drum bun spre Bucovina noastră, frate Laurențiu!

Drum bun spre România noastră!

Drum lin spre Cer, acolo unde, iată, te-ai născut!

Dumnezeu să te ierte și să te primească în Împărăția Sa alături de cei drepți!

10 februarie 2023

Pământul nu se vinde străinilor!

După adoptarea și oficializarea Alfabetului Latin și Lumbii Române, a Tricolorului, după ruperea de fostul imperiu sovietic ocupant, după adoptarea Declarației de Independență și alte acțiuni naționale, unul dintre obiectivele principale ale Frontului Popular din Moldova a fost privatizarea pământului prin adoptarea Codului Funciar care să nu admită ca străinii să devină stăpâni (proprietari) asupra terenurilor agricole din Republica Moldova!

Chestiunea în cauză este una principială și fundamentală pentru apărarea valorilor și ființei noastre naționale, dar și pentru consolidarea independenței și securității noastre economice și de stat.

Dar, uite că actuala guvernare „pro-europeană” sfidează aceste deziderate ale majorității basarabenilor, cu ale căror voturi exponenții acestei guvernări au ajuns la putere!

Din câte înțelegem, anume această guvernare pregătește să promoveze modificări la Codul Funciar astfel încât străinii să poată deveni stăpâni cu actele în regulă ai pământurilor noastre!

Asemenea crime pot comite doar cei care execută orbește ordinele din afară, călcând în picioare valorile noastre sfinte care nu sunt de vânzare!

Ne convingem încă o dată că majoritatea moldovenilor care și-au dat votul pentru Maia Sandu și PAS au făcut-o ca aceștia să ne scoată din mocirla rusească, dar nu să ne închine altor stăpâni!

Dacă o fac cu atâta ușurință și batjocură, cu ce se deosebesc ei de Dodon, Shor și ceilalți care au fost și sunt gata să ne vândă Moscovei și vechiului regim antiromânesc?

31 ianuarie 2023

Veronica Drăgălin și barem careva dintre marii corupți

O ascult azi pe șefa de la Anticorupție, Veronica Drăgălin, în conferința de presă prilejuită de împlinirea a șase luni de activitate a ei în această funcție.

Observ că, în afară de coafură, fata de la Anticorupție și-a modificat și felul de a-și expune public poziția, evoluând considerabil în acest sens: este mult mai hotărâtă și mai convingătoare în ceea ce spune din considerentul că a depășit tracul pe care îl avea în fața publicului acum câteva luni și se exprimă mult mai fluent în română! (În acest context, i-aș sugera totuși să nu preia obiceiul prost, supărător din mediul basarabean de utilizare greșită a pronumelui nehotărât „careva”: acesta este sinonim cu „cineva”, „vreunul”, „oricare” și se folosește doar în raport cu o ființă, cu o persoană. Putem spune „careva dintre ei”, „careva dintre cei prezenți”, „careva din această sală”, „careva dintre judecători, procurori, avocați etc.”, dar nu putem rosti „careva probleme”, „careva viziune”, „careva acte de corupție” etc.)

Dacă o va ține tot așa, poate măcar careva dintre marii corupți și careva dintre marii susținători ai acestora de la putere și din sistemul de justiție al Republicii Moldova vor fi trași la răspundere potrivit legii.

Poate barem careva dintre actualii guvernanți ar fi capabil să realizeze că lupta împotriva corupției nu trebuie înțeleasă și folosită ca o lozincă banală sau ca un mijloc banal de cucerire a puterii, ci ca pe un element firesc și definitoriu al unei societăți eminamente democratice.

1 februarie 2023

Profesorul Grigore Buzdugan s-a născut în Cer

Aflu cu tristețe de plecarea de printre noi a profesorului Grigore Buzdugan, cel care mi-a predat și mie matematica pe când eram în clasa a V-a sa a VI-a la școala-internat din Cahul, actualul Liceu Ion Vodă.

Exprim sincere condoleanțe Doamnei Natalia Buzdugan, îndurerarta lui soție, cea care a absolvit și ea, într-o altă promoție, aceeași școală-internat din Cahul, precum și tuturor apropiaților și rudelor îndrăgitului nostru profesor.

În ochii mei de copil a rămas întipărită imaginea celor doi de tineri însurăței, proaspăt angajați în instituția noastră de învățământ, care locuiau într-o cameră de serviciu de la parterul dormitorului de sus (scoala-internat avea două clădiri-dormitoare: cel de sus și cel din vale), oferită lor de direcția școlii.

Cu ei la parterul dormitorului zi și noapte, parcă ne simțeam și noi mai în siguranță, noi, cei mici, aflați departe de părinții care să ne supravegheze și să ne aline.

Spuneam de mai multe ori și sunt sigur că vom fi în stare să învingem toate vicisitudinile timpului în care trecem prin viața asta, dar și să refacem și să păstrăm Țara în care ne-am născut noi și tot Neamul nostru românesc, doar prin Iubire!

Iubirea din inimile noastre care ne leagă strâns unul de altul și peste ani și care ne face puternici și de neînvins!

Drum lin cu toți Îngerii tăi alăturea, dragă profesore!

Dumnezeu să te ierte și să te primească în Împărăția Sa de-a dreapta Sa!

3 februarie 2023

Atac murdar, în stil securistic, al pretinsului ziarist bucureștean Răzvan Gheorghe, în portalul Podul.ro, asupra Mitropoliei Basarabiei

După recentul atac murdar, în stil securistic, al pretinsului ziarist bucureștean Răzvan Gheorghe, în portalul Podul.ro, asupra Mitropoliei Basarabiei, Bisericii Ortodoxe Române, PPCD-ului ca mișcare românească din care am făcut parte și care a luptat exemplar, ani la rând, pentru reactivarea și punerea în drepturi a Bisericii noastre naționale în teritoriile românești ocupate de imperiul sovietic, precum și asupra colegului și prietenului meu Vlad Cubreacov, care a avut o contribuție deosebită în această acțiune de interes românesc suprem, dar și asupra umilei mele persoane, le-am interzis respectivului pretins ziarist și respectivei pretinse publicații Podul.ro să-mi mai preia spre publicare textele de pe pagina mea de Fb și blogul meu personal.

Totodată, îi cer sus-numitei persoane să șteargă de pe Podul.ro absolut toate materialele mele pe care le-a preluat până în această clipă.

Ștefan Secăreanu

5 februarie 2023

Aici Chișinău, programul unu: La Mulți Ani, Mariana Bahnaru! Cu tot Neamul nostru românesc laolaltă!

În una din zilele lui 1984, după ce a fost dată pe post prima mea emisiune la Teleradiodifuziunea Moldovenească (o emisiune cu și despre echipa de actori ai Teatrului „Vasile Alecsandri” din Bălți, eu, proaspăt angajat în calitate de redactor în secția dramaturgie, fiind și autor, și prezentator al acestei emisiuni, regizată de talentata și inimoasa colegă de redacție, Lidia Marcu!), am fost abordat telefonic de șefa secției emisie radio, Zinaida Țărnă:

– Ștefănică, ți-am urmărit emisiunea! Am fi bucuroși să vii la noi, la crainici radio!

Nu am stat mult pe gânduri, am mers imediat și am făcut un șir de probe în studiourile de la Radio Moldova fiind acceptat în calitate de crainic, deși mă aflam sub imperiul unor valuri mari de emoții: acolo, în grupul de crainici radio, erau cam multe vedete, cu care eu nu avusei prilejul să mă întâlnesc vreodată, le cunoșteam doar vocile de la difuzor (atunci era un singur post de radio, cel republican, cum se numea el, difuzat prin fire și auzit prin toate localitățile, inclusiv în satul meu de baștină, dar și în toate instituțiile: la școala-internat din Cahul, unde învățam, eram adormiți în fiecare seară cu povestea pentru cei mici de la ora 21.00 și treziți în fiecare dimineață cu imnurile URSS și RSS Moldovenești ce răsunau prin aparatele atârnate pe pereții dormitoarelor): Atanasie Grom, Igor Rotaru, Claudia Polercă, Mariana Bahnaru, Tudor Hodorogea, Tamara Bârzoi, Vera Guranda, Vera Mereuță, Valentina Botezatu, Nina Grumeza, Gheorghe Ogor, Eugenia Guzun, Tudor Cojocaru, Alexei Revenco, Vadim Negruță, Valeriu Mârza, Maricica Munteanu, Emil Nicula, Eudochia Cernolev…

La vârsta de 25 de ani câți îi aveam atunci a trebuit să depun eforturi deosebite ca să înving nu atât frica de microfonul postului național (oficial/public) de radio cât emoțiile care mă încercau aflându-mă alături de „aksakalii” microfonului.

Mariana Bahnaru, a cărei zi de naștere este azi, a fost și a rămas una dintre stelele radioului basarabean din perioada ocupației sovietice, dar și de după independență.

Este, alături de ceilalți colegi ai mei de radio, cea care a fost și a rămas un model de rostire și de trăire a cuvântului în fața microfonului de radio, dar mai ales în fața celor de după acest microfon – marele public basarabean.

Dar tot ea, Mariana Bahnaru, este cea care a fost și a rămas pentru mine o bună, înțelegătoare și devotată colegă de microfon: nu-mi vine acum să vă spun de câte ori m-a scos ea din belea, situație în care nimeream, mai tânăr fiind, de obicei în zilele în care aveam program de la 04.00 dimineața și eu mă mai scăpam cu somnul în vreme ce trebuia să fiu mort-copt la deschiderea postului de la ora 06.00, duetul nostru fiind obligat să acopere difuzarea pe două programe – I și II (Luceafărul, cred că mai sunt mulți dintre cei care și-l amintesc!). Îmi vine greu să vă explic cam cum mă simțeam eu în clipa în care, la deșteptare, ceasul îmi arăta ora 08.00 iar eu realizam imediat că la 06.00 urma să deschid postul public de radio! Ei, uite, în asemenea situații, cea care mă salva era buna și distinsa mea colegă Mariana Bahnaru, care era nevoită să alerge, și pentru mine, de pe un program pe altul și pe care o felicit azi cu prilejul zilei de naștere!

Mariana Bahnaru face parte din numărul imens de femei deosebite născute la sfârșit de ghenar, lună care, chiar dacă-și are zilele mai reci și mai posomorâte, este guvernată totuși de două flori delicate – ghiocelul și garoafa roșie, ce simbolizează speranța, frumusețea, dragostea și fascinația!

Și tot această zi a Marianei Bahnaru mai este marcată profund de semnificațiile divine ale acestei perioade în care este prăznuit (pe vechi) Sfântul Antonie cel Mare, ocrotitorul orfanilor şi al oamenilor săraci, simbol al Bunătății și Frățietății noastre creștine, cel care reprezintă o neostoită pildă a bunei cucernicii și care ne aduce peste veacuri nădejdea Biruinței asupra patimilor, dezbinărilor și necazurilor din viața asta prin Lumina Iubirii, a Bucuriei, a Smereniei, a Răbdării, a Păcii și apropierii între toți cei ce mărturisesc și viază întru aceeași credință.

Anume sub acest semn – al Biruinței prin Dragoste și Bunătate – draga mea colegă de radio Mariana Bahnaru a învins mereu dobândind respectul și aprecierea publicului basarabean, a învins mereu prin dedicație, inteligență, energie, profesionalism și dorința permanentă de a fi aproape de ceilalți cu cuvântul și cu fapta.

Așa cum anume sub acest semn – al Biruinței prin Dragoste și Bunătate – au învins toți ceilalți colegi ai noștri din eleganta și distinsa echipă de crainici radio, dar mai ales cei care nu au stat să aștepte să sărbătorim ziua de naștere a Marianei Bahnaru, ci au plecat să se nască în Cer: Tudor Cojocaru, Tudor Hodorogea, Vera Guranda, Atanasie Grom, Igor Rotaru, Claudia Polercă, Emil Nicula, Alexei Revenco, Vadim Negruță…

Pentru asta, pentru că ai biruit mereu prin Dragoste și Bunătate, te îmbrățișez, stimată colegă de microfon Mariana Bahnaru, și îți doresc să fii mereu biruitoare!

Aici Chișinău, programul unu!

Transmitem un buletin de știri:

La Mulți Ani, Mariana Bahnaru! Cu tot Neamul nostru românesc laolaltă!