Prima pagină > Fără categorie > PPCD și actul respirației sale (II): CAPCANA DIN 4 APRILIE 2005

PPCD și actul respirației sale (II): CAPCANA DIN 4 APRILIE 2005

secareanu_5– Ați afirmat de mai multe ori că votul din 4 aprilie 2005 pentru candidatura lui Vladimir Voronin la funcția de șef al statului a fost o capcană întinsă PPCD-ului. Atunci, de ce ați votat? Cum să înțelegem mai multe luări de atitudine ale Dumneavoastră prin care ați justificat acel vot?

– Din păcate, a fost o cursă. Prin votul din 4 aprilie PPCD-ul a fost adus în situația unei justificări permanente! Ca pe terenul de fotbal – nu am mai atacat, ci am fost puși în situația deloc ușoară de a ne apăra, adică de a justifica prin explicații și argumente interminabile gestul de atunci al grupului nostru parlamentar. Însă, orice luptător știe: cel care nu atacă, pierde! Și am pierdut! Tocmai din aceste considerente nu trebuia să admitem așa ceva.

Țin minte, la una din interminabilele întâlniri pe care le aveam cu un ins din SUA, adus de Vladimir Socor pentru a ne convinge să-l votăm pe Voronin, fostul congresman John Conlan, am întrebat: Care va fi statutul PPCD-ului după ce vom vota pentru Voronin – va fi la putere, va fi în opoziție? Mi s-a răspuns că PPCD-ul va rămâne același, adică în opoziție, PPCD-ul va opta în continuare pentru valorile naționale românești, PPCD-ul nu-și va pierde nimic din identitatea pe care și-a construit-o de-a lungul anilor. Vorbea frumos tipul, te încânta prin ținută, gest și sunetul ieșit din gura lui. A stat în ”jungla” noastră basarabeană vreo două luni de zile, până și-a îndeplinit misiunea. După asta, nu l-am mai zărit pe aici! Cum nu i-am mai văzut pe alți ”binevoitori” ai PPCD-ului, ziariști, analiști, tot felul de experți ciudați pe care numai Roșca știe de unde-i lua și care ne treceau pragul pentru a ne învăța să facem politică. PPCD-ul era ca o pradă în mâinile lor care urma să fie ademenită, adulmecată și apoi înghițită de-a binelea.

Dar, cu tot efortul său, americanul nu a reușit să ne convingă! În preajma zilei de 4 aprilie, am decis: nu votăm! Nu puteam să explodăm partidul. Cu atât mai mult cu cât, din câte cunoșteam, înțelegerile pentru a-l vota pe Voronin erau deja făcute fără participarea PPCD-ului. Bătea la ochi, însă, insistența cu care se dorea obținerea expresă a votului nostru! Era vineri, 1 aprilie. Roșca se îmbolnăvi brusc, nu a venit la Parlament. Țineam legătura prin telefon. Presa umbla după noi să afle ce vom face luni, când urma să aibă loc procedura de vot. În cele din urmă, am făcut declarația din biroul meu de la Parlament: Nu votăm! Toată lumea era liniștită, mai ales colegii noștri din teritoriu.

Însă, după două zile, în noaptea de trei spre patru aprilie, suntem convocați de urgență la Roșca acasă și puși în fața faptului împlinit: el fusese între timp la Voronin și bătuse palma! Împreună cu americanul, cu Serebrian și cu mai nu știu cine, după cum ne spunea el.  Mai mult decât atât, Roșca ne-a citit din agenda sa cele zece condiții, scrise de mâna lui, și puse, chipurile, în fața lui Voronin în schimbul votului deputaților noștri pentru candidatura lui la funcția de șef la statului.  Nu era un document scris, parafat, semnat între două formațiuni politice, ci o înțelegere între el și Voronin. Numai Dumnezeu știe ce se petrecea în inimile noastre! Peste câteva ore urma să ieșim în văzul tuturor pentru a vota călcând în picioare decizia noastră de două zile în urmă, mediatizată cu vârf și îndesat!

Două erau greșelile pe care le comiteam în acele momente, eu și ceilalți colegi  convocați de Roșca: acceptarea votului pentru Voronin și acordarea în continuare a sprijinului și încrederii liderului de partid, care stătea în fața noastră îmbrăcat într-un halat, cu capul înfofolit într-un prosop, ca un taliban, și îndruga verzi și uscate, luându-ne de proști. Cu toate insistențele care s-ar fi făcut asupra lui Roșca, cu toate telefoanele lui Băsescu sau ale lui Saakașvili, sau ale lui Iușcenko, sau ale Papei de la Roma, sau ale nu știu cui, despre care ne povestea omul pe care îl crezusem vreo 20 de ani, nu trebuia să votăm pentru Voronin la 4 aprilie! Chiar dacă votul și-ar fi găsit  în vreun fel justificarea geopolitică de moment, nu trebuia să votăm! Ni s-au îngăimat atunci atâtea și atâtea despre  pericolul Rusiei, despre Pasat, despre bandiții de la Tiraspol veniți să-i amenințe cu pistolul la ceafă pe oamenii lui Diacov sau ai lui Serebrian, ca nu cumva aceștia să îndrăznească să voteze pentru Voronin, sau alte atâtea și atâtea bazaconii puse la cale cu premeditare pentru a părea credibile ca, în cele din urmă, PPCD-ul să fie convins să accepte să salveze situația și țara! Adică, să cadă în plasă!

Totul a fost un scenariu perfid, gândit și elaborat până în cele mai mici detalii pentru eliminarea din scena politică a celei mai exemplare, mai consecvente, mai disciplinate și mai promițătoare forțe politice, Partidul Popular Creștin Democrat, care nu era controlat de grupările criminale și oligarhice și care își crease, după protestele istorice din 2002 și splendida-i campanie electorală din 2005,  o imagine de temut pentru regimul de la Chișinău, dar și pentru Moscova și grupările oculte occidentale. Iar la realizarea lui au luat parte factori de toată mâna: emisari și comisari de peste Prut sau de peste ocean, bandiți de la Tiraspol și din tot spațiul rusesc, ONG-uri drăgălașe și cochete pe care le pălise peste noapte dragostea față de PPCD, presă liberă, democratică și manipulatoare care, ca la comandă, a prins a sublinia vârtos rolul istoric al creștin-democraților în edificarea statului din stânga Prutului și a mediatiza, paralel cu imaginea victorioasă a lui Voronin, care căzuse tronc la inima americanilor, chipul liderului PPCD.

Lucrul cel mai important pe care trebuia să-l facem după alegerile din 2005 nu era apărarea interesului american în zonă sau eliminarea pericolului rusesc care stătea să vină peste Republica Moldova, ci protejarea propriei noastre formațiuni politice de actele subversive puse la cale cu rea voință împotriva ei pentru a nu admite sub nicio formă creșterea ei în sondaje și accederea la guvernare. Gândul la membrul de rând al Partidului Popular Creștin Democrat, la zecile și sutele de mii de susținători care nu ne-au trădat, ci au votat cu noi timp de peste două decenii, fiind alături de noi în cele mai grele încercări și punându-și speranțele în noi – aceasta trebuia să fie prioritatea preocupărilor liderului PPCD și a întregii echipe diriguitoare după alegerile din 2005. Nu scenariile murdare, nu jocul mârșav în care am fost atrași cu bună știință pentru a fi trecuți în umbră.

Toate ar fi fost cum ar fi fost, iar problema votului din 4 aprilie 2005 nu s-ar mai fi pus atât de acut dacă Voronin ar fi urmat cursul dorit de noi și de toți cei care ne-au determinat să acordăm acel vot (fie că erau de la București, Washington, Bruxelles, Kiev sau Tbilisi). Ce a urmat după 4 aprilie se știe. Voronin s-a văzut cu sacii în căruță și și-a continuat liniștit drumul pe care merge și astăzi: spre CSI, spre Uniunea Eurasiatică, spre Moscova lui Putin.

Marele semn de întrebare care ne-a clătinat multora încrederea în liderul PPCD a apărut atunci când, fără să fie necesar și fără nicio presiune dinafară, acesta s-a detașat de propriul partid și a urcat în căruța lui Voronin, topindu-se de fericire că a ajuns vicepremier în Cabinetul Greceanâi (Era, pe semne, răsplata lui Voronin pentru sârguința dovedită de Roșca la scrierea cuvântării acestuia, rostită la televiziunea publică după mascarada din 7 aprilie 2009, cuvântare prin care România era catalogată drept stat furnizor de instabilitate politică și învinuită de implicare în dezordinile de la 7 aprilie 2009 din centrul Chișinăului. Dar despre asta vom vorbi cu altă ocazie).

Votul din 4 aprilie 2005 poate fi interpretat corect doar în lumina decretului lui Voronin din 16 iunie 2009 prin care l-a urcat în căruța sa pe cel în care am avut încredere douăzeci de ani, încredere pe care ne-o înșela amarnic.

PPCD nu a avut o idilă cu Voronin, dar Roșca – da. Idila lor continuă și astăzi.

Voronin Diacov Rosca

(Va urma)

Anunțuri
  1. T. Susarenco
    Ianuarie 5, 2014 la 5:46 pm

    Foarte mult timp a durat ca să cunosc acest adevăr!! Foarte mult timp nu mi-am găsit locul și nici nu mi-l găsesc nici astăzi! Deoarece scînteia care s-a aprins în mine și cu care am luminat conștiința studenților mei nu poate fi stinsă doar cu votul de la ,,blestematul 4 aprilie,,, însă încrederea pe care am perdut-o este de nerecuperat…și foarte dureros de fiecare dată cînd vine alt scrutin…nu știu dacă voi mai reuși cîndva să înțeleg pînă la urmă ce s-a întîmplat cu adevărat…

  2. Vasile
    Ianuarie 5, 2014 la 6:16 pm

    Dna T.Susarenco,daca ziceti ca asa va chiama! Nu fiti o ipocrita ,nu va prefaceti ca n-ati stiut.Doar un naiv va poate crede.Ati fost in PPCD,probabil doar din interese meschine,de interes strict personal,nimic mai mult.

    • susarenco
      Ianuarie 7, 2014 la 10:31 pm

      Nu știu cine sunteți și de ce vă acoperiți cu mască! Mă învinuiți de fățărnicie tocmai pe mine , pe cînd singur sunteți cu pseudonim! Vorbiți cu atîta înverșunare de parcă ați ști ce se petrece în sufletul unui om!! De obicei așa procedează cei ce ascund pietre în sîn..Dacă eram eu tocmai mîina dreaptă în PPCD, mă mai convingeai, că aș fi putut ști ceva…dar …

  3. Ianuarie 6, 2014 la 7:55 am

    Si totusi, de ce niciunul dintre deputatii PPCD nu a avut discernamant, curaj ca sa se opuna?! Or, aceasta bizara si odioasa frauda – un targ pentru Iuda – n-ar fi avut izbanda, chiar si cu ajutorul „influentei Mossadului” daca nu era angajata o alta arma, rubla ruseasca si tradarea abila a vicleanului dragoman Roskk. Sigur, tradarea Iudei s-a soldat cu grave consecinte nefaste pentru PPCD, dar si pentru alegatori. In schimb, perversul Roskk s-a ales cu saci de dolari in caruta. De aici orientarea pro-muscala ale tradatorului rapace, ale parasutei balcanice Iuda Roskk, de aici si jeturile sale de borhot aruncate in ventilatoare.

  4. Deportatul
    Ianuarie 6, 2014 la 10:20 am

    N-am fost membru a nici unui partid, şi nici nu sunt. Dar pînă în 2005 am votat PPCD, eram în relaţii foarte bune cu conducerea PPCD raională. Mai multe persoane din conducerea raională a PPCD, pe data 2 sau 3 aprilie 2005 revoltîndu-se, pe secret mi-au mărturisit că PPCD v-a vota pe Voronin. Nu de uitat că Voronin a fost votat şi de Filat, şi de Diacov. Filat, dupa ce Chirtoacă (P. LIBERAL) cu viziuni anticomuniste, proromâne, proeuropene; devine Primar al Chişinăului Filat formează P. LIBERAL D.M., în Statutul partidului cu doctrina „conservatoare” (?). Prin comportarea lui Filat a fost desfiinţată AIE-1 şi AIE-2. Din partidul lui Filat pleacă mai multe persoane, probabil înţelegînd jocul murdar a lui Filat. Pe 13 februarie 2013 Filat declară disfiinţarea AIE-2, atăcîndul dur pe Plahotniuc. Peurmă Filat organizează trădarea grupului „Hadîrcă & CO”, Hadîrcă a fost consilier lui P.Lucinskii. înlăturînd de la guvernare pe PL cu Ghimpu. Guvernile lui Filat aduc la faliment BEM. Guvernul Leancă (PLDM+PD+”Hadîrcî & CO”) declaraţi proeuropeni „prihvatizează” pentru agenţii Rusiei BEM şi Aeroportul Chişinău. Împotriva Decretului lui Ghimpu de numirea zilei de 28 iunie 1940 – Zi de Traur, Decretul de retragerea Armatei Rusiei de pe teritoriul R. Moldova au fost nu doar PCRM şi PD, dar şi PLDM cu Filat şi Leancă. Oare Moscova nu l-a pregătit pe Filat „anticomunist, proeuropean” în locul lui Roşca, pentru ca R. Moldova să rămână de facto „gubernia ” Rusiei !? Filat = Roşca 2 !?

  5. Vasile
    Ianuarie 6, 2014 la 10:20 am

    Dragos,baiatule! Ceea ce scrii seamana a dementa ! De unde atat rautate in suflet?

  6. Ianuarie 6, 2014 la 10:48 am

    Vasile, ai avut si tu cumva acces la treuca roscovanului?Pai, atunci e de inteles, de ce ai sarit ca fript cu replica. Dementa este atunci, cand te dradeaza, te fura, te insoseste, iar tu il sustii in continuare. Vasile, baiatule! Nu incerca sa dregi busuiocul. Aici nu rautate trebuie, baiate, ci linsare…

  7. SERGIU
    Ianuarie 6, 2014 la 4:33 pm

    Vasile, nici eu nu am sesizat careva rautate in mesajul sau sufletul liu Dragos! Mai degraba am observat un iz de diversionist in mesajul si sufletul Mariei Tale! De unde va luati asa personaje-actori pe scena simpla a vietii din Basarabia?

  8. Ianuarie 6, 2014 la 7:43 pm

    Ritos lucru! Roskk e o scarnavie degenerata de ultima speta Un diversionist cum rar mai intalnesti. Secatura asta care s-a data drept a 2-a Mesia. El nu va fi in veci iertat, tocmai pentru faptul ca a fost un gandac de baligar. Actiunile sale…Marsaviile sale…Ba, urla tatarul din el! Si-a facut de cap asa cum a avut chef si nimeni din anturajul sau nu l-a acuzat de nimic. Astfel ca javra cu rat a furat si a inselat in draci. Profitand cu indraznela de conjunctura, de naivitatea sustinatorilor si de lasitatea „colegilor-supusi”, a terorizat, a dat la moaca, a calcat din gafa in gafa, din greseala in sreseala, din talhareala in talhareala – spre mizeria finala (a PPCD-istilor). Ce sa mai zic, eu unul mi-as dori sa-l vad cum se plimba prin celula fara apa curenta si fara curent. Cred ca ar avea ceva rating.

  9. Vasile
    Ianuarie 7, 2014 la 10:22 pm

    Din ce in ce ma conving ca cele scrise mai sus sunt adevarate.Needucati si josnici personaje!

  10. Mihai
    Aprilie 4, 2017 la 6:16 am

    Imi aduc aminte promisiunile si scuzele pentru membrii din teritoriu , pentru fiecare raion o scuza diferita apoi sa ajungem si vinovati pentru unele lucruri petrecute in teritoriu.

  1. No trackbacks yet.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: