Anul acesta, de Paști, nu mai cumpăr de la „Franzeluța” pască și cozonaci!

Suntem anunțați că mitropolitul Vladimir, capul bisericii ruse din RM, „a sfințit” și în acest an produsele pascale ale fabricii de pâine „Franzeluța”.

Mai mult decât atât, înscrisul menit să confirme „sfințirea” mitropolitului de la Moscova este aplicat pe fiecare produs al „Franzeluței”.

Asta mă face ca anul acesta, de Paști, să nu mai cumpăr de la „Franzeluța” pască și cozonaci!

Îi îndemn pe toți prietenii și cunoscuții să-mi urmeze exemplul.

Ziua Învierii Domnului Nostru Iisus Hristos este ziua bi­ruintei Sale asupra mortii!

Este ziua triumfului deplin asupra răului!

Asta-i învierea tuturor și întâlnirea cu Hristos în slavă!

Nu putem să cumpărăm și să ne înfruptăm din cele „sfințite” de biserica ce „sfințește” tancurile, dronele și rachetele lui Putin care seamănă moartea chiar aici, alături de noi, la câteva zeci de kilometri de noi…

A ucide înseamnă a merge împotriva Lui Hristos, înseamnă a nu recunoaște biruința Sa asupra morții!

Hristos a Înviat!
Adevărat a Înviat!

Ciudățeniile recensământului

Aseară, între orele 20.00 și 21.00, mi-a sunat cineva la ușa apartamentului.

– Cine sună?, am întrebat.
– Перепись населения!, mi se răspunde (pentru cei care nu cunosc rusa: перепись населения se traduce recensământul populației).

Evident, nu am deschis!

Întrebarea/nedumerirea mea este asta:

Recensământul populației Republicii Moldova este un exercițiu/operațiune/acțiune administrativă de maximă responsabilitate și credibilitate a statului (plătită din banii publici!) sau este un alt instrument de șantajare a cetățenilor și de falsificare a datelor privitoare la numărul românilor din acest teritoriu (nu exclud că așa-zișii operatori care au menirea să colecteze corect datele privind populația RM ar fi fost instruiți ca la casele unde știu cu exactitate că locuiesc români care urmează să se declare români la referendum să se adreseze în limba lui Putin astfel încât locuitorii acestor case să nu deschidă și eventual să fie pedepsiți pentru refuzul de a răspunde la întrebările din ancheta de recensământ!)?

Întreb și eu ca să fiu sigur că la recensământul trâmbițat zile la rând voi fi tratat cu respect și amabilitate și că voi avea posibilitatea reală, asigurată de stat, de a-mi afirma liber și nestingherit identitatea românească!

De ce la referendumul din toamnă ar trebui să răspundem și la întrebarea privind legalitatea „autonomiei găgăuze”

Șefa statului, Maia Sandu, este întâmpinată la Comrat cu proteste bine orchestrate de partida rusească.

După mine, la referendumul din toamnă inițiat de Maia Sandu și partidul de guvernământ PAS ar trebui ca cetățenilor Republicii Moldova să li se creeze toate condițiile legale pentru a putea răspunde și la următoarea întrebare: „Susțineți sau nu forma de autodeterminare a găgăuzilor prevăzută de Legea Nr. 344 din 23-12-1994 privind statutul juridic special al Găgăuziei (Gagauz-Yeri)?”.

Cred că se impune fără amânare introducerea în Constituție nu doar a prevederii privind necesitatea integrării Republicii Moldova în Uniunea Europeană, ci și a clauzei privind necesitatea eliminării oricăror dispoziții legislative în vigoare care se constituie în impedimente de gravitate înaltă care blochează calea noastră de integrare europeană, unul dintre aceste impedimente fiind Legea Nr. 344 din 23-12-1994 privind statutul juridic special al Găgăuziei (Gagauz-Yeri) și prevederile cu același conținut din articolele 110 și 111 ale Constituției!

De ce „autonomia găgăuză”, în varianta adoptată în 1994 de partida rusească din Parlament în frunte cu Lucinschi și Diacov, trebuie lichidată?

Pentru că legea cu privire la această autonomie este îndreptată nu în sprijinul, ci împotriva populației găgăuze și a statului Republica Moldova!

Pentru că „autonomia găgăuză” a fost concepută și promovată de agentura Kremlinului din sânul puterii de la Chișinău exclusiv în favoarea intereselor rusești și în defavoarea Republicii Moldova.

Pentru că scopul de bază al autorilor legii cu privire la „autonomia găgăuză” a fost și a rămas menținerea Republicii Moldova sub control rusesc, permanentizarea și întețirea procesului de rusificare a populației găgăuze și a altor minorități etnice din Republica Moldova, precum și obstrucționarea afirmării identității românești a basarabenilor și a integrării noastre europene.

Pentru că „autonomia găgăuză” sub forma ei actuală este un instrument perfid al Kremlinului de șantajare și umilire continuă a Republicii Moldova.

Actuala „autonomie găgăuză” trebuie înlocuită cu adevărata autonomie de care găgăuzii au nevoie pentru a se salva – autonomia culturală, care să servească dezvoltării limbii și culturii găgăuze, dar nu rusificării acestui grup etnic din Republica Moldova. Anume sub această „formă de autodeterminare a găgăuzilor” localitățile din actuala „autonomie găgăuză” trebuie incluse în componența viitorului județ Cahul în urma unei veritabile reforme administrativ-teritoriale.

Nu avem cum să ne întegrăm în UE cu legi și dispoziții în Constituție care subminează statul și nedreptățesc minoritățile naționale.

Actul terorist de la Moscova, ca pretext

Cât de criminal pot conclucra Statul Terorist Rus cu Statul Terorist Islamic (mai ales dacă este vorba de implicarea ramurii din Caucaz a acestuia, controlate de serviciile rusești!) atunci când au nevoie stringentă de a-și justifica omuciderile!

Pare-se că am mai auzit de scenarii sângeroase de felul celui de la Moscova. Acum câteva luni de zile Netanyahu ignora, ca și Putin, avertismentele din afară în legătură cu unele acte teroriste ce aveau să se petreacă în Israel. Acesta însă avea nevoie ca de aer de pretexte pentru a ataca Palestina și pentru a-și justifica crimele în rândurile populației pașnice de acolo.

Deplângem morții actului terorist de la Moscova, așa cum am făcut-o ani la rând în urma nenumăratelor acte teroriste, omucideri care au însoțit întreaga perioadă de aflare la putere a lui Putin, de la venirea acestuia și până azi, după noua lui „alegere”!

Mă tem acum, mai mult ca oricând, de ce va urma după ce criminalul de la Kremlin a promis, în „discursul integral” al său pe marginea tragediei de la Moscova, că va „răzbuna moartea celor peste 140 de ruși”.

O partidă de șah cu Alexei Revencu sau cum să rupem lacătele de pe ușile și mai ales din inimile noastre

Lacătul de pe fundalul imaginii (pe care mi-a trimis-o fosta mea colegă din echipa de crainici radio, Maricica Munteanu, chiar în aceste clipe!), înțepenit pe una din ușile balconului de la etajul III al Casei Radio, nu era doar un semn al faptului că accesul era limitat la etajul respectiv pentru că aici se aflau cele trei studiouri de emisie ale Radio Moldova (aveau acces doar crainicii și operatorii de emisie, plus redactorii și regizorii emisiunilor în direct, dar și redactorii buletinelor de știri), la intrarea spre acest etaj fiind plasat și un post de pază non-stop al miliției/poliției.

Lacătul cu pricina mai însemna că noi, cei doi din imagine: eu – în stânga și Alexei Revencu – în dreapta, puteam a ne duce liniștiți la bun sfârșit partidele de șah pe care le jucam, în pauzele dintre emisiuni și buletinele de știri, difuzate de noi la ore precise, alergând cu sufletul la gură din studiou și spre studiou.

Uneori, furați fiind mai mult de mutarea pe care urma să o facem pe tabla de șah decât de textul pe care aveam a-l rosti la microfon, rupându-ne brusc de la masa de șah pentru a reuși să ajungem a ieși în eter în secunda exactă, ne mai și împiedicam de pragul de la balcon ori de cel de la intrarea în studiou sau lunecam călcând aiurea, în fugă, pe covorul lung de pe parchetul lucios și lunecos al blocului de emisie proaspăt dat în exploatare (imaginea-i, probabil, din 1986-1987).

Ce să-i faci?

Viața asta-i ca o partidă de șah pe care ne este dat să o jucăm… Iar ca să ții piept acestei partide este nevoie să stăpânești cât de cât mutările ce ți le îngăduie Caii, ori Nebunii, ori Pionii…. dar mai ales Turnurile, Reginele și Regii de pe tabla de șah.

Viața asta-i ca o veșnică mișcare printre Caii, Nebunii, Pionii… dar mai ales printre Turnurile, Reginele și Regii ce ne ies în cale…

Viața asta-i o continuă mutare care să ne îndrepte spre ruperea lacătelor de pe ușile și mai ales din inimile noastre!

Mulțumesc mult, Maricica, pentru această frântură de neprețuit din viața noastră de crainici radio alături de regretatul tău soț și coleg al nostru, Alexei Revencu.

Dumnezeu să-l odihnească în Împărăția Sa!

De ce doar bașkanul de la Comrat Evghenia Guțul? De ce și Nicu Popescu nu este tras la răspundere pentru acțiuni criminale împotriva Republicii Moldova și în folosul Rusiei?

Este de salutat poziția șefei statului, Maia Sandu, față de acțiunile anti-statale, criminale, ale bașkanului de la Comrat, Evghenia Guțul.

„O persoană care lucrează pentru o grupare criminală, o persoană care face declarații împotriva propriei țări nu are ce să caute în Guvernul Republicii Moldova”, declară Maia Sandu răspunzând la întrebarea despre o eventuală semnare a decretului de includere a noului bașkan în componența Guvernului Republicii Moldova.

Din câte înțelegem, organele de anchetă au inițiat deja acțiunile de urmărire penală pe marginea faptelor date.

Totuși, poziția afișată de președinta Maia Sandu prin declarațiile de mai sus nu vor fi credibile atât timp cât ea nu va explica societății următorul lucru: de ce, în calitatea ei de șef de stat, manifestă atitudini diferite față de elementele criminale, care au acționat și acționează împotriva statului, ocupând funcții de demnitate publică, inclusiv în Guvernul de la Chișinău – cere tragerea la răspundere a unora, iar altora le acordă cea mai mare distincție de stat – „Ordinul Republicii”?

Recent, fostul vicepremier și ministru de externe, Nicu Popescu, a fost decorat de către președinta Maia Sandu cu „Ordinul Republicii”. El a plecat din aceste funcții înalte la sugestia, ca să nu spunem cererea „partenerilor externi”, pentru promovarea și apărarea, abilă și subtilă, a intereselor rusești în Republica Moldova după obținerea, la începutul anilor 2000, a licenței de diplomat la Institutul de Stat pentru Relații Internaționale din cadrul Ministerului de Extarne al Rusiei (MGIMO), și anume:

– Nicu Popescu, licențiat al MGIMO, a scris negru pe alb, în teza sa de doctorat (pag. 119) susținută în februarie 2009 la Budapesta (http://sar.org.ro/wp-content/uploads/2012/12/Stealth-intervention-the-EU-and-post-soviet-conflicts.pdf) că, în 1992, nu Federația Rusă a atacat militar Republica Moldova, ci Guvernul Republicii Moldova a pornit „un război cu autoritățile din Transnistria”, inducând astfel ideea că Republica Moldova și luptătorii noștri de la Nistru au fost agresorii în acel război, iar Rusia nimeni alta decât pacificatorul datorită căruia ar fi fost stopate „agresiunile” stârnite de Guvernul de la Chișinău;

– În vara anului 2019, imediat după ocuparea funcției de ministru de Externe, Nicu Popescu, susținut de prim-ministra guvernului ACUM de atunci, Maia Sandu, a catalogat războiul de la Nistru din 1992 declanșat de Rusia împotriva Republicii Moldova drept „război civil”, adică un banal „conflict intern”, această declarație a sa fiind în strictă concordanță cu poziția Rusiei potrivit căreia de declanșarea „conflictului” se fac vinovați guvernul de la Chișinău controlat de „naționaliștii români din Frontul Popular” și România;

– Nicu Popescu, în calitatea lui de ministru de Externe în 2019, a încuviințat vizita la Tiraspol a ministrului rus al Apărării S. Șoigu și a unui număr de câteva zeci de ofițeri ai armatei lui Putin, vizită care s-a soldat cu rotația și consolidarea comandamentului forțelor ruse de ocupație de la Tiraspol și Tighina;

– Nicu Popescu s-a opus, în plină agresiune a Rusiei asupra Ucrainei, Hotărârii din 15 martie 2022 a Adunării Parlamentare a Consiliuluiui Europei prin care regiunea transnistreană a Republicii Moldova este declarată drept teritoriu ocupat de Federația Rusă, el afirmând că votul de la APCE este „o opinie politică a parlamentarilor care reprezintă Consiliul Europei, adoptată într-o declarație care vizează, mai întâi de toate, situația din Ucraina”, afirmație pe care Nicu Popescu nu și-a retras-o nici după plecarea din cele două funcții – de vicepremier și de ministru de Externe.

Favorizarea de către Maia Sandu a agentului dovedit al Rusiei Nicu Popescu prin decorarea lui cu cea mai înaltă distincție de stat se constituie în cel mai evident act de trădare în folosul Kremlinului și împotriva Republicii Moldova, act comis de chiar președinta Maia Sandu la braț chiar cu agentul însuși!

Cu ce este mai breaz Nicu Popescu decât ciocănitoarea lui Putin de la Comrat Evghenia Guțul?

Pe când procuratura Republicii Moldova va iniția și urmăririle penale pe marginea faptelor comise împotriva statului de către fostul vicepremier și ministru de Externe, Nicu Popescu?

Mariana Rață și Dorin Galben, cu „șlițul încheiat”, „de comun acord” și „din considerente de politică editorială”, la TV8

Toată presa scrie după cum a scris Mariana Rață pe Fb:

„TV8 anunță că a decis, de comun acord, din considerente de politică editorială și valorile postului nostru TV, să încheie contractul de colaborare cu Dorin Galben, autorul și moderatorul talk-show-ului „Freedom”.

E o ilegalitate totuși la mijloc: abia acuma, după ce omul a muncit atâta la TV-ul vostru cu „considerente de politică editorială și valori”, voi „încheiați contractul” cu el, adică formalizați într-un fel relația dintre voi?

Altfel, cum pot înțelege sensul sintagmei „încheie contractul de colaborare cu Dorin Galben” folosită de Mariana Rață?

Eu știu asta: după ce încheie un contract, părțile, adică instituția și omul cu care aceasta a încheiat contractul, încep a lucra pentru a-și onora angajamentele asumate prin contract!

Că n-ai să lucrezi în lipsa contractului sau cu contractul desfăcut, întrucât Codul muncii interzice așa ceva!

Sau, ca să fie și pe înțelesul Marianei Rață, n-ai să umbli tu în văzul lumii sau n-ai să ieși tu vreodată să-ți prezinți emisiunile la TV8, să zicem, cu șlițul (prohabul) descheiat (inclusiv femeile, adică prezentatoarele, că și ele-s cu prohab acuma, dreptate pe care și-au obținut-o după implementarea „egalității de gen”!). Până la urmă, îl închei sau îl închizi, mai ales dacă vrei să ai și un contract încheiat cu TV8.

Prin urmare, Mariana Rață a vrut a ne anunța pe Fb că nu-l mai vrea pe Dorin Galben la TV8 și a desfăcut contractul cu acesta, bineînțeles, dacă a avut cumva încheiat („de comun acord”) un contract cu el.

În situația asta, eu, în locul lui Dorin Galben, aș mai zbura o dată la Londra nu pentru a-i solicita interlopului Veaceslav Platon un alt interviu, ci pentru a-l ruga pe el să-mi ofere sprijin financiar și în găsirea unor avocați tari, de-ai lui, care să intenteze imediat o acțiune în instanță împotriva Marianei Rață sau împotriva TV8 pentru încălcarea dreptului meu fundamental la muncă: „încheie contractul” cu mine abia după ce eu am realizat interviul cu Platon la Londra!

Cine să apere, la Chișinău, limba română de focurile trase asupra ei, de actuala guvernare, din tunurile ideologiei de gen?

Citim o știre care ne bucură azi:

Argentina condusă de președintele Javier Milei începe lupta cu ideologia de gen și interzice limbajul asociat acesteia în toată administrația publică.

Purtătorul de cuvânt al preşedinţiei de la Buenos Aires, Manuel Adorni, a declarat că „în urma unei decizii a preşedintelui, vor începe demersurile pentru interzicerea exprimării de incluziune şi perspectiva de gen în toată administraţia publică naţională”, transmite https://www.rostonline.ro/ cu referire la AFP, citată de Agerpres.

El a explicat că nu se vor putea folosi caracterele prin care se evită indicarea genului în spaniolă – literele e sau x şi simbolul @ – şi nu se va utiliza inutil genul feminin, în toate documentele administraţiei publice.

La noi însă Președinta Maia Sandu și toată guvernarea ei de esență onegist-neomarxistă continuă să implementeze nestingherit, fără scrupule și în chip dictatorial, ideologia de gen prin așa-zisa „feminizare a funcțiilor” (Zilele trecute, Institutul de Filologie Română „Bogdan Petriceicu-Hasdeu” a încercat a-și exprima, întârziat, într-o „adresare”, ștearsă, palidă și inconsistentă, către Ministerul Educației, „dezacordul în privința utilizării în acte oficiale a unor feminisme problematice din punct de vedere gramatical și etimologic, bunăoară forma de feminin a titlului de doctor (în științe)”, precizând că „forma „doctoră” este inexistență în dicționarele de referinta ale limbii române și utilizarea acesteia nu se susține științific”).

Mă întreb:

Ce rost mai are existența Institutului de Filologie Română „Bogdan Petriceicu-Hasdeu”, a atâtor „universități” din Republica Moldova, a așa-zisei „Academii a Moldovei”, a Ministerului Educației, a Uniunii Scriitorilor, a atâtor altor „uniuni” de creație și educație, toate reprezentate fiind de doctori și „doctore” în științe de tot felul, dacă acestea nu s-au ridicat până acum în apărarea limbii române de focurile trase asupra ei, de actuala guvernare, din tunurile ideologiei de gen?

Toți doctorii și „doctorele” au luat apă în gură în chip laș și rușinos, fapt ce vine să confirme cât de multă dreptate avea Mircea Eliade când scria, la 1934, întrebându-se: „De ce sunt intelectualii lași?”.

„Ati vãzut vreodatã un „intelectual” în timpul unei crize politice, sau unei prefaceri internationale? Nu numai cã e uluit si neinformat, asta încã n’ar fi o rusine prea mare. Dar e deadreptul înspãimântat, e coplesit de fricã, e paralizat de panicã. Umblã aiurit, pune întrebãri oricui, ascultã pe oricine îi vorbeste, are o încredere oarbã în orice dobitoc politic – si tremurã pentru viata si libertatea lui ca cel din urmã dintre sclavi. Numai atunci îsi dã el seama ce putin s’a „interesat” de viata socialã din jurul sãu. Si cautã pretutindeni sprijin, adãpost, încurajare. Renuntã la orice demnitate personalã, uitã cu desãvârsire misiunea lui istoricã; frica face din el o lichea si un sclav”, scria Eliade căutând răspunsul la propria-i întrebare.

Nu știu, în această clipă, dacă mai are rost să le mai amintim acestui soi de intelectuali de cele explicate în acest sens, cu durere, de marele nostru duhovnic, Părintele Gheoghe Calciu-Dumitreasa, care a suferit pentru convingerile sale fiind condamnat de regimul comunist la 21 (douăzeci și unu!) de ani de închisoare și pe al cărui chip luminos l-am văzut și îmbrățișat, în anii nouăzeci, între pereții sediului Frontului Popular și al Redacției publicației „ȚARA”.

„Toată Europa și America au născocit feminismul ca pe o soluție a dezagregării familiei și, în ultima instanță, a societății creștine. Pentru ei, egalitatea femeii cu bărbatul a dus la exacerbarea drepturilor femeii, făcând din ea nu atât o persoana demnă și o gingășie a familiei, educatoarea copiilor și pacea unei case, cât un obiect al plăcerii exagerate, ceea ce duce la scăderea natalității în țările civilizate. Aceasta este sclavia cea mai rușinoasă a femeii. În ultima instanță, toată această ideologie feministă nu face decât să pună mereu femeia în situație de minoritate socială”, scria marele nostru duhovnic.

Profesorul Ion Buligă de la Iurceni a fost și a rămas mereu urcând pe-o scară… Pe Scara spre Ceruri!

Azi presa ne anunța despre un caz tragic petrecut ieri la Iurceni, Nisporeni: un bărbat ar fi murit după ce ar fi căzut din copac în grădina casei sale.

Eu aflasem despre asta în după-amiaza zilei de ieri, la zece minute după întâmplarea de la Iurceni: cea care m-a anunțat a fost verișoara mea Valentina Buligă, profesoară la Gimnaziul din Iurceni, care este chiar nevasta bărbatului „căzut din copac”, Ion Buligă, cumnatul meu, fost profesor și el la aceeași instituție de învățământ.

Sosită de la ore, verișoara mea și-a tot căutat bărbatul, de care nu dădea, era de negăsit, telefonul lui fiind pe masă în casă. S-o fi gândit că o fi plecat pe la cineva în mahala. După mai multe minute scurse, a mers în grădină să îngrijească niște rădăcini de flori, iar aici, sub un copac, a dat de bărbatul ei lungit la pământ și fără suflare…

Scara pe care cumnatul meu de la Iurceni Ion Buligă urcase să curățe copacul rămase practic intactă, era doar puțin înclinată, verișoara mea realizând imediat că prăbușirea lui nu avuse loc din cauza scării sau din cauza crengii pe care aceasta era fixată…

Doar Dumnezeu știe cum a decis El să-l coboare pe cumnatul meu Ion Buligă de la Iurceni de pe scara lui în copac… ca să-l urce pe Scara Lui spre Cer!

Inima lui a vrut să se oprească pe-o scară, acolo, în înălțimi: în copac și în Cer, pentru că copacii la Iurceni sunt cât Cerul!

A fost un profesor inimos și onest.

A predat fizica și matematica mulți ani la Iurceni și în satele din împrejurimi după ce a făcut, împreună cu verișoara mea, renumita Facultate de Fizică și Matematică de la Universitatea din Tiraspol, singura instituție de învățământ superior cu predare în limba română care a funcționat în stânga Nistrului până la războiul declanșat de Rusia în 1992, când a fost pusă în situația de a se refugia la Chișinău…

Profesorul Ion Buligă de la Iurceni a fost și a rămas mereu urcând pe scară…

Urcând pe scară pentru a se naște azi în Ceruri!

Drum lin, cumnate profesor, cu toți îngerii aproape!

Dumnezeu să te primească în Împărăția Sa și să te așeze de-a dreapta Sa!

Vocea lui Gheorghe OGOR, delicată, blândă și catifelată, era ca o lacrimă curgând, 24 din 24 de ore, pe chipul Basarabiei

Sunt cutremurat de vestea plecării de printre noi a unui alt coleg din celebra echipă de crainici Radio Moldova – Gheorghe OGOR.

Gheorghe a fost una dintre cele mai elegante și subtile voci din echipa noastră, dar și una dintre cele mai puternice și pline de demnitate voci tocmai pentru că era expresia trăirilor puțin știute, practic neauzite prin care trecea cel mai conștient și mai sensibil segment al basarabenilor născuți, crescuți și educați sub regimul sovietic – intelectualii basarabeni de sub ocupație cu profundul, dulcele și sacrul sentiment al apartenenței la România și la neamul românesc, interzis, neîngăduit de sistem a fi articulat sau afișat (interdicție rămasă în vigoare, practic, și azi, în vremea neomarxismului globalist și ateu!).

Gheorghe întruchipa cel mai fidel această stare dificil de descris a intelectualului basarabean de sub regim.

Vocea colegului meu de microfon Gheorghe OGOR, delicată, blândă și catifelată, era ca o lacrimă curgând, 24 din 24 de ore, pe chipul Basarabiei.

Acum aproape un an de zile pleca spre Cer colegul nostru Valeriu Mârza, înaintea lui ne lăsaseră, unul după altul, distinșii noștri colegi de microfon Alexei Revenco, Vadim Negruți și Claudia Polercă…

Astăzi, după ei, iată, se naște în Cer și Gheorghe OGOR…

Drum lin cu toți îngerii lângă tine, Gheorghe!

Dumnezeu să-ți deschidă și să te primească în Împărăția Lui de-a dreapta Sa!

„Extraterestrul” Ion CRISTOIU

Spuneam în ultimul meu comentariu pe marginea recentului interviu al Nataliei Morari cu jurnalistul român Ion Cristoiu că partida rusească din Republica Moldova a rămas încântată de prezența și declarațiile acestuia în emisiunea „fătucii cu interes”.

Mai mult chiar: Ion Cristoiu și „mărturisirille” (ca să nu zic denunțurile) lui în fața vuvuzelei FSB-ului nu s-au constituit doar într-un motiv de încântare profundă pentru coloana a cincea a Moscovei din Republica Moldova, ci au înseamnat, de-a dreptul, un adevărat colac de salvare pentru ea, mai ales pentru exponenții ei din lumea criminală.

Spre exemplu, fugarul Veaceslav Platon, iubitul Nataliei Morari, și-a exprimat bucuria după interviul cu Cristoiu exclamând pe Fb:

„Oн как пришелец, только пришел к нам из реального мира!” [„El (Ion Cristoiu – n.a.) este ca un extraterestru, dar a venit la noi din lumea reală!”).

Ce înseamnă „lumea reală” pentru coloana a cincea a Moscovei atunci când aceasta intră în contact cu „extratereștrii” de peste Prut?

Pentru coloana a cincea a Moscovei din Republica Moldova „lumea reală” de dincolo de Prut o constituie prostituatele fostei dictaturi comuniste care îi susțin și îi promovează discursul ei moldovenist și anti-românesc.

Una dintre aceste prostituate, de exemplu, Ana Blandiana, anticomunista de casă a regimului comunist de ieri, acompaniată de „intelectualii subțirei” din PEN club România, făcea, anul trecut, spume la gură ticluind scrisori deschise mincinoase către Maia Sandu cu îndemnul de a nu da curs inițiativei legislative a unui grup de deputați din Parlamentul de la Chișinău privind retrocedarea către Mitropolia Basarabiei a clădirii fostului Seminar Teologic din Chișinău, în care se află actualmente o aripă a Bibliotecii Naționale a R. Moldova.

Bineînțeles, toți PEN-iștii, intelectualii subțirei, de dincoace de Prut s-au revoltat într-un glas și ei, iar toată partida rusească de aici pur și simplu a aplaudat frenetic de fericire!

Astăzi, aplauzele și mai frenetice ale coloanei a cincea moscovite din Republica Moldova îi sunt adresate unei alte prostituate a fostului regim comunist – „extraterestrul” Ion Cristoiu din „lumea reală” de peste Prut.

Provocat și descusut de iubita interlopului din coloana a cincea a Moscovei, prișelețul (extraterestrul) Ion Cristoiu a declarat și susținut în interviul cu pricina exact ceea ce a dorit să audă coloana a cincea a Moscovei din Republica Moldova, exact ceea ce a făcut zeci de ani la rând și dorește să facă în continuare ocupantul rus în Basarabia, și anume:

– că România este o țară care „a cucerit”, adică a ocupat Basarabia („De fapt, ei vor să vă cucerească. Să nu vă imaginați acuma că în mentalitatea de la București este „vrem să ne unim!””);

– că bolșevicii au avut dreptate atunci când ne-au spus nouă la școală că jandarmul român este cel mai rău om de pe pământ („Deci, în perioada interbelică, contrar imaginii, noi nu am tratat Basarabia ca pe o provincie românească, ci ca o provincie cucerită… De aici să știți că comuniștii de la dumneavoastră nu bat câmpii când vorbesc de jandarmi. E o amintire destul de dură”);

și, colac peste pupăză,

– că unirea dintre România și Republica Moldova trebuie să însemne nu „România Mare”, ci „Moldova Mare” ( „„Unire” înseamnă egalitate, da? E ceva asemănător nemților din Germania Federală, care nu s-a unit cu cei din Est, ci pur și simplu i-au luat. Din acest punct de vedere, aceste teorii cu „unirea” vizează… Dacă observați, nu se spune că în urma „unirii” va fi Moldova Mare, ci va fi România Mare! N-ați observat? Deci dumneavoastră sunteți deja o bucățică din România Mare. Atenție la…, nu era vorba de… Puteau să spună „și va fi o federație alcătuită din România și Republica Moldova”. Nu! Sunteți o bucățică, să vă spun așa, care trebuie halită, cel puțin în viziunea omului simplu”)!

Iată că „lumea reală” a pus stăpânire pe noi astfel încât România pe care o avem în inimile noastre ne este adusă în față ca un extraterestru, un „prișeleț” gata să ne-o scoată din inimi.

Se întâmplă exact așa cum a prevăzut Mihai Eminescu referindu-se la ocupantul de la răsărit:

„Ca orice putere mare, Ruşii acolo unde văd că vor întâmpina rezistenţă mare, se opresc şi lucrează cu o răbdare seculară, spre a surpa încet, încet temeliile puterilor ce li se pun împotrivă. Puterea lor în ţările ocupate e blândă, dar plină de o dulceaţă demoralizatoare; şi tot astfel în ţările cucerite la început sunt plini de îngrijire pentru binele cuceriţilor, încetul cu încetul însă ei se înăspresc până ajung de cer, nu averea ci sufletul cuceriţilor”.

„Moldova Mare” a lui Ion Cristoiu și Vladimir Putin

Văd că partida moldovenistă, pro-rusească și anti-unionistă (ca să nu zic anti-românească) de la Chișinău este încântată de afirmațiile cunoscutului jurnalist de la București, Ion Cristoiu, în interviul acordat de acesta, acum câteva zile, Nataliei Morari, afirmații traduse rapid în limba rusă, difuzate și citate de toate sursele media ale acestei partide, acumulând mii și mii de laikuri și bătăi din palme în urma distribuirii pe rețelele de socializare, cu „sponsorizarea” iubitului Nataliei Morari, Veaceslav Platon, fugar prin Anglia, și a lui Ilan Șor, fugar prin Israel.

Asigurându-ne că „a respins atitudinea de telenovelă” pe care o manifestă față de Republica Moldova autoritățile și presa mainstream din dreapta Prutului și că „nu introduce sentimentalisme nici pozitive, nici negative” în analiza despre Republica Moldova, analistul Ion Cristoiu m-a șocat pur și simplu prin unele declarații făcute în podcastul Nataliei Morari de-a dreptul năucitoare, aberante, iresponsabile, păguboase și chiar insultătoare pentru spectrul pro-românesc, unionist din stânga Prutului.

Spre exemplu, răspunzând întrebării provocatoare a Nataliei Morari referitoare la problema Unirii, Ion Cristoiu declară următoarele:

„Cunoscând bine atitudinea românilor, este impropriu spus „unire”. De fapt, ei (adică, românii, cei care guvernează România – n.a.) vor să vă cucerească. Să nu vă imaginați acuma că în mentalitatea de la București este „vrem să ne unim!”. „Unire” înseamnă egalitate, da? E ceva asemănător nemților din Germania Federală, care nu s-a unit cu cei din Est, ci pur și simplu i-au luat. Din acest punct de vedere, aceste teorii cu „unirea” vizează… Dacă observați, nu se spune că în urma „unirii” va fi Moldova Mare, ci va fi România Mare! N-ați observat? Deci dumneavoastră sunteți deja o bucățică din România Mare. Atenție la…, nu era vorba de… Puteau să spună „și va fi o federație alcătuită din România și Republica Moldova”. Nu! Sunteți o bucățică, să vă spun așa, care trebuie halită, cel puțin în viziunea omului simplu (…)”.

Ce pot să cred după cele auzite din gura lui Ion Cristoiu?

Pot să cred, liber și neinfluențat de nimeni, că Ion Cristoiu nu este nici pe departe analistul obiectiv al realităților din Republica Moldova și al chestiunii privind „unirea”, așa cum vrea el să pară și cum lasă el să se înțeleagă, ci este un provocator ordinar, ca și interlocutoarea sa.

Sunt dezamăgit și de-a dreptul dezgustat!

Nu, invitatul Nataliei Morari nici pe departe nu m-a convins de bunele sale intenții de a-i combate pe guvernanții și presa mainstream de la București, care manifestă „atitudine de telenovelă” față de Republica Moldova și care au lăsat ca „unirea” să fie doar „o temă periferică a unor partide” („La noi, dacă se discută, este o temă periferică a unor partide care, din când în când, neputând vorbi despre corupție, despre sărăcie, zice „Hai să ne unim cu Republica Moldova””), sau pe cârmacii României din perioada interbelică care au tratat Basarabia ca pe o „provincie de surghiun” („Marea problemă a României față de Basarabia a fost faptul că, după Marea Unire, că avem și noi Marea Unire, Basarabia a fost tratată ca una din provinciile de surghiun în România”).

Nu, jurnalistul Ion Cristoiu nu m-a convins deloc că în discuția lui cu Natalia Morari el a dorit sincer să scoată în vileag și să dezaprobe cu tărie „aroganța de țară mai mare și de frate mai mare” a unora de la București în raport cu basarabenii („Toată această atitudine trădează o aroganță de țară mai mare și de frate mai mare. Să știți că și fratele mai mare poate fi arogant și atât politicienii noștri, cât și jurnaliștii noștri vă tratează așa… sunteți acolo sora mai mică, da, mă rog, cam împiedicată, între noi fie vorba, și să vă ducem în brațe”).

Prin ideea că unirea dintre România și Republica Moldova trebuie să însemne „Moldova Mare”, că România este o țară care a cucerit, adică a ocupat Basarabia, dar și prin încercarea de a justifica într-un fel atitudinea regimului comunist de ocupație față de administrația românească din interbelic („Deci, în perioada interbelică, contrar imaginii, noi nu am tratat Basarabia ca pe o provincie românească, ci ca o provincie cucerită… De aici să știți că comuniștii de la dumneavoastră nu bat câmpii când vorbesc de jandarmi. E o amintire destul de dură”), Ion Cristoiu toarnă de fapt apă la moara partidei pro-ruse din Republica Moldova, care a promovat și continuă să promoveze ideologia stalinistă a moldovenismului, cu susținerea directă a regimului Putin de astăzi de la Moscova.

Noi înțelegem că problema revenirii noastre la sânul Țării mamă România este „o temă periferică”, tratată „arogant” de către clasa politică, presa și scriitorii de peste Prut. Dar ceea ce îndrugă Ion Cristoiu în emisiunea exponentei partidei pro-ruse de la Chișinău, Natalia Morari, este de-a dreptul dezastruos, dacă nu chiar criminal.

Ce am înțeles eu din emisiunea Nataliei Morari cu Ion Cristoiu? Că acum Putin ar fi cel mai pașnic și mai mare gânditor politic, pe care ar trebui să-l îndrăgim și de care nu ar trebui să ne mai temem atâta

Urmăresc un podcast al Nataliei Morari cu jurnalistul de peste Prut Ion Cristoiu.

Rămân dezamăgit de unele răspunsuri ale lui Ion Cristoiu pe marginea unor întrebări și comentarii de-a dreptul provocatoare ale Natașei, mai ales cele legate de entitățile separatiste pro-ruse de la Comrat și Tiraspol și presupusele încălcări ale drepturilor locuitorilor din aceste zone ale Republicii Moldova de către Chișinăul oficial…

Cei neavizați ar putea rămâne, după emisiune, cu impresia că dincoace de Prut limba rusă a fost interzisă și că minoritățile rusofone nu mai au dreptul să vorbească în rusă sau să-l citească pe Pușkin, Tolstoi etc. Exact ceea ce trâmbițează uneltele propagandei Kremlinului în vremurile tulburi de azi, una dintre aceste unelte, Natalia Morari, prinzând acum, iată, aripi și mai mari decât le avea cu 15 ani în urmă, când se producea provocând, la braț cu Baghirov și Mark Tkaciuk, tragicele evenimente din 7 aprilie 2009 din centrul Chișinăului…

Mai mult chiar, după emisiunea respectivă, unora li s-ar putea crea impresia că nici iubitul Nataliei Morari – Veaceslav Platon – nu-și mai poate exercita, aici în Republica Moldova, dreptul de a vorbi în limba lui maternă, rusa, și că el ar fi fugar acum peste hotare anume din acest motiv, și nu din cauza eschivării lui de la răspunderea pentru hoțiile pe care i le incriminează organele de anchetă.

Ce să zic? După dialogul dintre Natalia Morari și Ion Cristoiu, eu am rămas aproape convins că și Ilan Șor a fugit în țara lui de suflet, Israel, nu din cauza pușcăriei unde trebuie să fie adus potrivit verdictului instanței de judecată, ci din cauza că regimul politic din Republica Moldova i-ar interzice lui să mai comunice în limba rusă!

Și-am mai înțeles, bineînțeles, de la Natalia Morari și Ion Cristoiu că acum Putin ar fi cel mai pașnic și mai mare gânditor politic, pe care ar trebui să-l îndrăgim și de care nu ar trebui să ne mai temem atâta.

Și ce să mai zic? Eu sunt de-a dreptul încântat de cât de mari și de vânjoase au ajuns să fie aripile pupezei FSB-ului încât aproape că a izbutit să facă și unirea: uite-o cât de liber zboară pe ambele maluri de Prut!

Ion Sturza, pe „baricadele diplomatice” ale lui Nicu Popescu

Fostul prim-ministru de la Chișinău, Sturza Ion, deplânge, cu lacrimi șiroaie pe obraz, „demisia” lui Nicu Popescu din funcția de ministru de Externe.

„Nicu a pus Moldova pe harta Europei și a construit o baricadă diplomatică în condiții de război”, scrie Sturza pe Fb abia stăpânindu-și nestăpânitele lui emoții virtuale.

Care „hartă”, care „baricade diplomatice”, monșer?

După felul cum îi plângi de milă impostorului, am putea înțelege că, până la „diplomația” exercitată de Nicu Popescu la Externele de la Chișinău, instituția respectivă, Ministerul de Externe, nu ar fi existat cu desăvârșire!

Nici chiar Republica Moldova nu ar fi existat!

Ba mai mult ca atât: nici chiar Europa toată nu ar fi existat până la Nicu Popescu diplomatul!

După Sturza, ar trebui să înțelegem că Nicu Popescu este un erou – a construit „baricade diplomatice în condiții de război”!

Or, Nicu Popescu este un laș și un trădător ordinar!

Doar un laș, un trădător ca Nicu Popescu, ajuns în funcția de ministru de Externe (în urma înțelegerilor de la miezul nopții cu Kozak, trimisul lui Putin, în vara lui 2019) și-a putut permite a cataloga, în bătaie de joc față de toți basarabenii, agresiunea Rusiei asupra Republicii Moldova din 1992 (în urma căreia au fost uciși circa 400 de confrați de-ai noștri, alte câteva mii de luptători rămânând schilozi și invalizi pe toată viața!) drept „război civil”, această declarație a sa fiind în strictă concordanță cu poziția Rusiei potrivit căreia de declanșarea „conflictului” se fac vinovați guvernul de la Chișinău controlat de „naționaliștii români din Frontul Popular” și România.

Doar un laș, un trădător ca Nicu Popescu (cu licență de diplomat de la MGIMO – Institutul de Stat pentru Relaţii Internaţionale al Ministerului Afacerilor Externe al Federaţiei Ruse) a putut scrie, negru pe alb, în teza sa de doctorat (pag. 119) susținută în februarie 2009 la Budapesta (http://sar.org.ro/wp-content/uploads/2012/12/Stealth-intervention-the-EU-and-post-soviet-conflicts.pdf) că, în 1992, nu Federația Rusă a atacat militar Republica Moldova, ci Guvernul Republicii Moldova a pornit „un război cu autoritățile din Transnistria”, inducând astfel ideea că Republica Moldova și luptătorii noștri de la Nistru au fost agresorii în acel război, iar Rusia – nimeni alta decât pacificatorul datorită căruia ar fi fost stopate „agresiunile” stârnite de Guvernul de la Chișinău!

Doar un laș, un trădător ca Nicu Popescu (în calitatea lui de ministru de Externe în 2019) a putut încuviința vizita la Tiraspol a ministrului rus al Apărării S. Șoigu și a unui număr de câteva zeci de ofițeri ai armatei lui Putin, vizită care s-a soldat cu rotația și consolidarea comandamentului forțelor ruse de ocupație de la Tiraspol și Tighina.

Doar un laș, un trădător ca Nicu Popescu a putut contesta și combate, în plină agresiune a Rusiei asupra Ucrainei, adevărul expus în Hotărârea din 15 martie 2022 a Adunării Parlamentare a Consiliuluiui Europei prin care regiunea transnistreană a Republicii Moldova este declarată drept teritoriu ocupat de Federația Rusă, el afirmând că votul de la APCE este doar „o opinie politică a parlamentarilor care reprezintă Consiliul Europei, adoptată într-o declarație care vizează, mai întâi de toate, situația din Ucraina”.

Doar un laș, un trădător ca Nicu Popescu (pe post de ministru de Externe) a fost în stare a se pune, vorba românului, cu curul la gard (la braț cu Președintele Maia Sandu și prim-ministrul Natalia Gavriliță) evitând a condamna, la 24 februarie 2022 și încă mai bine de un an de zile de la această dată, agresiunea Rusiei asupra Ucrainei și a recunoaște și susține sancțiunile împotriva Rusiei agresoare (În tot acest răstimp ei ne-au aburit mințile, ca în campaniile electorale, cu „eliminarea factorului geopolitic”, cu „neutralitatea”, declarată unilateral și nerecunoscută de nimeni pe plan extern, continuând, în chip rușinos, flirtul cu Moscova). Abia în toamna anului 2023, după obținerea de către Republica Moldova a statutului de țară candidat la UE, alături de Ucraina (statut acordat nouă nu datorită „baricadelor diplomatice” ale lui Nicu Popescu, ci în virtutea schimbărilor geopolitice survenite în urma invaziei Rusiei în Ucraina), „eroul” de la Externe, în cor cu Maia Sandu, cu Igor Grosu și Dorin Recean, își ajustează brusc retorica după politica externă și de securitate a Uniunii Europene, condamnând bățos agresiunea rusă asupra Ucrainei și aliniindu-se la unele sancțiuni ale UE la adresa Rusiei.

În definitiv, doar un laș, un trădător ca Nicu Popescu a fost în stare a părăsi „baricadele” pe timp „de război”. Un adevărat erou, „în condiții de război”, nu părăsește câmpul de luptă!

Aceasta este starea de fapt în legătură cu prestația „diplomatică” a lui Nicu Popescu!

Iată de ce, după umila mea părere, plecarea lui din fruntea Ministerului de Externe nu a fost de bunăvoie, adică nu a fost demisie, ci demitere la sugestia și insistențele instituțiilor europene, întrucât mai toți „diplomații” cu licență de la FSB (MGIMO) din țările care au aderat la UE au fost scoși din sistem, aceasta fiind una dintre condiționalitățile neafișate impuse țărilor cu statut de candidat la UE.

În context, decorarea lui Nicu Popescu cu „Ordinul Republicii” și întreg spectacolul de prost gust pus la cale de putere în legătură cu așa-zisa „demisie” a lui de la Externe rămân pe obrazul Președintelui Maia Sandu și al întregii guvernări PAS, acest gest constituindu-se într-un act de sfidare și dezinformare crasă a opiniei publice care va duce, în definitiv, la decredibilizarea și mai pronunțată a actualei puteri și implicit la descurajarea segmentului pro-european al alegătorilor în viitoarele alegeri.

„Ordinul Republicii” pentru Nicu Popescu, cea mai concludentă și păguboasă faptă de dezinformare împotriva Republicii Moldova și în favoarea Moscovei

Este salutar efortul TVR Moldova de a încerca să combată, prin emisiunea „Fact or Fake”, prezentată exemplar de jurnalista Irina Bejenaru, dezinformarea practicată de Rusia, prin uneltele sale mediatice, pe teritoriul Republicii Moldova.

În legătură cu asta, aș avea de făcut doar o singură remarcă:

TVR Moldova nu va fi credibilă în încercările ei de a-și pune osul la combaterea propagandei rusești în teritoriile românești înstrăinate atât timp cât va ține morțiș să evite a scoate în vileag dezinformarea crasă, în interesul Rusiei, practicată chiar de Chișinăul oficial, începând cu Președinta Maia Sandu, Guvernul Recean și terminând cu entitățile de presă care le cântă acestora în strună.

Cel mai concludent exemplu în acest sens este recenta decorare de către Maia Sandu a fostului vicepremier și ministru de Externe, Nicu Popescu, cu cea mai înaltă distincție de stat „Ordinul Republicii” după ce acesta și-a anunțat demisia din înaltele funcții deținute, în ciuda faptului că el, Nicu Popescu, potrivit dovezilor irefutabile aduse de către cercetătorii onești, s-a dovedit a fi, pe parcursul carierei sale diplomatice, un jalnic, dar sârguincios, apărător al intereselor Moscovei, și nu un susținător fidel al intereselor naționale ale Republicii Moldova.

Anume Nicu Popescu, licențiat al MGIMO – Institutul de Stat pentru Relaţii Internaţionale al Ministerului Afacerilor Externe al Federaţiei Ruse, a scris negru pe alb, în teza sa de doctorat (pag. 119) susținută în februarie 2009 la Budapesta (http://sar.org.ro/wp-content/uploads/2012/12/Stealth-intervention-the-EU-and-post-soviet-conflicts.pdf) că, în 1992, nu Federația Rusă a atacat militar Republica Moldova, ci Guvernul Republicii Moldova a pornit „un război cu autoritățile din Transnistria”, inducând astfel ideea că Republica Moldova și luptătorii noștri de la Nistru au fost agresorii în acel război, iar Rusia nimeni alta decât pacificatorul datorită căruia ar fi fost stopate „agresiunile” stârnite de Guvernul de la Chișinău!

În vara anului 2019, imediat după ocuparea funcției de ministru de Externe, anume Nicu Popescu, susținut de prim-ministra guvernului ACUM de atunci, Maia Sandu, a catalogat războiul de la Nistru din 1992 declanșat de Rusia împotriva Republicii Moldova drept „război civil”, adică un banal „conflict intern”, această declarație a sa fiind în strictă concordanță cu poziția Rusiei potrivit căreia de declanșarea „conflictului” se fac vinovați guvernul de la Chișinău controlat de „naționaliștii români din Frontul Popular” și România.

Anume Nicu Popescu, în calitatea lui de ministru de Externe în 2019, a încuviințat vizita la Tiraspol a ministrului rus al Apărării S. Șoigu și a unui număr de câteva zeci de ofițeri ai armatei lui Putin, vizită care s-a soldat cu rotația și consolidarea comandamentului forțelor ruse de ocupație de la Tiraspol și Tighina.

Anume Nicu Popescu s-a opus, în plină agresiune a Rusiei asupra Ucrainei, Hotărârii din 15 martie 2022 a Adunării Parlamentare a Consiliuluiui Europei prin care regiunea transnistreană a Republicii Moldova este declarată drept teritoriu ocupat de Federația Rusă, el afirmând că votul de la APCE este „o opinie politică a parlamentarilor care reprezintă Consiliul Europei, adoptată într-o declarație care vizează, mai întâi de toate, situația din Ucraina”, afirmație pe care Nicu Popescu nu și-a retras-o nici după demisia pe care și-a anunțat-o.

Acordarea, în văzul lumii, prin decret prezidențial, a celei mai înalte distincții de stat unui agent dovedit al Rusiei se constituie în cel mai evident act de dezinformare crasă în folosul Kremlinului și împotriva Republicii Moldova, act comis de Președinta Maia Sandu la braț chiar cu agentul însuși!

Mai dureros ca asta este altceva:

Ca jurnalist, m-am simțit umilit, călcat în picioare, pentru că toată presa de la Chișinău, și în primul rând TVR Moldova, cu toți comentatorii ei istoviți și leșinați de atâta pupincurism practicat, fără pauze, în raport cu puterea de la Chișinău, a preferat cu tot dinadinsul să ascundă, să treacă cu vederea, în cel mai laș mod posibil, cea mai concludentă și păguboasă faptă de dezinformare în favoarea Moscovei.

O presă deprinsă a-i bate din palme continuu celui aflat la putere nu este capabilă a se opune dezinformării, mai ales dezinformării dinspre uriașa mașinărie propagandistică a Rusiei.

Agentul rus de la Externele de la Chișinău lucrează fără pauze

În sfârșit, Nicu Popescu, vicepremier și ministru de Externe de la Chișinău, și-a anunțat demisia în această dimineață.

Umflat în pene, acesta se laudă că a „îndeplinit cu succes obiectivele stabilite la începutul mandatului”, precizând că motivul demisiei sale ar fi că „la această etapă are nevoie de o pauză”.

După umila mea părere, lucrurile stau un pic altfel:

Plecarea de la Externe a lui Nicu Popescu nu este demisie, ci este demitere!

Sub presiunile instituțiilor europene, Doamna Președinte al RM, Maia Sandu, a fost pusă în situația de a se debarasa de condrumețul ei de la Externe.

De ce spun asta?

Pur și simplu, Republica Moldova nu poate fi credibilă în discursul ei pentru începerea negocierilor de aderare cu Uniunea Europeană dacă nu îndeplinește una dintre condiționalitățile fundamentale în acest sens: înlăturarea de la cârma structurii strategice a statului responsabilă de integrarea europeană – Ministerul Afacerilor Externe și Integrării Europene – a agentului rus Nicu Popescu (care a săvârșit, pe parcursul carierei sale diplomatice, acte împotriva Republicii Moldova și a intereselor ei naționale!), înlăturare pe care Maia Sandu nu a operat-o până în această dimineață, deși i-au fost aduse, public, argumente concludente care dovedesc acest lucru, și anume:

Nicu Popescu a acționat, inclusiv aflându-se în înalta funcție de demnitate publică, împotriva integrității teritoriale a Republicii Moldova, promovând, deschis, cu rea-credință și încălcând Constituția și legile statului, poziția Federației Ruse în chestiunea spinoasă, de securitate națională a Republicii Moldova, cu care ne confruntăm de peste 30 de ani – separatismul criminal de la Tiraspol, provocat și alimentat de Moscova.

Argumentele în acest sens sunt următoarele:

– Nicu Popescu susține că în 1992 nu Federația Rusă a atacat militar Republica Moldova, ci Guvernul Republicii Moldova a pornit „un război cu autoritățile din Transnistria”. Dovada acestui fapt sunt afirmațiile lui Nicu Popescu de la pagina 119 a lucrării sale de doctorat, susținută la Budapesta în februarie 2009 (http://sar.org.ro/wp-content/uploads/2012/12/Stealth-intervention-the-EU-and-post-soviet-conflicts.pdf): „In 1992, the Moldovan government began to engage in a short war with the authorities in Transnistria, as a result of which approximately 1,500 people were killed. Hostilities ended after a Russian military intervention by the then Russian 14th army stationed in Transnistria” („În 1992, Guvernul moldovean a pornit un scurt război cu autoritățile din Transnistria, în urma căruia au fost ucise aproximativ 1.500 de persoane. Ostilitățile au luat sfârșit după o intervenție militară rusă, realizată de armata a 14-a rusă de atunci, staționată în Transnistria”). Deloc întâmplător faptul că, în aceeași teză de doctorat a sa, Nicu Popescu operează cu formulări controversate, ba chiar de-a dreptul revoltătoare, cum ar fi limba „română/moldovenească” [p.43]. În aceeași lucrare, el prezintă Republica Moldova și „Transnistria” ca fiind două entităţi diferite egale [pp.14, 42, 118]: „există mulţi moldoveni care locuiesc în Transnistria și care susţin separarea Transnistriei” [p.120];

– În vara anului 2019, imediat după ocuparea funcției de ministru de Externe, anume Nicu Popescu, susținut de prim-ministra guvernului ACUM de atunci, Maia Sandu, a catalogat războiul de la Nistru din 1992 declanșat de Rusia împotriva Republicii Moldova drept „război civil”, adică un banal „conflict intern”, această declarație a sa fiind în strictă concordanță cu poziția Rusiei potrivit căreia de declanșarea „conflictului” se fac vinovați guvernul de la Chișinău controlat de „naționaliștii români din Frontul Popular” și România;

– Anume Nicu Popescu, în calitatea lui de ministru de Externe în 2019, a încuviințat vizita la Tiraspol a ministrului rus al Apărării S. Șoigu și a unui număr de câteva zeci de ofițeri ai armatei lui Putin, vizită care s-a soldat cu rotația și consolidarea comandamentului forțelor ruse de ocupație de la Tiraspol și Tighina;

– Anume Nicu Popescu s-a opus, în plină agresiune a Rusiei asupra Ucrainei, Hotărârii din 15 martie 2022 a Adunării Parlamentare a Consiliuluiui Europei prin care regiunea transnistreană a Republicii Moldova este declarată drept teritoriu ocupat de Federația Rusă, el afirmând că votul de la APCE este „o opinie politică a parlamentarilor care reprezintă Consiliul Europei, adoptată într-o declarație care vizează, mai întâi de toate, situația din Ucraina”, afirmație pe care Nicu Popescu nu și-a retras-o nici azi, când și-a anunțat demisia!

Doar un agent al Rusiei cu diplomă de diplomat de la Lavrov (La începutul anilor 2000, în timp ce noi, aici la Chișinău, ne opuneam pe toate căile memorandului Kozak de federalizare a Republicii Moldova, care urma să fie semnat de Putin și Voronin, Nicu Popescu își susținea licența de diplomat la MGIMO – Institutul de Stat pentru Relaţii Internaţionale al Ministerului Afacerilor Externe al Federaţiei Ruse!) poate declara, în fața examinatorilor de la Budapesta, că Republica Moldova este un stat agresor, în timp ce Rusia este statul pacificator datorită căruia sunt stopate „agresiunile” statului agresor Republica Moldova!

Iată de ce nu-l cred pe Nicu Popescu nici atunci când spune că demisionează pentru că „are nevoie de o pauză”.

Un agent, mai ales al Rusiei, nu are pauze, el aflându-se continuu în exercițiul funcțiunii!

„Ziua Națională a Culturii” nu este „Ziua Culturii Naționale”

Deschide.md scrie cu deschisă seninătate:

„România și R. Moldova celebrează Ziua Națională a Culturii”.

Nu este adevărat!

Doar R. Moldova „celebrează Ziua Națională a Culturii”!

România, nu!

România celebrează Ziua Culturii Naționale, ceea ce e cu totul altceva decât „Ziua Națională a Culturii” celebrată la Chișinău!

Nu este adevărat nici ceea ce declară în mesajul său Departamentul pentru Relația cu Republica Moldova din cadrul Guvernului de la București: „România a decretat în 2010 Ziua Culturii Naționale, iar Republica Moldova a declarat 15 ianuarie Ziua Națională a Culturii, ambele decizii marcând un moment de coeziune în jurul valorilor culturale românești”.

Or, Parlamentul de la Chișinău a instituit sărbătoarea în cauză cu o altă denumire decât cea de la București – „Ziua Națională a Culturii” – tocmai pentru a nu fi în „coeziune în jurul valorilor culturale românești”!

Dacă Chișinăul oficial ar fi acceptat ca celebrarea zilei respective să se constituie într-o adevărată „coeziune” a celor două maluri de Prut „în jurul valorilor culturale românești” ar fi decretat această sărbătoare cu denumirea dată de Parlamentul de la București în 2010: „Ziua Culturii Naționale”!

Pentru că, cu 14 ani în urmă, Academia Română propunea Parlamentului României „instituirea zilei de naștere a lui Mihai Eminescu drept sărbătoare națională și marcarea datei de 15 Ianuarie drept zi a culturii române”!

Astfel, celebrarea Zilei Naționale a Culturii de către Chișinăul oficial nici pe departe nu înseamnă „marcarea datei de 15 Ianuarie drept zi a culturii române”!

Chișinăul oficial a dat o altă denumire acestei sărbători tocmai pentru ca această zi să nu fie „a culturii române”, adică a tuturor românilor de pe ambele maluri ale Prutului!

Chișinăul oficial a dat acestei zile o altă denumire decât cea dată de București tocmai pentru a nu recunoaște că poporul din stânga Prutului pe care îl guvernează este și el român ca restul poporului din dreapta Prutului!

Asta este de fapt problema fundamentală cu care ne confruntăm la Chișinău din cauza guvernărilor de aici de esență antiromânească de după destrămarea imperiului sovietic – problema identitară: moldoveni, dar nicidecum români!

Trist este că și Bucureștiul oficial pare a se conforma condiției impuse în acest sens de Chișinăul oficial. În mesajul său cu ocazia Zilei Culturii Naționale, referindu-se la semnificația sărbătorii celebrată la București și Chișinău, Departamentul pentru Relația cu Republica Moldova din cadrul Guvernului României concluzionează : „Cultura este cel mai important liant între popoare”.

Noi, naivii, credeam că sărbătoarea dată nu este „liantul între două popoare”, ci este liantul care unește/reunește un singur popor de pe cele două maluri ale Prutului – poporul român.

Actorul Dorel Vișan și Diana Șoșoacă, care promovează învățături străine de Biserica Ortodoxă, atacând Biserica Ortodoxă Română, sunt, de fapt, scule ale FSB-ului?

Presa de la București dezvăluie cum cunoscutul și îndrăgitul actor român Dorel Vișan promovează, alături de tarafula politică Diana Șoșoacă, învățături străine de Biserica Ortodoxă, dar și atacă vârtos Biserica Ortodoxă Română (https://www.activenews.ro/…/Dezmat-ezoterist-la…)

Pe mine, de aici din Basarabia, nu mă surprinde nimic: mai mulți ani la rând Dorel Vișan a fost invitatul televiziunilor rusești de la Chișinău (moderator: nimeni altul decât dughinistul Iurie Roșca) ca să-l urce în slăvi pe Putin, cel care, acum câțiva ani, compara mumia lui Vladimir Lenin, expusă în Piaţa Roşie din Moscova, cu moaştele sfinţilor creştini, în filmul documentar Vaalam, din care au fost difuzate câteva fragmente pe pagina web a Radioteleviziunii Ruse.

„Pe Lenin l-au pus într-un mausoleu. Cu ce este el diferit de relicvele sfinţilor pentru ortodocşi şi, în general, pentru creştini?”, se întreba retoric şeful de la Kremlin (https://secareanu.wordpress.com/…/iata-ce-inseamna…/).

Deunăzi, tot el, Dorel Vișan, mi-l lăuda, la Realitatea TV (de la București), tot pe Putin.

Așa cum face neîncetat Diana Șoșoacă, cea care intră și iese de la Ambasada Rusiei la București cu buchete mari de flori!

Nu cumva acțiunile newageiste și atacurile asupra Bisericii Ortodoxe Române ale lui Dorel Vișan și ale Dianei Șoșoacă sunt dirijate exemplar de structurile secrete de la Moscova, aceștia fiind de fapt niște scule jalnice ale rețelei FSB-iste?

„Guvernatoarea” Igor Grosu

Președintele Parlamentului, Igor Grosu, feminizat rău de tot după „feminizarea funcțiilor” de către Maia Sandu și Guvernul Gavriliță, raportează bățos pe Fb:

„Am prezentat-o astăzi echipei pe doamna Anca Dragu noua guvernatoare a Băncii Naționale”!

Exemplul (prost) al Președintelui Parlamentului de utilizare a sintagmei „Anca Dragu, guvernatoarea Băncii Naționale a Moldovei” este urmat orbește de către mai toată presa puterii de la Chișinău: Moldova 1, Radio Moldova, TV8, TVR Moldova, Vocea Basarabiei, Ziarul de Gardă etc.

Vom observa că niciun Dicționar Explicativ al Limbii Române nu atestă cuvântul „guvernatoare”. Toate dicționarele dau definiția noțiunii de „guvernator”, substantiv masculin: „Persoană care conduce o instituție de credit depinzând de o autoritate centrală”.

Aceeași sintagmă „guvernator al Băncii Naționale” este prezentă în art. 23 al. (3) al Legii nr. 548-XIII din 21.07.1995 cu privire la Banca Naţională a Moldovei: „Guvernatorul Băncii Naţionale este numit de Parlament la propunerea Preşedintelui Parlamentului”.

Înțeleg că Igor Grosu nu-i deprins cu dicționarele, dar măcar legile acestui stat el este în stare a le citi, sau a le frunzări măcar, mai ales înainte de a merge în instituțiile de stat pentru a-i prezenta pe noii șefi ai acestora votați de Parlament la propunerea Președintelui Parlamentului?

Înțeleg de asemenea că este imposibil a-i mai opri cumva pe ziariștii-țucălari din presa puterii din calea lor spre degradare și prosternare totală, dar cred totuși că măcar unii dintre ei nu au uitat a deschide dicționarele sau barem a pune la îndoială noțiunile ori sintagmele improprii articulate de stăpânii lor.

Nu de alta, dar monstruozitățile acestora, care constituie rezultatul ideologiei feministe de care sunt cuprinși, fiind preluate orbește și băgate în subliminalul nostru, pot căpăta proporții îngrijorătoare, mult mai mari decât cele ale unei pandemii de coronavirus.

TVR Moldova ne ia de proști: aceasta, ca și PRO TV Chișinău acum șase ani, ni-l prezintă, în chip manipulator, pe preotul Ioan Ciuntu ca făcând parte din Mitropolia Basarabiei

Azi, în ziua Nașterii Mântuitorului Nostru Iisus Hristos, TVR Moldova transmite un amplu reportaj de la serviciul divin săvârșit la Biserica „Sfântul Teodor Tiron şi Sfânta Teodora de la Sihla” din centrul Chișinăului, în prim plan fiindu-ne prezentat parohul acestei biserici, preotul Ioan Ciuntu.

Ca români și credincioși ai Bisericii Ortodoxe Române, am vrea să aflăm și noi ce scopuri urmărește TVR Moldova încercând a inocula telespectatorului și enoriașului basarabean ideea că Biserica „Sfântul Teodor Tiron şi Sfânta Teodora de la Sihla”, cu numitul preot Ioan Ciuntu în frunte, ar reprezenta Biserica Ortodoxă Universală și ar ține de Mitropolia Basarabiei, parte componentă a Bisericii Ortodoxe Române, în situația în care:

– Biserica „Sfântul Teodor Tiron şi Sfânta Teodora de la Sihla”, pragul căreia este călcat de atâta lume bună din Basarabia crezând că intră într-un lăcaș sfânt al Bisericii Ortodoxe Române, din cauza piedicilor puse de-a lungul anilor de către parohul ei Ioan Ciuntu, nu ține de Mitropolia Basarabiei.

– Aceasta a fost înregistrată la Ministerul Justiției al Republicii Moldova la 17 Ianuarie 2014 cu denumirea „cultul religios Mitropolia Chişinăului şi a Moldovei de Răsărit”. Potrivit presei de atunci, „numele lui Ioan Ciuntu nu apare în nici unul din documentele juridice legalizate, însă printre „fondatorii pioşi” figurează Elvira Ciuntu, nevasta-preoteasă a parohului bisericii „Sf. Teodora de la Sihla“, și fiica sa, Ina Ciuntu. Acest demers bizar, suspect nu miroase deloc a smirnă şi tămâie, ci mai curând a… altceva, chiar și a unui atac de tip raider asupra Bisericii Ortodoxe”.

– Potrivit actelor legalizate, sediul acestui „nou cult” se află într-un… apartament, care i-ar aparţine unui anume Gheorghe Vasiliu, care ar fi fost ales drept „preşedinte” al acestei „Mitropolii”.

– Preotul Ioan Cosoi, vicar administrativ, pe atunci, al Mitropoliei Basarabiei, declara presei: „Preotul Ioan Ciuntu şi-a format o mitropolie nerecunoscută de nimeni. Este, pur şi simplu, o organizaţie acceptată de Ministerul Justiţiei ca persoană juridică, care nu este susţinută de nici o Biserică nici din ţară, nici de peste hotare şi este o mişcare separatistă în sânul Bisericii Ortodoxe. Părintele Ioan s-a folosit mereu de numele Mitropoliei Basarabiei, şi-a făcut capital de imagine şi de resurse umane”.

– Ieromonahul Petru Pruteanu, doctor în teologie ortodoxă, declara: „Nu este menţionată jurisdicţia de care aparţine această Mitropolie, ceea ce înseamnă că se vrea o Mitropolie autocefală, dar nici acest lucru nu este stabilit şi nici principiul comuniunii dogmatice, canonice şi liturgice cu celelalte Biserici Ortodoxe. E o organizaţie religioasă fantomă, ruptă de Biserica Ortodoxă Universală, cu scopul de a face bani şi de a amăgi lumea“.

– Fiul preotului Ioan Ciuntu, diaconul Adrian Ciuntu, a fost hirotonit în preot, în ziua de 10 iunie 2017, de către Mitropolitul Vladimir al Chişinăului şi al „întregii Moldove”, conducătorul structurii eclesiastice a Patriarhiei Moscovei din R. Moldova.

– Potrivit Mitropoliei Basarabiei, „hirotonia diaconului Adrian Ciuntu, fiul părintelui Ioan Ciuntu, în preot, de către un ierarh al Bisericii Ruse reprezintă o încredinţare în plus pentru românimea din Basarabia că părintele Ioan Ciuntu, considerat ca fiind cleric al Mitropoliei Basarabiei, s-a aflat şi se află într-o altă jurisdicţie eclesiastică, decât cea pe care o anunţă Sfinţia Sa public”.

– Potrivit aceleiași Mitropolii a Basarabiei, „unul din scopurile apariţiei acestui nou „cult” este subminarea activităţii Mitropoliei Basarabiei şi denigrarea Întâistătătorului ei”.

– Anume din aceste considerente ierarhii Mitropoliei Basarabiei nu slujesc la biserica „Sfântul Teodor Tiron şi Sfânta Teodora de la Sihla”, precum și la biserica „Voievodul Ştefan cel Mare şi Sfânt şi Cuviosul Daniil Sihastrul” din sectorul Ciocana al mun. Chişinău, care aparține unei comunități de români, dar paroh al căreia a ajuns fiul lui Ioan Ciuntu, hirotonit în preot de Mitropolitul Vladimir al Moscovei.

Așadar, „noul cult religios” în spatele căruia se află preotul Ioan Ciuntu este „o organizaţie religioasă fantomă, ruptă de Biserica Ortodoxă Universală“ și de Biserica Ortodoxă Română!

Scopurile acestei organizații religioase fantomă sunt: „subminarea activităţii Mitropoliei Basarabiei şi denigrarea Întâistătătorului ei”, „amăgirea lumii” și „facerea de bani”.

În situația dată, ne întrebăm și noi: TVR Moldova, prezentându-ne în chip manipulator materialul mai sus amintit, urmărește oare aceleași scopuri murdare?